Petruş Andrei – versuri

Petrus AndreiCopilărie

Surâsul tău copilărie,
Și farmecul pe care-l ai
Mi-aduc în suflet bucurie
De parcă-aș fi și eu în rai.

Și ochii tăi senini ca cerul
Și glasul tău cel argintiu
Îmi fac mai lămurit misterul
De ce vreau iar copil să fiu. >>>

Reclame

Max Blecher – Inimi cicatrizate (II)

Inimi cicatrizate— Vă iubesc pe amândouă la fel…

— Și noi tot așa, răspunse Solange accentuând pe acest „noi” care o solidariza animalicește cu Blanchette.

Emanuel o culca lângă dânsul pe gutieră, o ținea lipită de el, apoi se răsucea, zdrobind-o sub apăsarea trupului și a ghipsului. Acum se obișnuise cu corsetul, făcea multe mișcări pe care nu le-ar fi bănuit posibile. Solange gemea încetișor de plăcere și de apăsarea greoaie ce suporta, în unele locuri, ghipsul îi intra în coapse și ea simțea durerea amestecată cu extazul iubirii, ca o amară realitate a amorului lor aspru săvârșit în aerul imens din dune, înconjurați de sălbăticiunea imensă a locurilor.

Apoi Emanuel revenea la poziția lui culcat pe spate, sfârșit de osteneală, cu ochii mari deschiși, pierduți în cerul nedeslușit și alb ca într-o claritate fără semnificație ce devenea aceea însăși a simțului interior de liniște în minutele acelea. Era o beatitudine cu gust sec, simplă și puțin brutală, așa cum era și Solange. >>>

Maria Diana Popescu: Paul Everac, „Ce rămâne dintr-un întreg”

Paul Everac– O carte dedicată poetului Adrian Păunescu –

Purtînd apostila personalităţii reputatului dramaturg şi regizor al României, regretatul dispărut Paul Everac, volumul de poezii „Ce rămâne dintr-un întreg” (Editura „SemnE”) a apărut cu sprijinul Adrianei Muraru, şi este dedicat poetului Adrian Păunescu, sufletului său generos, care l-a ajutat într-un moment greu al vieţii. În precedenta incursiune critică asupra volumului „Nevolnice tâlcuri şi rime” precizam că centrul de greutate, în sens axiologic/valoric, cade, în opera sa, tot în sfera teatrului. Numai că aceste ultime cărţi sînt semnul grăitor al păstrării capacităţii de creaţie pînă în ultimul moment. Volumul în vedere, „Ce rămâne dintr-un întreg” sau „lamentaţii apostazice” este o expunere de idei în versuri extrem de captivante. De fapt o altă polemică-esenţializată a sinelui, drapată cu veşmîntul clasic al lirismului, în care Paul Everac, poetul, oferă o >>>

Ion Ionescu-Bucovu – Nebunul din vis

Copilăria e un tărâm al visului.

Eram cam de cinci ani,un copil mic și fricos; mergeam adesea prin pădurea Piscului cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului care-ți dă sentimentul că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea și cu vitele la păscut și intram în adâncul pădurii singur, având grijă de doi boi și o vacă ce era cam plimbăreață  și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, >>>

Cațavencu şi gâştele Coanei Pipă

I. L. Caragiale a fost un fin observator al vremurilor lui, luându-şi subiectele din societate, satirizând cu un limbaj înverşunat dar „suculent”. Eugène Ionesco a fost influenţat în creaţia sa de mulți autori, cele mai vizibile relații se stabilesc cu opera lui Caragiale, de care era  fascinat. Legăturile dintre cei doi sunt numeroase şi o bună parte a operei ionesciene se poate reciti din perspectiva unui dialog intertextual cu opera caragialiană.Ambii dramaturgi au fost preocupaţi de rolul scriiturii în actul teatral, contribuind la înnoirea ei. I. L. Caragiale s-a dovedit a fi şi un teoretician, care propunea un mod bine organizat de concepţie teatrală. Personajele lui Caragiale, mai ales cele împătimite de politică, ilustrează o evidentă „absență psihică” fiind lipsite şi de o autentică viață interioară, spre exemplu – Cațavencu. Demagogia şi absurdul discursurilor politice vor fi transcrise peste timp de Eugène Ionesco în „caragialismele” Coanei Pipă (Mère Pipe) din Ucigaş fără simbrie, un amestec de „cațavenci, ioneşti, popeşti sau farfurizi”. >>>

Cooperare transfrontalieră pentru sprijinirea românilor din Ucraina

Problemele şi lipsurile cu care se confruntă minoritatea românească din Transcarpatia, proiectul Legii limbilor regionale, subiect de actualitate în Ucaina – prin care limba română ar putea deveni limbă oficială regională – precum şi căutarea unor soluţii eficiente de sprijinire a românismului din bazinul superior al Tisei au fost subiectele dezbătute împreună de oficialităţi naţionale, judeţene şi reprezentanţi ai minorităţii româneşti din Transcarpatia, în cadrul unui simpozion organizat sâmbătă la Negreşti-Oaş. La eveniment au participat senatorul Valer Marian, preşedintele de onoare al comunităţii româneşti din Transcarpatia, deputatul Gheorghe Ciocan, preşedintele >>>

Romașcanul Ovidiu Kloșka, în lumea artiștilor plastici

Absolvent al Facultății de Electronică și Telecomunicații, Ovidiu Kloșka și-a dorit foarte mult să urmeze Artele Plastice. Deși nu a fost încurajat de familie, Ovidiu a crezut în talentul său.

 Tînărul pictor romașcan Ovidiu Kloșka, în vîrstă de 35 de ani, stabilit de cîțiva ani în Focșani, a devenit un nume în pictura românească și a încîntat Europa cu lucrările sale.

Am descoperit adevărata artă prin galeriile ieșene și albumele de artă vîndute de anticarii de pe Lăpușneanu. Nu am mîncat culori, deși prin primele clase am băut apa de la acuarele după ora de desen și, uite, deocamdată tînăr, delirez continuu și dedicat, și lansez din cînd în cînd invitații într-un spațiu de conservare a spiritului“, se descrie artistul plastic. >>>

Români, chiar dacă dincolo de Tisa

Ce bine e acasă! De câte ori plec de acasă mă întorc aici cu și mai mare bucurie, încrezută că nu există în lumea întreagă loc mai frumos și mai scump sufletului meu ca satul natal, Apșa de Mijloc, așezat la poalele minunaților Carpați, care primăvara erup de verdeață, ademenesc și vrăjesc cu haina lor multicoloră, îngână și te adorm cu susurul izvoarelor cu apă cristalină ce fug repejor spre vale. Îmi spun că nu întâmplător locuim pe aceste meleaguri mioritice, demne de penița celui mai renumit pictor și mă bucur să-mi știu rădăcinile aici, în Maramurășul istoric, chiar dacă dincoace sau dincolo de Tisa, aici, unde a binevoit Dumnezeu să ne aflăm – pe același pământ strămoșesc, dar în altă țară. >>>

Vavila Popovici – Încurcaţi în socoteli

„Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare” –

Georges Clemenceau

Zilele acestea mi-am amintit de un tablou care mi-a plăcut când am vizitat Muzeul National de Artă al României, tabloul pictorului de Octav Băncilă, intitulat „Încurcat în socoteli”. Un școlar în fața unei table pe care este scrisă o înmulțire: 249 x 87. Școlarul este descurajat, stăpânit de un sentiment de neputință, de neîncredere în sine, este depășit de problema unei înmulțiri cu atâtea cifre!!, lasă capul în jos. Dacă ne gândim, este reacția corectă a unul suflet curat, care preferă să nu scoată nici un cuvânt, evidențiindu-se neputința dar >>>

Ținutul Herța

Erupi, te reverși, te strecori, te lași fulgerat și totuși te temi. Te temi sa calci pe pamântul natal, atât de pătimit și plans, atât de infantil și lipsit de atenția noastră. Ne-a fost și ne este ca o scară spre cer. L-am lăsat, l-am părăsit, însă nu lam trădat – am revenit de fiecare dată. căutând idealuri și cutreierând meleaguri, iarăși și iarăși ne apăreau in minte bunătatea și sfințenia oamenilor noștri, simpli, neprihăniți, gârboviți și plini de sudori. Ne lipseau mult. Eram drogați de modernizmul tehnologiilor devenisem mult perverși, nimerind pe drumuri și carări straine. Am trecut prin cele mai dificile situații, am trait multe momente strașnice. Am murit și am înviat și iată-ne aici. Lângă o cruce de lemn, la rascruce de drumuri, în centrul universului. >>>

„Doamna” Oltea, mama lui Ştefan cel Mare

„Doamna” Oltea (n. începutul sec. XV – d. 4 noiembrie 1465). Mama lui Ştefan cel Mare (1457–1504). Originară din zona Trotuşului, unde fiul şi nepotul său Alexandru vor construi, în 1493–1494, o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, „întru amintirea sfântrăposaţilor noştrii înaintaşi şi a părinţilor lor”. Ştefan va dărui acestei biserici, în 1495, un Tetraevangheliar cu o însemnare care arată că este „fiu al lui Bogdan şi al Oltei”. Se pare că nu a fost căsătorită cu domnul Moldovei Bogdan II (sau căsătoria nu a fost recunoscută), ea nu a „fost doamnă în secolul XV şi nici cneaghină (femeie măritată aparţinând boierimii)” (Constantin Rezachevici), titlul lipsind chiar şi de pe lespedea >>>

Daniel Dăian- poezie

                       descântecul ultimului părinte

 tatăl meu nu şi-a învăţat braţele drepte

erau doar o altă inconştienţă

care implora viaţa altora

cu oasele normale >>>

Dorel Mihai Gaftoneanu- Cu toţi suntem pe TITANIC…

poet, Botoșani

Motto:“Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.”(Octavian Goga)

Meditaţie în versuri cu trimitere la perioada postdecembristă… >>>

Marian Malciu – Ea femeia

poet, Slatina

Cinstiţi FEMEIA!
Acum, la ceas aniversar,
toţi ce-o iubiţi şi-o preţuiţi
veniţi cu flori, aduceţi dar
de ziua ei să o cinstiţi! >>>

Drumul moldovenilor spre Europa trece prin Roman

La Colegiul Tehnic „Danubiana” învață zece elevi din Republica Moldova, bursieri ai statului român. Ei aleg să studieze în România pentru a avea o diplomă recunoscută în Europa. „Şocul” acomodării l-a reprezentat contactul cu stilul de viață al celor mai mulți dintre adolescenții pe care i-au cunoscut și gustul mîncării de la cantină. Cei mai mulți dintre elevii din Basarabia sînt premianți în clasele lor. >>>