Constantin Enianu – artă şi lunatism: Francisco Goya

Francisco Goya a fost adesea descris ca ultimul mare vechi maestru şi primul dintre cei noi în ale artei picturale. El a pictat superbe portrete ale curţii regale spaniole şi tablouri prezentând viaţa bună din Spania. Apoi, a creat şi unele dintre cele mai cumplite imagini ale cruzimii omeneşti. Opera sa este un amestec convingător de documentare publică şi de coşmar personal. Răceala şi puterea lui intransigentă pot oripila. Nu se cunosc prea multe despre prima perioadă a activităţii lui ca pictor. Pare să fi urmat o cale destul de convenţională. >>>

Reclame

Constantin Enianu – Convivencia

Constantin Enianu

Există o civilizaţie uitată a Europei, cosiderată o civilizaţie a toleranţei religioase, a unei culturi şi ştiinţe remarcabile. Este povestea Islamului pe meleagurile Europei. Pentru a descoperi impactul profund al Islamului asupra artei, ştiinţei şi filosofiei europene, e necesar a străbate istoria Spaniei, Siciliei şi Franţei, căutând dovezi ale unei civilizaţii pierdute, care-şi depăşea cu câteva secole epoca. Vom găsi oare şi experţi în domeniu ce pot desfiinţa ideile preconcepute ? Să fim optimişti. Chiar unul dacă amintim, e un câştig pentru umanitate.
               Cei mai mulţi europeni cred că civilizaţia lor are rădăcini greceşti şi romane, care s-au pierdut în Evul Întunecat şi că Renaşterea a fost, în sens propriu, renaşterea culturii greceşti. Asta se crede, însă lucrurile nu sunt atât de simple. Există un capitol din trecutul Europei (Creştinătăţii), care spune cu totul altă poveste. >>>

Reperele sociale ale emigrarii fortate, prin ochii unui personaj “unic, inconfundabil”

“Exilul romanesc la mijloc de secol XX – „Pasoptisti” romani in Franta, Canada si Statele Unite” (carte scrisa de Octavian D. Curpas) reprezinta surprinderea unui fenomen cu efecte complexe atat la nivel de comunitate umana, cat mai ales la nivel de individ, si anume – exilul, ca forma de evadare dintr-o Romanie in care “protagonistii” nu se mai regaseau.

 Cartea este atat o prezentare desavarsita a fenomenului de “emigrare”, cu tot ce implica el, mai ales la nivel sufletesc, cat si o sinteza a unor intamplari, istorisiri despre oameni care au avut curajul de a se dezradacina, de a lua drumul strainatatii. Dumitru Sinu – personajul cheie, fara de care nu ar fi existat savoarea acestei carti – ne invita, prin intermediul scriitorului, sa ii cunoastem colegii si prietenii de-o viata, partasi la exil. >>>

Maria Diana Popescu- Codul lui Hammurabi

Spaţiul fragil al societăţii civile, colmatat de criză şi de apele revărsate din cer, a scăpat pentru moment  de corturile ocupaţiei politice şi de alaiurile candidaţilor, raşi, tunşi, frezaţi şi parfumaţi, care au invadat ţinuturile patriei, precum extratereştrii în filmele S.F..  Gata cu iarmarocul electoral – spectacolul grotesc şi costisitor (după modelul american), despre care, Oscar Ameringer afirma că  „este arta de a obţine voturi de la săraci şi fonduri pentru campanie de la bogaţi, promiţîndu-le şi unora şi altora că îi va proteja de ceilalţi.” Din păcate, întotdeauna sub vremuri, istoria a fost ostilă mulţimii, ţinută la limita supravieţuirii cu firmiturile de la masa stăpînilor. Cum ar fi dacă intelectualii ar înfiinţa o structură de partid,  ca alternativă la degradatul sistem politic capitalist, un partid cultural-social de temut, care să negocieze de pe poziţie de egalitate cu statul, ca instituţie în slujba cetăţeanului. Ar fi cea mai puternică ripostă din istorie, dată statutului de milogi enervanţi şi inutili pe care autorităţile îl aplică naţiunii. Polonia a eliminat un regim printr-o astfel de acţiune. Nu este un exerciţiu de imaginaţie, ci tentaţia unui demers. Sloganurile manipulatorii care au afectat grav şi pe termen lung structura societăţii civile, viaţa cetăţenească şi imaginea ţării, nu mai pot fi „comestibile”. Regimul de clandestinitate în care a fost trimis cetăţeanul nu mai poate fi acceptat. >>>

Alexandru Panatta Codreanu – pictor romaşcan

"Dulcea Sarutare" . Alexandru Panatta Codreanu

De cele mai multe ori, în drumul nostru spre locul de muncă ne-am obișnuit să nu mai conteze alții. Ne-am obișnuit să trecem pe lîngă oameni fără să conteze că în spatele fiecărui om se ascunde o poveste. Și unele dintre aceste povești fac din Roman un oraș plin de viață și culoare, un oraș capabil să dea oameni valoroși, în special în artă. O astfel de poveste este cea a lui Alexandru Panatta Codreanu. >>>