Scrisoare deschisă Doamnei Ecaterina Andronescu

Stimată doamnă,

Ne-am întîlnit faţă către faţă de două ori. O primă dată, cînd aţi acceptat să vizitaţi Colegiul „Noua Europă”. Vă solicitasem o întîlnire pentru a încerca o clarificare de statut a acestei instituţii şi aţi răspuns cu promptitudine şi receptivitate. Îmi amintesc că, deşi ministru, aţi venit la volanul maşinii proprii şi că am putut avea un dialog rezonabil. A doua >>>

Reclame

Cu pasul prin oraşul Pucioasa

  Motorul maşinii torcea prin oraşul Pucioasa şi s-a oprit în dreptul Hotelului „Ceres”. Înalt, frumos, echipat cu cele necesare, gata pregătit pentru a primii lumea la băi. Am coborât din maşină şi m-am pierdut printre lumea venită la tratament, la odihnă.

  A doua zi, am pornit să colind oraşul interesându-mă cu precădere de partea cultural-educativă a acestuia. Întrucât era >>>

Din nou casele memoriale

De la o vreme s-au cam rărit în Bucureşti, aşa că nu e de prisos să mai explic o dată ce sînt casele memoriale. Altădată, oamenii erau mai obişnuiţi să le vadă; în avîntul educativ al tinereţii sale, regimul comunist stabilise pe harta Capitalei şi a provinciei anumite puncte menite să amintească figuri culturale sau „luptători pentru cauza clasei muncitoare“. Pe urmă, ilegaliştii au dispărut şi culturalii au fost neglijaţi, fiindcă privirile se îndreptau numai spre Scorniceşti. >>>

Vitalie Vlasov- Dumitru Irimia (Titi)

Am fost un pelerin de-a lungul şi de-a latul ţării, dar şi al tuturor ţinuturilor de aiurea, şi am făcut zeci de popasuri, în cătune năpădite de linişti sihastre, în oraşe invadate de vacarm şi de circulaţie infernală. Din toate aceste zăboviri am luat în desaga amintirilor imagini şi „imagini ” statornice, chipuri vii, atmosfera locului şi întâmplări care, după ani, rămân dragi sufletului. Un astfel de popas au fost Iaşii anilor 50 – 60, marcat încă, la vremea aceea, de umbrele războiului. Aşa, în toamna lui >>>