Maria Diana Popescu – Veţi Plăti ! Scadenţa Se Apropie !

Maria Diana PopescuSă te prăpădeşti de ciudă, nu alta! Încă o haită de lupi, tocmiţi paznici la oi! Un grup interministerial, căruia i se încredinţează lîna de aur. Alte cheltuieli, aceeaşi miriapozi hămesiţi, cu un ochi la slănină şi altul la făină. Băieţii vor analiza cauzele macro-criminalităţii şi ale marii corupţii, vor trage la răspundere: „ai mîncat usturoi şi nici nu catadicseşti sa faci gargară cu Listerin.” Cam în acest mod „vor analiza structura, starea şi dinamica corupţiei, vor evalua efectele măsurilor legislative şi de politică penală asupra macro-criminalităţii şi vor prezenta Guvernului strategii şi programe naţionale de prevenire”. Cîtă gargară în fişa postului! Un fel de dat cu băţul în vînt sau cu palma în mămăliga fierbinte! În fruntea bucatelor naţionale stau, de aproape un sfert de veac, cei mai tari „specialişti” în strategii şi programe de prevenire şi iată unde au adus Ţara! Preşedintele dă vina (de faţadă) pe nivelul ridicat al corupţiei din instanţe. Adică vorbeşte de funie în casa spînzuratului. E vorba de o fixaţie de meloman pentru o parte a justiţiei, care nu s-a lăsat supusă şi controlată. Cei mai mulţi judecători sînt responsabili, au încă principii de la care nu fac rabat. De aici dorinţa de a distruge ce a rămas bun din Justiţia României, care încearcă, însă fără rezultat, să facă ordine în haosul instalat de opt ani încoace. Unul, răsplătit cu un fotoliu catifelat la C.C.R. pe bani mulţi, a băgat flota la arhivele secrete. Alţii, care şi-au primit porţia de ros, s-au ocupat de casa din Mihăileanu, de schimbul de terenuri, au avut grijă să-i ofere pe tavă justiţia. >>>

Reclame

Constantin Chiriac (I) : „Poezia a fost întotdeauna temelia a tot ce am făcut“

Într-o lume românească ciudată, pusă pe căpătuială, mediocră și alergică la ceea ce înseamnă inițiativă cuturală veritabilă, prezența în peisaj a lui Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, este aproape exotică. Despre ce se află în spatele acestui exotism, dar și despre multe alte aspecte din biografia unui destin remarcabil – în interviul de mai jos. 

Domnule Constantin Chiriac, puțini știu, cred, că v-ați născut în Moldova și ați terminat liceul „Costache Negruzzi“ din Iași. Credeți că, în general vorbind, originea cuiva își pune amprenta asupra carierei respectivului? A lăsat „dulcele târgcolinar anumite date de fond în structura dvs. influențând decisiv felul de a fi și de a gândi? >>>

Maria Diana Popescu- Codul lui Hammurabi

Spaţiul fragil al societăţii civile, colmatat de criză şi de apele revărsate din cer, a scăpat pentru moment  de corturile ocupaţiei politice şi de alaiurile candidaţilor, raşi, tunşi, frezaţi şi parfumaţi, care au invadat ţinuturile patriei, precum extratereştrii în filmele S.F..  Gata cu iarmarocul electoral – spectacolul grotesc şi costisitor (după modelul american), despre care, Oscar Ameringer afirma că  „este arta de a obţine voturi de la săraci şi fonduri pentru campanie de la bogaţi, promiţîndu-le şi unora şi altora că îi va proteja de ceilalţi.” Din păcate, întotdeauna sub vremuri, istoria a fost ostilă mulţimii, ţinută la limita supravieţuirii cu firmiturile de la masa stăpînilor. Cum ar fi dacă intelectualii ar înfiinţa o structură de partid,  ca alternativă la degradatul sistem politic capitalist, un partid cultural-social de temut, care să negocieze de pe poziţie de egalitate cu statul, ca instituţie în slujba cetăţeanului. Ar fi cea mai puternică ripostă din istorie, dată statutului de milogi enervanţi şi inutili pe care autorităţile îl aplică naţiunii. Polonia a eliminat un regim printr-o astfel de acţiune. Nu este un exerciţiu de imaginaţie, ci tentaţia unui demers. Sloganurile manipulatorii care au afectat grav şi pe termen lung structura societăţii civile, viaţa cetăţenească şi imaginea ţării, nu mai pot fi „comestibile”. Regimul de clandestinitate în care a fost trimis cetăţeanul nu mai poate fi acceptat. >>>