Constantin Enianu – versuri

etern prin clipă

creatorule de mână te ţin şi uit
că eşti mare când mare sunt eu
de fac ce tu faci am să repet
prin lume rotirea de bine cu rău
alerg lângă tine sau stau într-un loc
şi vieţi nedeschise de statice porţi
le cânt resemnat în vers apostat
schimbarea de lume e veche în sorţi
eşti ceea ce sunt fiind un prezent
ce sufletu-şi toarce din carne şi os
ca nimeni rămâi când eu voi muri
dar cu numele-ntreg de sunt preţios
tu treci pe oriunde o lume te cere
iar clipa ei te va menţine prin ere >>>

Reclame

Ioan Miclău – versuri

Varful  cu  dor

“buna ziua, muntilor!
Cu carari din stanci si flori,
Porti deschide-ti zorilor,
Caci asteapta un neam mare,
Sa se-nalte catre soare!

 
Buna ziua, craisor!
Iancule, fecior din munti!
Tu esti acel varf cu dor,
Ce din fluier chemi in noi,
Duhul bravilor eroi! >>>

Maria Diana Popescu: Yasmina Moscovici – Nudul ca poetizare a trupului feminin

Moscovici-YasminaÎntotdeauna spiritele discrete şi-au trădat în opera lor, fără voie, frumuseţea naturii proprii. Se poate afirma acelaşi lucru despre pictoriţa de origine venezuelană, Yasmina Moscovici, un artist plastic apreciat, care trăieşte nobil şi tăcut, parcă pe un preludiu de Bach, la marginea Cetăţii Domneşti. La fel de spectaculoasă şi dinamică se întoarce pe simezele Muzeului Municipal Curtea de Argeş, de această dată, într-o formă aproape academică, surprinzînd cu atît de frumos „cioplite” nuduri, într-un limbaj pictural desăvîrşit, care atrage spre arta sa ca o magie. Parcă dăruind pînzelor picătura frunţii sale şi frumuseţea energiei descătuşată de tot ceea ce ar fi întîmplător, Yasmina Moscovici nu caută într-o lume de abstracţiuni, ci demonstrează de ce este unică şi irepetabilă pentru noi. Născute dintr-o ştiinţă a sevelor, nudurile vin să se justifice pe ele >>>

Ioan Miclău – Versuri sisife ridicate spre neant

Cântec…
Ah, de unde bate vântul,
De acolo vine cântul,
Vântul sufla dintre fagi,
Cantecul din locuri dragi!
Vântul vine pe furis,
Cantecul pe langa Criş!
Eu ma-nnec Doamne de dor >>>

Bisericuţa din Gura Văii Deal

biserica-gura-vaii-deal

Biserica din Gura Văii Deal, comuna Girov, judeţul Neamţ, care poartă hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul“ se află pe lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ. Ea a fost construită la 1822, de obştea satului, Gura Văii fiind sat răzăşesc, şi păstrează un patrimoniu iconografic de mare valoare. În registrele parohiei se păstrează însemnarea conform căreia sfinţirea lăcaşului a fost făcută de însuşi Veniamin Costachi, mitropolitul de atunci al Moldovei şi episcop de Roman între anii 1796-1803. >>>

Valeriu Gafencu – poezii

valeriu-gafencu-student-la-drept-iasi-1940Frate dragă

Frate dragă, din grădină
Îţi trimit în dar un crin**
Să-ţi mângâie lin privirea
Cu veşmântul lui virgin.

Floare dragă, floare dalbă,
Cât de mult aş vrea şi eu,
Îmbrăcat în haină albă
Să mă duc la Dumnezeu. >>>

Ionuț Caragea – poezie

 Cer de nisip

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul iubito, paşii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare >>>

Iulia Roger Barcaroiu – Plecarea de tot

     Vara se dezintegrează sub o căldură incredibilă. Cerul alb dezveleşte infinitul şi un miros vag, de putrefacţie, înmoaie aerul. Din departare răzbate cu greu zgomotul străzii, sechestrat de nemişcarea fosforescentă a arşiţei. Clădirile işi unduiesc conturul sub aerul uscat care se ridică din pământ. Ceva, poate presiunea marilor furtuni, electrizează obiectele.

    Îndepărtez uşor jaluzelele şi privesc spre una din curţile interioare ale spitalului. Oboseala imi măreşte ochii. Îmi ia ceva timp ca să o văd; este foarte curată dar stearpă. Zace sub soare, goală, fără bănci, fără scări, fără măcar o umbră peste ea, aproape obscenă. Apoi, totul se schimbă. Simt, mai mult decăt aud, cum treptele se numără sub paşii doctorului. Mă îndrept spre el şi îmi ţintuiesc privirea undeva spre umărul lui drept; are halatul rupt sau poate ars cu ţigara. Si brusc, imi apare din nou spaima. Totul meu, dar totul, depinde de el. Are buzele subţiri şi imi vorbeşte cu prea multă blândeţe. Ştiu ce înseamnă: >>>

Virginia Paraschiv- Falsa dilemă: prozodie/literatură

 Limba română nu mai poate cuprinde exprimarea constrânsă în canoanele prozodice, spun adepţii fervenţi ai versului liber, în speţă „moderniştii profesionişti”. Rebeli şi ostili oricărui demers poetic tradiţionalist, alchimiştii liberului arbitru din versul alb ignoră cu desăvârşire că discursul poetic are „ecou”, el se aude şi orice stridenţă aritmică sparge unitatea de sugestie şi de înţeles. A devenit un păcat venial transcrierea clasică a ideii poetice, oricare ar fi aceasta. „Versificatori respinşi de suflul poetic”, clamează în dispreţ şi aroganţă stăpânii inelelor strâmbate şi contorsionate. Manierism, mimetism, epigoni fără idee, şi  acuzaţiile pot continua. Prozodie, nu literatură, afirmă poetul Lucian Alecsa, în anul >>>

Andreea Teliban – poezie

poetă, Suceava

am dormit în ploaie o sută de ani

pielea s-a încrețit pe mine

am dormit în ploaie o sută de ani

și am uitat pentru ce am venit >>>

Emil Iliescu – Ţăran cu plugul

scriitor, Bucureşti

Rezemat în furca gândului, Gheorghe aştepta un semn al ţarinei. Era la Răpciune şi bărbatul strângea plugul de coarne, fierul însufleţindu-se de arsura mâinilor lui. Murmura rugăciunea de binecuvântare a plugului Aşa cum o învăţase de la ăl bătrân. Îmbătrânise şi Gheorghe. Odată cu ţarina sa. Dar nu voia să arate asta pământului. Căci pământul ştie să citească pe >>>

Petru Percă – poezie

poet, Roman

Vizuină

Cine mai are nevoie de poezie,

aripa asta care nu mai înalţă pe nimeni, >>>

Dorel Mihai Gaftoneanu – Un turist prin spaţiul cosmic sau Scurt periplu printre aştri

poet, Suceava

 Motto:“Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.”(Octavian Goga)

 Circuit închis prin spaţiul literaturii româneşti, parodie-pamflet după Levantul lui Mircea Cărtărescu, cu aluzii străvezii la Istoria literaturii române de la origini până în prezent de George Călinescu şi Istoria literaturii române contemporane de Eugen Lovinescu. >>>