Octavian Curpaş – Perpendiculară pe un colţ de nemurire

perpendicularachicagoMotto: “Plângând, Te-am căutat cu sete de eliberare,/ Arzând de dor de Tine ca şi un nimb de soare.”
“Sunt pasionată de Domnul, aş vrea să-L explorez şi să cresc în relaţia cu El. Îmi place să citesc Sfânta Scriptură, fiindcă găsesc în ea refugiu şi răspuns la dilemele mele. Consider că este un hobby, dar şi o responsabilitate să le vorbesc oamenilor despre Domnul”, mărturiseşte Adina Sas-Simoniak, autoarea volumului “Perpendiculară pe un colţ de nemurire”. “Dumnezeu nu este o religie”, continuă aceasta, “El este o FIINŢĂ care ne iubeşte, ne ascultă rugăciunea şi doreşte să comunice cu noi. Aceasta am înţeles când am citit Noul Testament şi am început pentru prima oară să mă rog sincer şi spontan. Şi aşa, m-am apropiat tot mai mult de braţele Lui deschise. Cu cât mă apropiam mai mult de Dumnezeu, cu atât simţeam mai acut nevoia de purificare, fiindcă în lumina Sa clară îmi vedeam hainele murdare ale trăirii mele fără El. Grea de păcate, am căzut la picioarele Lui şi L-am rugat să mă primească aşa cum eram şi să îmi şteargă păcatele cu Sângele Său. Alegându-L pe El ca Domn şi Mântuitor personal, am făcut cea mai bună alegere, fiindcă Domnul a dat gust vieţii mele şi m-a împlinit.” >>>

Reclame

Mădălina Corina Diaconu – De vorbă cu Munir Mezyed, poetul poeziei absolute

“Nu am ales poezía. Ea m-a ales pe mine!” 

 L-am cunoscut de curând pe Munir Mezyed şi i-am simţit puterea cuvintelor când l-am ascultat recitând o poezie pe care o compunea chiar în acele momente, atunci, când mă număram printre norocoşii aflaţi în jurul lui! Recita în arabă, dar acest lucru nu m-a impiedicat să înţeleg versurile, sau mai bine spus magia acelor cuvinte pe care Munir le-a împreunat cu atâta naturaleţe! Aveam să aflu ca este un poet originar din Palestina, care s-a stabilit în România cu 8 ani în urmă! Nu m-am mirat! M-am bucurat! M-am bucurat pentru că oraşul meu a devenit căminul unui om minunat, unui om care aduce zi de zi bucurie prin poezie. Am citit câteva din poeziile lui şi mi-am dorit să aflu mai mult, să aflu direct de la el. Am avut onoarea să pot împărtăşi cu el câteva momente în care am pătruns puţin în universul lui! Îi mulţumesc în mod public pentru acest dar, pentru această oportunitatea de a sta de vorbă şi de a avea acum posibilitatea de a reda rândurile de mai jos! >>>

D. M. Gaftoneanu – Cu aplauze eterne… Recviem Giussepe Verdi

Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)
Parodie-pamflet, prozopoem satiric din grupajul “Trilogia siderală”, in memoriam Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole – d. 27 ianuarie 1901, Milano), compozitor italian de operă.
“Muzica este liniștea dintre notele muzicale.” (Claude Debussy)

…Drumul soarelui răsare către tainicul apus…
…Îmbarcaţi pe un Titanic cu bilet doar pentru dus, >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Un Zenon eleat „a fost”, dar a rămas eternu’- „a fi”

Gh.A.M.CiobanuFiind copil, priveam, ca pieton şi de aproape, cu emoţia firească a vârstei ce o aveam, cum arde Teatrul-Cinematografic Modern din oraşul Roman, incendiul pornind de la pelicula ce se rula atunci, acestea având, la vremea aceea, un grad foarte mare de inflamabilitate. Clădiri arzânde am mai văzut, sunt doar generaţia războiului. Altceva însă, m-a impresionat atunci, ceva ce mă tulbură şi acum…

Clădirea Modern avea un turn înalt, pătratic, pe platoul de sus fiind, de ani şi ani „împărăţia” porumbeilor.

            Era primăvară, când, în cuiburile lor, acum arzânde, se zbăteau puişori plăpânzi, cu aripioare care, încă, nu ştiau ce-i zborul. Deasupra, stoluri alarmante de columbi, ce încercau mereu, dar în zadar, din flăcări să salveze pe micuţii porumbaşi. >>>

A. Gh. Olteanu- O conversaţie încântătoare cu Nora Iuga

Am cunoscut-o pe Nora Iuga în 2005, când hazardul ne-a îngăduit împreună în Neptun, la festivalul „Zile şi nopţi de literatură“ organizat de Uniunea Scriitorilor. O femeie volubilă, toată energie, cu o tolbă plină cu poveşti insolite. Discutam, comentam, povesteam şi ne minunam din orice. >>>

Ce sens are Invierea?

Iisus e batut, schingiuit, crucificat, moare si invie a treia zi din mormant in dezinteresul majoritatii semenilor nostri, crestini botezati ca si noi. Semnificatia Pastelui- nemurirea fiecaruia dintre noi, putinta accederii la viata dumnezeiasca prin urmarea lui Hristos- a devenit un fapt lipsit de relevanta. Ce il preocupa pe omul de azi totusi? Mai nimic in afara obtinerii confortului propriu, a unei vieti linistite si imbelsugate. Adica o viata dusa in conditii cat mai bune, conditii atat materiale cat si psihologice, cat mai ferita de griji, cat mai indestulata, cat mai plina de bucurii, cat mai lunga, desigur, in fine oamenii isi doresc pentru sine tot ce e bun si nimic din ce este rau. Sunt lucruri firesti si de bun simt toate aceste dorinte, doar ca dintre ele a disparut cu desavarsire aproape ideea transcendentei, a lumii de dincolo si, legata de aceasta, ideea sacrificiului de sine. Or, Iisus a venit pentru sacrificiul suprem, jertfa de sine din iubire, jertfa care rascumpara si restaureaza natura umana cazuta prin pacat. >>>

Ovidiu Nahoi: Prima mea zi de şcoală – „Noi, copiii Fabricii de zahăr”

Sincer să fiu, nu îmi mai amintesc exact prima zi de şcoală. Dar şcoala aceea minusculă, în care am învăţat în primii patru ani, nu am cum s-o uit. Clădirea există şi azi, în cartierul Fabricii de zahăr din Roman şi adăposteşte, pare-mi-se, o firmă. Şcoala s-a mutat, de vreo 20 de ani, într-un local mai încăpător, fiindcă şi cartierul s-a mărit între timp – au fost construite câteva blocuri , pe lângă casele muncitoreşti cu un etaj sau doar cu parter şi un petec de curticică, ridicate pe la 1900 de proprietarii belgieni ai fabricii de zahăr. >>>