Iulia Hașdeu- Românce care ne fac cinste

Iulia Hasdeu (n. 2/14 noiembrie 1869, Bucureşti – d. 17/29 septembrie 1888, Bucureşti). Poetă, prima româncă studentă la Sorbona. Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838–1907), filolog, lingvist, scriitor şi istoric, şi a Iuliei (născută Faliciu), a fost un copil supradotat. La vârsta preşcolară ştia să scrie şi să citească, la 6 ani şi 7 luni a scris un roman despre viaţa şi faptele lui Mihai Viteazul, la 8 ani a absolvit şcoala primară, cunoscând deja limbile franceză, engleză şi germană, iar la 11 ani  clasele gimnaziale, cu premiul întâi, la „Sfântul Sava”, studiind în paralel muzica la Conservator, secţiile de pian şi canto, şi desenul şi pictura cu C. I. Stăncescu. În septembrie 1881, însoţită de mama sa, pleacă să studieze la Paris, fiind înscrisă la Colegiul «Sévigné», unde obţine bacalaureatul >>>

Reclame

Carmen Sylva, Uimitoarea regină Elisabeta a României

MotoCarmen Sylva considera că ştie să facă pe toată lumea să viseze.
(Maria, Regina României)

„Isus a fost răstignit, Socrate a fost otrăvit, Fidias a fost acuzat de furt ! … Aproape că este o onoare să fii astfel tratat de către contemporani.”(Nota 1)


Cuvînt înainte
Un star în La Belle Epoque

Acum o sută de ani, Carmen Sylva, Elisabeta, regina îndepărtatei Românii, deseori apărea pe prima pagină a presei franceze. Chiar dacă este greu de crezut astăzi, ceea ce făcea, interviurile sau fotografiile ori articolele, erau o binecuvîntare pentru revistele feministe sau pentru cele foarte populare, pentru că ea întruchipa o regină „model” care suferea din pricina nedreptăţilor pe care i le făceau ceilalţi şi mai ales soţul său, regina pioasă, cu suflet caritabil şi o mare artistă, un fel de reîncarnare revăzută şi adăugită a celeilalte Elisabete, sfînta din Turingia, care-i precedase cu şapte sute de ani. Notorietatea sa era atît de mare încît o mare parte din teritoriul ţării de foc (Nota 2) îi poartă numele, ca de altfel şi mai multe obiecte ce se găsesc la vînzare, la îndemîna oricui: veşminte, ţesături sau feluri de mîncare (Nota 3). >>>