Eternul feminin – poesis şi creaţie

Bunica
 
Ţi-e faţa brăzdată,
        de şanţurile durerii.
Ţi-e părul albit,
        de povara anilor.
Ţi-s buzele subţiri,
       de mânia tăcerii.
Ţi-s ochii adânci,
       de mulţimea dorurilor.
 Dar sufletul ţi-e plin,
       de harul Iubirii,
       revărsat asupra  Tuturor… >>>
Reclame

Max Blecher – Inimi cicatrizate (II)

Inimi cicatrizate— Vă iubesc pe amândouă la fel…

— Și noi tot așa, răspunse Solange accentuând pe acest „noi” care o solidariza animalicește cu Blanchette.

Emanuel o culca lângă dânsul pe gutieră, o ținea lipită de el, apoi se răsucea, zdrobind-o sub apăsarea trupului și a ghipsului. Acum se obișnuise cu corsetul, făcea multe mișcări pe care nu le-ar fi bănuit posibile. Solange gemea încetișor de plăcere și de apăsarea greoaie ce suporta, în unele locuri, ghipsul îi intra în coapse și ea simțea durerea amestecată cu extazul iubirii, ca o amară realitate a amorului lor aspru săvârșit în aerul imens din dune, înconjurați de sălbăticiunea imensă a locurilor.

Apoi Emanuel revenea la poziția lui culcat pe spate, sfârșit de osteneală, cu ochii mari deschiși, pierduți în cerul nedeslușit și alb ca într-o claritate fără semnificație ce devenea aceea însăși a simțului interior de liniște în minutele acelea. Era o beatitudine cu gust sec, simplă și puțin brutală, așa cum era și Solange. >>>

Mariana Cristescu – România umbrelor…

cazinoul2O dimineaţă însorită de toamnă târzie a anului 1972. Un autobuz confortabil, al ONT Carpaţi, doldora cu compozitori, rula vesel către „Marea cea mare”. Tânăr redactor muzical la Radio Bucureşti, „boboacă”, încă nu apucasem să-i cunosc pe toţi personal, nici măcar din studiourile de înregistrare. „Hait, m-am aranjat! – zic în sinea mea. În afară de mine, o singură cucoană, parfumată cu Givenchy şi elegantă, doar eşarfa costă cât patru salarii de ale mele. Nu stau lângă ea. O fi vreo fandosită, iar eu sunt cu blugi.” Trezită devreme, încă somnoroasă, şi fără chef, am vrut să mă aşez în spate, să mai moţăi un pic. Nu m-au lăsat. >>>

Alina Manole – Poesis

   Debut în volum de versuri: “Deasupra nopţii”, Editura “Cronica”,  Iaşi, 1998. Apariţie în “Dicţionarul scriitorilor ieşeni contemporani”, ediţia a II-a, 2002. A publicat în volumele colective de cenaclu “Virtualia”, Iaşi. Inclusă în antologia “Time after Time”, The International Library of Poetry, USA, 2000. Colaborări şi semnalări critice în: “Cronica”, “Poezia”, “Convorbiri literare”, “Timpul”, “Atheneum” (Canada), “Symposion”, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

Poemele lui David

a măsura poezia este ca şi cum ai bate la uşa
străinului cu degetele deschide e tânăr îşi rade
barba o dată la două zile iubeşte
o fată cu părul lung mergeau împreuna la şcoală ea
vorbea tare cânta la chitară şi îşi purta umbra sânilor
vertical pe cămaşa umedă el
citea mereu dintr-o carte pe care scria mare
linux şi oh dacă ar şti tata >>>