Premiile USR Iaşi pentru scriitori din Neamţ

Anul acesta, la premiile Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași, s-au înregistrat două recorduri absolute la acordarea premiilor pentru cărţile apărute în anul 2012: la toate categoriile la care s-au dat premii cel puţin un scriitor din Neamţ a luat premiu. Nu mai puţin de 7 scriitori nemţeni au obţinut premii la diferite secţiuni de premiere. Având în vedere că în filiala ieşeană sunt scriitori din 5 judeţe (dar şi din Bucureşti şi de peste hotare), acest fapt spune mult despre potenţialul scriitoricesc de la Neamţ.

La categoria Poezie au fost premiaţi poeţii Radu Florescu, pentru volumul “Poeme oculte”, Vasile Baghiu (cu Premiul “Mihai Ursachi”), pentru volumul “Depresie”. La categoria Proză a fost premiat Adrian G. Romilă pentru romanul „În drum spre sud”, iar poetului Adrian Alui Gheorghe, care a împlinit în acest an 55 de ani, i s-a acordat de conducerea Filialei URS Iaşi Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate literară. Alţi trei scriitori, care nu trăiesc în Neamţ dar sunt născuţi în Neamţ, au primit, de asemenea, premii. La secțiunea critică și eseu, premiul a fost obținut de Mircea A. Diaconu (născut la Boroaia, crescut la Drăgăneşti, stabilit la Suceava) cu „Fatalitatea ironică”, o carte despre Caragiale, iar la secțiunea eseu-memorialistică, premiul i-a fost acordat lui Constantin Dram (născut la Războieni, stabilit la Iaşi) cu „Muzeul de imagine”. Alt Premiu de excelenţă pentru întreaga activitate a fost acordat poetului Daniel Corbu (născut la Târgu Neamţ, crescut la Vânători-Neamţ, stabilit la Iaşi), care a împlinit în acest an 60 de ani. >>>

Târgul medieval al Romanului este scos la lumină

P1020937

Obiectele descoperite la Casa Ioachim sunt expuse la Muzeul de Istorie din Roman. Rezultatele sondajelor arheologice sunt publicate într-un volum apărut cu sprijinul Editurii Mușatinia.

 Romașcanii au posibilitatea să vadă la Muzeul de Istorie rezultatele celor nouă sondaje arheologice efectuate la Casa Ioachim, în care funcționează Biblioteca Municipală “George Radu Melidon”, de arheologul doctor George Dan Hânceanu. >>>

Familia Capri, poveşti romantice despre armeni

biserica-armeneasca

…Ioan Capri devenea, astfel, primul ne­gustor armean înnobilat din Bucovina şi totodată, cel dintîi nobil bucovinean căruia i se recunoştea apartenenţa la starea nobiliară de cavaler al statelor supuse coroanei austriece. Peste cîţiva ani, neamul Capriilor (de acum, Kapri, în documentele oficiale) obţi­nea de la împăratul Leopold al II-lea înălţa­rea la starea nobiliară de baroni galiţieni. (Bucovina a fost circumscrisă din anul 1786 în administrarea Galiţiei)…

Membrii familiei Capri pot fi trataţi ca o dinastie, de la Suceava şi până la Roman, pe proprietăţile pe care le vor cumpăra şi dezvolta putându-se identifica aceleaşi nobile gesturi de implicare în viaţa comunităţilor pe care le dominau. În evul mediu, activitatea economică a Romanului a fost strâns legată şi de existenţa unei numeroase comunităţi armene, ce şi-a adus o importantă contribuţie la stimularea comerţului şi a producţiei meşteşugăreşti sau la facilitarea operaţiunilor financiare. În acest sens, Nicolae Iorga susţine că, în anul 1609, la Roman vieţuiau mai mult de 500 de familii armene, cifră >>>

De ziua lui Iustin Pârvu, spre Mănăstirea Petru Vodă

Parintele Justin Parvu Sunt absolut convins că astăzi mulţi creştini îşi vor îndrepta paşii spre unul din cele mai căutate sfinte lăcaşuri româneşti – Mănăstirea Petru Vodă din Poiana Teiului, judeţul Neamţ. Zi de duminică, zi importantă de rugăciune şi închinare, dar şi de mare bucurie, or cea mai ilustră faţă bisericească, părintele Iustin Pârvu, este omagiat. Ajuns la o onorabilă vârstă, 94 de ani, duhovnicul de seamă al românilor, este cel care adună în jurul său oamenii dornici de a-i asculta povețele, dornici de a merge pe calea adevăratei credinţe. >>>

Iustin Pârvu la 94 de ani: „Aceste nevoinţe prin care am trecut au întărit în mine iubirea de ţară şi de neamul acesta obidit”

parintele Iustin ParvuNăscut pe 10 februarie 1919, la Poiana LarguluiNeamț, în 1936, intră frate laMănăstirea Durău iar în 1939, se înscrie la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica. În perioada 1942 – 1944,  este numit preot misionar pe frontul de est până laOdessa. În 1948, este arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare. Trece prin închisorile Suceava, VăcăreștiJilava și Aiud. În ultima clipă, înainte de a fi trimis la “reeducare” la Pitești, este trimis să muncească, deținut fiind, în mină la Baia Sprie. În 1960, este condamnat la încă patru ani de temniță pentru că nu s-a lepădat de credință. În 1964, este eliberat și devine muncitor forestier. Între anii 1966 – 1975, este preot-monah la Mănăstirea Secu, între 1975 – 1990, viețuiește la Mănăstirea Bistrița, apoi, între 1990 – 1991, este preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea Secu. Din 1991, întemeiază Mănăstirea de la Petru Vodă – Neamț, al cărei stareț și principal duhovnic este. În anul 2000, ridică un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă de educație pentru copii și o bolniță. În 2003, înființează o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită Glasul Monahilor. În anul 2008, la data de 2 noiembrie, este ridicat din gradul de Protosinghel la cel deArhimandrit. Din 2008, înființează o nouă publicație de gândire și trăire românească, numită ATITUDINI. Din această publicaţie (nr.972009) am ales fragmentul de mai jos.  >>>

Interviu cu poetul şi publicistul Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani

DMG1. La ce vârstă aţi descoperit pasiunea pentru poezie?

D.M.G.: E mult spus pasiune, dar orice va fi fost starea de pe atunci, asta se întâmpla binişor după trecerea pragului critic de 40 de ani, cu umor ţinut sub control aş spune, cam de pe unde a lăsat-o marele Mihai Eminescu care şi-a încheiat viaţa la doar 39 ani. La început, cu încercări mai modeste de versificare integrală a celor 150 psalmi biblici, după binecunoscuta regulă a debutului care spune că dacă tot aştepţi până vei face un lucru perfect, nu mai faci nimic niciodată. Ceva mai consistent, am scris după vârsta de 50 de ani, acum am 52 trecuţi. Deci, ca să vă răspund totuşi, de vreo doi ani pe muchie, să zicem… >>>

Liviu Apetroaie – aniversare, Melidonium vă urează La mulţi ani!

Liviu ApetroaieLiviu Apetroaie s-a născut la 28 ianuarie 1974, în Vadu-Moldovei, județul Suceava. Absolvent, în 1992, al Liceului Militar „Stefan cel Mare” (Câmpulung Moldovenesc), al Facultății de filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași (1997) și al modulului de Studii aprofundate de Teoria interpretării (1999); 2002-2003 Studii postuniversitare în Managementul Activităților Culturale (Licență a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Cultural Național din >>>

Ion Ionescu Bucovu – Viața lui Eminescu între mistificare și adevăr

Eminescu – omul

motto:
„Atâta să nu uitaţi:
„ că el a fost un om viu,/
viu,/
pipăibil cu mâna.//

Atâta să nu uitaţi:
/ că el a băut cu gura lui, – /
că avea piele/
îmbrăcată în ştofă. //
Atât să
nu uitaţi, – /
că ar fi putut să stea/
la masă cu noi,/
la masa cinei celei de taină//“

Nichita Stănescu >>>

Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi

C O M U N I C A T

  În perioada 14-16 decembrie 2012, în Nordul Bucovinei, la Cernăuţi,  a şasea oară consecutiv, Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi în parteneriat cu Centrul Cultural Bucovina din Suceava,  Liga tineretului român „Junimea” din regiunea Cernăuţi şi Asociaţiunea ASTRA Mihail Kogălniceanu Iaşi,  a organizat  Zilele  Culturii Tradiţionale Române. Acţiunile au fost sprijinite de Primăria Municipiului Iaşi, Primăria Cernăuţi, Administraţia Regională de Stat Cernăuţi şi Fundaţia „Iuliu Maniu”, Boston/New York. 

Sa_mi_canti_cobzar

În cadrul manifestării s-au desfăşurat:

      –  Ediţia  a III-a  a Simpozionului „Vatra dulce strămoşească”, dedicat problemelor cercetării, culegerii  şi păstrării folclorului (Titluri comunicări: Adina Hulubaş >>>

Sfântul Ierarh Dosoftei

DosofteiDe-a lungul timpului, cercetatorii au propus mai multe variante privind originea mitropolitului: greceasca, macedoromana (sau meglenoromana) sau romana. Ipoteza originii grecesti a fost abandonata. Dintr-o interpolare a sa in traducerea vietii Sfantului Evanghelist Luca, in care se vorbeste succint despre istoria romanilor de la sud si nord de Dunare, reiese ca Dosoftei avea constiinta ca este roman: ‘acesti romani a nostri sa despart pre trii scaune: Moldova, Tara Romaneasca si Ardealul. Mai este inca una, alature de Tara Greceasca.’ Conform dovezilor existente, viitorul mitropolit s-a nascut la Suceava, in anul 1624, in preajma sarbatorii Sfantului Dimitrie, primind din botez acest nume. Parintii sai, Leontie si Misira Barila, binecredinciosi crestini, erau romani de neam, avand rude in Transilvania si in tinutul Liovului (Polonia).  >>>

Trei arhierei au slujit la hramul Mănăstirii Dorna Arini

Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Gheorghiţeni, comuna Dorna Arini, judeţul Suceava, şi-a serbat ieri hramul în prezenţa a sute de credincioşi din toată ţara.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi de PS Longhin, Episcop de Bănceni – Ucraina. >>>

Judeţul ROMAN în „Portretul României interbelice”

Asezare. Judeţul Roman este aşezat spre mijlocul Moldovei, pe valea Siretului şi anume la confluenţa acestuia cu apa Moldovei.

Suprafata. 1.880 km². Numai judeţele Suceava şi Cernăuţi sunt mai mici decât judeţul R.

Înfatisarea pamântului. Valea Siretului, însoţită, pe dreapta de terase frumos şi continuu desfăşurate, taie judeţul în două părţi neegale: în partea vestică o serie de culmi deluroase coboară domol de la peste 300 m printre afluenţii Moldovei şi ai Siretului. În stânga acestuia însă, judeţul se întinde până sus, pe spinarea netedă a podişului moldovenesc, înalt aici  de peste 400 m . >>>

Roman I, Voievod al Moldovei și Domnitor al Întregii Țări Românești (document din 5 Ianuarie 1393)

„† În numele lui Dumnezeu, amin. Cunoscut facem prin această carte celor prezenți și viitori, ce vor trebui s-o cunoască, că noi Roman Voevod al Moldovei și Domn al întregii Țări Românești  [sau „al Moldovei și al întregei Țări a Moldovei”, în traducerea lui M. Costăchescu;  „мъı романъ воєвода моʌдавьскии и дѣдичь оусєи зємʌѣ воʌошьскоı”, în documentul original], din munte până în țărmul mării [„ω(т) пʌонинъı ажє до брєгу морѧ”], că de bună voe, de nimene nesilit, ci din bun și înțelept sfat al slugilor noastre și al panilor noștri credincioși și cu învoirea întregei Țări Românești, fără nicio silă, am făgăduit și făgăduim și dăm înscris vecinic, făgăduind cu credință și dreptate curată, să slujim slujbă credincioasă și cu copiii noștri, cari sânt acuma și vor fi în viitor, și cu boerii noștri și slugile noastre și cu toată Țara Românească, neinvinsului Vladislav, din mila lui Dumnezeu, Craiu al Poloniei [„короʌєви поʌьскому”], marelui Cneaz al Litvaniei [„кнѧзю вєʌикому ʌитовьскому”] și Domn al întregei Țări a Rusiei [„дѣдичю оусєı рускоı зємʌѣ”], Domnului nostru scump și preastrălucitei Hedviga, din mila Domnului, Crăiasă a Poloniei și a copiilor lor, cari vor fi după dânșii și coroanei Poloniei. >>>

Descriere a Țării Moldovei din 1573

„Domnii sau voievozii Moldovei [Les Palatins ou Vayuodes de Vvalachie]au fost dintotdeauna tributari regilor Ungariei și sub protecția și ascultarea acestora până după moartea regelui Ludovic către anul 1388. Treburile ungurilor fiind tot mai încurcate, domnul Petru <Mușat> s-a despărțit de ei și a venit la Liov să facă jurământ de credință regelui Vladislav Iagello, obicei ce a fost de atunci păzit de urmașii săi în scaunul Moldovei față de ceilalți regi ai Poloniei. Dar după scurgerea vremii, neînțelegerile dintre dânșii au dat prilej turcilor să le încalce hotarele. Căci <moldovenii> au fost dintotdeauna un popor foarte ciudat, neastâmpărat și nemulțumit și de altminteri foarte aspru și războinic și care de multe ori a dat de furcă celor care nu i-au dat pace. Chiar Mahomed, acest mare sultan al turcilor, care a cucerit la vremea sa imperiul Constantinopolului și acel al Trapezuntului, douăsprezece >>>

Târgul de Gustar în Roman

Centrul orașului Roman-Piața Roman Mușat s-a trasformat, în acest weekend, într-un adevărat tîrg de produse tradiționale românești,  odată cu inaugurarea Târgului de Gustar. Această a treia ediție a adus la Roman peste 60 de meșteri populari din toată țara. În zeci de standuri, vînzătorii oferă doritorilor diverse produse, de la obiecte din ceramică și pînă la cașcaval afumat sau pastramă de curcan.

 Noutățile acestei ediții sînt reprezentate de revenirea “regelui” olarilor de la Schitu Stavnic, comuna Voinești, județul Iași, a lui Laszlo Zsolt, olar din Cîrța – Harghita, a Anei Ciolan, din Iași, cu ingenioase piese vestimentare pentru copii, a iconarilor Lăcrămioara-Teofilia Mihoreanu, din Botoșani, a soților Cristian și Manuela Buclea, din Bîrlad, a tînărului bijutier Robert Ilie, din București, a Valentinei Uhrenciuc, încondeietoare de ouă din Moșna – Iași, precum și a lui  Costel I. Radu, din comuna Măgurele, județul Prahova, cel care oferă leacuri tradiționale adunate de sub pămînt. >>>

Târgul de Gustar la Roman

Centrul municipiului Roman va fi, pentru al treilea an consecutiv, gazda meșterilor populari. În perioada 17-19 august, în Piața Roman Mușat, va avea loc cea de-a III-a ediție a Tîrgului de Gustar. Vor participa în jur de 60 de meșteri și creatori populari din toate zonele țării.

>>>

Părtăşie la bucuria continuităţii armeneşti: Hagigadar – 500 de ani

Biserica Armeană din România a organizat pe 12 august 2012 un eveniment cultural religios de mare importanţă, prilejuit de împlinirea a 500 de ani de la sfinţirea bisericii Manăstirii armene Hagicadar de lângă Suceava. La acest edificiu s-au desfăşurat ample lucrări de consolidare şi restaurare, iar conducerea Eparhiei armene de la Bucureşti prin întâistătătorul ei I. P. S. Datev Agopian a dorit să marcheze cele cinci secole de existenţă a monumentului reprezentativ pentru cultura şi spiritualitatea comunităţii armene din România printr-o manifestare deosebită. Astfel, la resfinţirea edificiului care a coincis cu desfăşurarea pelerinajului tradiţional anual al armenilor din România de Adormirea Maicii Domnului, au fost invitaţi reprezentanţi ai comunităţii armene din România şi din întreaga diasporă armeană având în frunte pe Excelenţa Sa Karekin al II-lea, Catolicos al tuturor armenilor. Înaltul prelat armean a fost însoţit la eveniment de întreg clerul comunităţii >>>

PS Ioachim Băcăuanul, delegat din partea Preafericitului Părinte Daniel la Mănăstirea Hagigadar

 Mănăstirea Hagigadar din judeţul Suceava a aniversat azi 500 de ani de la sfinţirea bisericii „Sfânta Maria”. Cu acest prilej, după ample lucrări de restaurare, lăcaşul de cult a fost resfinţit de Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, Catolicos şi Patriarh suprem al tuturor armenilor.

Delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acest eveniment a fost PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Preasfinţia Sa a asistat la slujbele religioase prilejuite de momentul aniversar de la Hagigadar. Sfinţirea bisericii “Sfânta Maria” a mănăstirii Hagigadar şi liturghia arhierească au fost oficiate în limba armeană. >>>

Moldova e România

Astăzi, în anul de graţie 2012, afirmaţia Moldova e România, este o realitate şi nu o simplă lozincă. Şi nu oricum, ci în perfectă conformitate cu dreptul internaţional. Acesta este un fapt care rezultă din câteva observaţii simple pe care le voi expune în cele ce urmează.

Nu mă voi opri astăzi asupra faptului că Moldova (românească) a avut întotdeauna ponderea cea mai mare din punct de vedere teritorial, demografic, administrativ, politic şi cultural. Să examinăm chestiunea din punct de vedere juridic. >>>

Doamna Elena Rareş, soţia lui Petru Rareş

Doamna Elena [Ecaterina] Rareş  (n. aprox. 1490, Serbia-d. 1553, Suceava), soţia domnului Moldovei Petru Rareş (1527–1538, 1541–1546), regenta lui Ştefan Rareş (1551–1552), ctitor. Fiica despotului sârb Iovan Brancovič şi a Elenei Iacşici, era coborâtoare, după tată, din familia voievozilor Nemanja, a marchizilor de Montferrat, a ducilor de Mantua, fiind rudă şi cu marile familii aristocratice sârbeşti şi albaneze. Una dintre surorile ei vitrege, Despina Miliţa, a devenit soţia domnului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab. S-a căsătorit cu Petru Rareş în primăvara anului 1530 (momentul trecerii ei prin Transilvania figurează în registrele Braşovului în luna aprilie). În 13 iunie 1531 se naşte primul lor fiu, eveniment consemnat în registrele bistriţene. Au avut împreună patru copii, trei băieţi: Iliaş, Ştefan şi Constantin, şi o fată, Ruxandra. După alungarea soţului din prima >>>

Patriarhul armenilor va vizita oraşul Roman

Armenii din țară și diaspora se vor întîlni, pe 12 august, la Mănăstirea Hagigadar din Suceava, care sărbătorește 500 de ani de la ctitorire. În traseul pelerinilor se află și Biserica Armenească din Roman, care împlinește în acest an 403 de existență. La manifestările de la Roman sînt așteptați Sanctitatea Sa Karekin al II-lea Nersesian (foto), Catolicos și Patriarhul tuturor armenilor, ÎPS Datev Hagopian, primatul Bisericii Apostolice Armene din România, oficialități din țară și din Republica Armenia.

>>>

Doamna Maria Despina – Soacra lui Ştefan cel Mare

 

 Soţia domnului muntean Radu cel Frumos (1462–1475, cu întreruperi), mama ultimei soţii a lui Ştefan cel Mare (1457–1504). Considerată a fi fost o prinţesă sârbă sau albaneză (Ştefan Gorovei subliniază legătura cu Gjergj Aranite Comnen, demonstrând posibilitatea paternităţii acestuia), s-a căsătorit cu Radu cel Frumos cu care a avut o fiică, Maria Voichiţa. La 24 noiembrie 1473, domnul Moldovei Ştefan cel Mare atacă Ţara Românească, domnul muntean fuge, lăsând în mâna invadatorului familia şi tezaurul ţării. Maria Despina şi fiica ei nevârstnică sunt capturate şi duse în Moldova. Evenimentul este redat >>>

Elena Cantacuzino

Elena Cantacuzino (n. octombrie 1611, Suceava – d. 2 martie 1687, com. Filipeşti, jud. Prahova). Fiica domnului muntean Radu Şerban (1602–1610) şi a Elinei, din familia marilor boieri Mărgineni. A studiat la Viena, cât timp familia ei a fost refugiată acolo, în particular şi la un pension de călugăriţe. Revenită în ţară după moartea tatălui (1620), s-a căsătorit cu postelnicul Constantin Cantacuzino, grec venit de la Constantinopol în timpul domniei lui Matei Basarab, fondatorul dinastiei boierilor Cantacuzini. A avut 12 copii, 6 fete şi 6 băieţi, pe care i-a aliat cu membrii unor familii renumite, bogate şi puternice. Toţi copiii au fost puşi să înveţe cu profesori aduşi anume din Occident, unul

>>>

Doamna Maria Voichiţa, a treia soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Maria Voichiţa (n. ?1457, Târgovişte – d. 26 febr. 1511, Suceava). A treia soţie a domnului Moldovei Ştefan cel Mare (1457–1504). Fiica domnului muntean Radu cel Frumos (1462–1475) şi a Doamnei Maria ­Despina. A fost luată ostatică împreună cu mama sa, la 24 noiembrie 1473, în timpul unui raid întreprins de Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos, eveniment înregistrat de cronica Moldovei: „La 24 ale aceleiaşi luni, miercuri, a luat Ştefan voievod cetatea şi a intrat în ea. Şi a luat şi pe doamna lui Radul voievod şi pe fiica lui, care-i era singura născută, şi toate comorile lui şi toate veşmintele lui şi toate steagurile lui” >>>

Domniţa Elena, fiica lui Ştefan cel Mare

Domniţa Elena [Olena] (n. 1464/1466, Suceavad. 18 ianuarie 1505, Moscova, Rusia). Fiica lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504) şi a Evdochiei de Kiev, a fost sortită, încă de la naştere, ca orice fiică de domn, unei căsătorii diplomatice. În anul 1479 Ştefan a început tratativele pentru o căsătorie dinastică între fiica lui şi moştenitorul cneazului Moscovei, Ivan Ivanovici, folosind-o în acest scop pe cumnata sa Teodosia, sora Evdochiei, apropiată familiei princiare moscovite. În 1480, Teodosia îi răspunde solicitării astfel: „Şi eu am rugat pe marea cneaghină şi marea cneaghină a binevoit şi s-a rugat fiului său, marelui cneaz. Şi marele cneaz a binevoit ca să vrea să ia pentru fiul său pe fiica ta. Şi marea cneaghină şi marele cneaz au poruncit ca să poruncesc către tine ca tu cu acest lucru cu tot să trimiţi la marele cneaz pe omul tău bun”. După logodna din 1482, >>>

Doamna Evdochia, prima soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Evdochia [Ovdotia] de Kiev (n. prima parte a secolului XV – d. 25 noiembrie 1467, Suceava). Prima soţie a domnului Ştefan cel Mare (1457–1504). Fiica cneazului de Kiev Alexandru [Olelko] (†1454), descendent al marilor duci ai Lituaniei, rudă cu regele Poloniei, şi a Anastasiei (†1470), sora marelui cneaz al Moscovei. A devenit doamna lui Ştefan, voievodul Moldovei, la 5 iulie 1463, în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale ţării şi Curţii Domneşti. Eveniment de o covârşitoare importanţă, care „îl interesa atunci pe Ştefan, … [deoarece] prin căsătoria cu Evdochia, nepoata de văr a lui Cazimir IV, el se înrudea cu suzeranul său, regele Poloniei” (Constantin Rezachevici). Căsătoria a fost consemnată şi în două scrieri contemporane, cronica de curte a domnului Moldovei şi Cronica >>>

“Luceafărului” din Botoşani, numai de bine…

Motto: “Un om care trăieşte în spiritul valorilor ce sprijină viaţa nu va încerca să dovedeasca nimic; nici sfinţenia, nici bunătatea, nici puterea sa. De aceea oamenii de acest calibru trăiesc mai degrabă în izolare, dar atunci când cerem exprimarea iubirii, s-ar putea să-i întâlnim, iar întâlnirea cu ei ne poate schimba viaţa.” (Octavian Paler) >>>

Doamna Maria de Mangop, a doua soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Maria de Mangop [Maria Asanina Paleologhina] (n. între 1435 şi 1440, Mangop, în Crimeea – d. 19 dec. 1477, Suceava), a fost doua soţie a lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504). Foarte probabil, fiica principelui Manuel şi a principesei Anna, din familia suveranilor de Theodoro-Mangop din Crimeea. Descendentă din familia imperială bizantină a Paleologilor şi cea bulgară a Asăneştilor, rudă cu ultima împărăteasă a Trapezuntului şi cu hanul turkmen, Uzun Hassan, Maria de Mangop i-a adus lui Ştefan cel Mare atât un spor de prestigiu, acesta putând emite chiar pretenţii la tronul basileilor constantinopolitani în eventualitatea unei restaurări a Imperiului Bizantin, cât şi un aliat în bazinul Mării Negre. Căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, încheiată la 14 septtembrie 1472 (ziua în care se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, zi de post), coincide cu epoca maximei afirmări a Molovei în planul relaţiilor internaţionale, ca urmare a >>>

La mulţi ani Emilia Ţuţuianu!

Printre ultimii nemţeni apăruţi în arenă, trebuie menţionată neapărat şi Emilia Ţuţuianu (n.12 iulie 1961, Rîşca, Suceava) absolventă a facultăţii de filozofie din Iaşi, fondatoarea Editurii Muşatinia din Roman (2002) cu două cărţi de poezie: Flori de măr şi În amurg (editura Timpul, 2002).

Cum era de aşteptat (v. Finalul secţiunii de faţă, unde apare întrebare: „Poezia – încotro?”) este o poetă liberă de orice veleităţi- prejudecăţi post- trans- ultra etc. moderniste, nu caută originalitatea cu orice preţ.

>>>

Un document execepțional al lui Ștefan cel Mare, emis în 1503, prezentat în procesul pădurilor

Textul documentului semnat de Ștefan cel Mare

“În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Troiță sfântă, deoființă și nedespărțită. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a binevoit domnia mea cu a noastră bunăvoință și cu inimă luminată și curată și din toată bunăvoința noastră, și cu ajutorul lui Dumnezeu, și am făcut, pentru sfânt răposaților înaintași bunici și părinți ai noștri și pentru sănătatea și mântuirea noastră, și pentru sănătatea și mântuirea doamnei noastre Maria, și >>>

Ciprian Porumbescu- „Iar când fraților, m-oi duce…” 130 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu

După o călătorie de aproape patru zile și patru nopți, miercuri 27 februarie 1883, Ciprian Porumbescu coboară din trenul de Cernăuți în gara Ițcani-Suceava extenuat de drum. Deoarece îi era “prea greu a prourma călătoria mai departe, încă astăzi[1], prin intermediul birjarului unei trăsuri, care aștepta pe un instrumentist chemat de Mărioara pentru a-i acorda pianul, Ciprian trimite o scrisoare tatălui său, iar el, rămâne, peste noapte, la Lola Lichtenberger, rudă apropiată a Gorgonilor și bună prietenă cu Berta. >>>

Constantin Ardeleanu- Bucovineanca

„La bătrâneţe, stătea pe scaunul de la poartă, urmărind trecerea tăzlăuanilor. O piatră de pe şuşă a ricoşat din roata unui camion, gonind aiurea, şi s-a izbit de gard la un metru de el. Se vede treaba că moartea îşi trimisese scrisorile de acreditare, deoarece la câteva luni de la catapultarea bolovanului, o bestie de cojan beat, întorcându-se de la crâşmă, s-a legat tam-nisam de bătrân şi l-a izbit de peretele casei….” >>>

Ceramica populară în ambientul urban din Moldova

Asemenea oricărei alte forme de expresie a ceea ce numim astăzi „artă populară”, olăritul aduce în peisajul meşteşugurilor tradiţionale o întreagă tipologie de vase ale căror trăsături
stilistice se regăsesc în multitudinea de forme şi motive ornamentale, fapt ce le recomandă în implicarea de zi cu zi, în viaţa socială a comunităţii. Poate mai mult decât în cazul altor vechi meşteşuguri, produsele ceramice au făcut posibilă legătura peste timp între generaţii, dezvoltând un întreg sistem de credinţe şi mentalităţi, vizibile şi astăzi în cadrul comunităţilor de olari. Având, în primul rând, un caracter utilitar, blidele olarului au făcut din totdeauna casă bună cu evenimentele importante din viaţa omului însoţindu-l şi la bine şi la rău. Implicaţiile acestora în riturile de trecere au determinat dezvoltarea unei simbolistici aparte, legată de forma şi materialul din care este făcut, de conţinutul şi destinaţia lor practică sau rituală. >>>

Adrian Dinu Rachieru un scriitor complex și îndrăgit

   Adrian Dinu Rachieru, fiul învățătorului Ioan Rachieru și al Feliciei Rachieru (n. Strilciuc), este un profesor universitar român, critic literar,eseist și prozator, născut la 15 septembrie 1949, în localitatea Solonețjudețul SuceavaDupă absolvirea Liceului Ștefan cel Mare din Suceava, în 1966, urmează cursurile Facultății de Filosofie – secțiaSociologie – de la Universitatea din București (1966 – 1971). Este doctor în sociologie al Universității din București cu teza Postmodernismul românesc și circulația elitelor în context postdecembrist (1999). Funcționează ca sociolog la diferite întreprinderi din >>>

Ştefan cel Mare

Realitatea istorică a personalităţii lui Ştefan cel Mare, figură aureolată de legende,descinde atât din documente, hrisoave, cronici şi cântece populare, cât şi din amintirea vie a contemporanilor săi. Ştefan cel Mare şi Sfânt, gloriosul domn şi stăpân al Moldovei, prin vitejia şi înţelepciunea sa, prin măestria militară şi marea-i dragoste pentru poporul său, a ajuns să fie admirat încă din viaţă. Admirat de prieteni şi respectat de duşmani. >>>

Citind în trenul de Suceava

De la un timp îmi acopăr o parte din singurătate citind cărţi antrenante, pe care, dacă le-ai început, nu le mai laşi din mână. Nu demult, plecând spre Suceava cu treburi şi, grăbit, uitând să-mi iau ceva de citit în tren, am cumpărat de la un vânzător ambulant o carte care, după titlu, mi-a trezit curiozitatea: Mister. Atunci să-l dezvăluim, mi-am zis, începându-mi lectura. Nu ştiu când s-au topit cele cinci-şase ore până în cetatea de scaun a Muşatinilor. Revăd coperta: autorul cărţii de gen feminin, Rodica Elena Lupu. Carte de vacanţă, mi-am zis, şi de drum lung. Aşa şi este, o carte ce te face să te uimeşti de câte se întâmplă în jurul nostru, cât de bogată şi complexă – cu bune şi rele – e viaţa, ce ne dă şi cât ne ia din ce avem pentru noi.

>>>

Marian Malciu- fragmente din romanul-reportaj „Dor de Bucovina”

La casa ouălor încondeiate

            Autocarul era deja la poarta pensiunii când am ajuns noi acolo, imediat după micul-dejun. Plouase puţin în timpul nopţii şi aerul era mai rece ca în ziua precedentă. Cerul era acoperit aproape în întregime şi norii nu păreau prea prietenoşi ori nu învăţaseră, poate, să ne privească altfel decât ameninţător. M-am urcat, împreună cu Silvia, după ce m-am asigurat că am luat aparatul de fotografiat, cu sentimentul că, în sfârşit, visul meu ori doar o parte din el se va împlini în acea zi. Eram fericit să ştiu că voi vedea locuri cărora le-am dus dorul peste patruzeci de ani, locuri în care istoria, cultura şi religia se împletesc în acest spaţiu multietnic şi multicultural,  ce dăinuie într-un areal plin de frumuseţe naturală cum puţine locuri în România mai există. >>>

Victor Leahul – “Starţun între temniţă şi vecie” (XVI)

Fratii Ionica si Victor Leahul

Inginerul Solcan Dumitru, absolvent al Politehnicii Gheor­ghe Asachi, din Iaşi, din seria cu un an înaintea noas­tră, se distinsese ca un om capabil şi bine pregătit în­că din primul an al funcţionării lui ca inginer. Angajat la Căile Ferate, a fost trimis ca şef de şantier să se ocupe de construcţia podului de cale ferată peste râul Moldova, de la Roman.  >>>

Vasile Ursachi: Haralambie Mihăescu – viaţa şi opera unui mare savant

„Ilustrul cărturar Haralambie Mihăescu a văzut lumina zilei la 7/20 februarie 1907 în comuna Udeşti, jud. Suceava, într-o familie de ţărani săraci cu nouă copii, Haralambie fiind al doilea fiu al Domnicăi şi al lui Dumitru.

>>>