Melchisedec Ştefănescu (1823-1892) – in memoriam

images-7Născut la 15 februarie 1823, în comuna Gârcina, judeţul Neamţ, era cel dintâi  din cei unsprezece copii ai preotului Petrache si ai prezbiterei Anastasia Ştefănescu. Tatăl sau a fost un bun preot şi un adevarat slujitor al Bisericii lui Hristos. El a păstorit parohia Garcina timp de 50 de ani. Iar mama sa „a fost model virtuţilor femeii de ţară, cu deosebire, a soţiei preotului de ţară”. Dând copiilor lor o educatie creştineasca aleasă, cinci dintre ei au imbratisat viata calugareasca.
Melchisedec Ştefănescu a fost un ierarh complet, erudit şi literat, istoric şi diplomat, profesor şi teolog, orator şi scri­itor. A trecut prin toate treptele slujirii, fiind diacon: între anii 1834-1838 urmeaza Seminarul de la Socola-Iasi. Dupa ce sta patru ani de zile ca invatator de sat, reia cursurile, si in anul 1843 este numit profesor de retorica, pastorala, istorie si geografie, la seminar dovedindu-se un talentat dascal si catehet. În acelaşi an primeste tunderea monahala cu numele de Melchisedec, iar in anul urmator este hirotonit ierodiacon. Fiind daruit de Dumnezeu cu multa intelepciune si cu o viata duhovniceasca exemplara, intre anii 1848- 1851, ierodiaconul Melchisedec işi continuă studiile la Academia Teologica de la Kiev, infiintată de mitropolitul Petru Movila. Apoi este hirotonit ieromonah si numit profesor de patristica, drept canonic, liturgica si teologie comparata la Socola, unde functioneaza pana in anul 1856. Arhimandritul Melchisedec, prin personalitatea si cultura sa, ridica Seminarul la Socola – cel dintai seminar teologic din tara noastra (1803) si prima scoala gimnaziala din Principate cu predarea in limba romana la nivelul unei adevarate academii teologice romanesti. Aici au crescut si s-au format mii de slujitori ai sfintelor altare. In anul 1856, arhimandritul Melchisedec este numit rector al Seminarului de la Husi, reusind in cativa ani sa-l reorganizeze in intregime, pe masura celui de la Iasi, cu local propriu, cu profesori buni si la un nivel duhovnicesc satisfacator. Aici s-au format peste o mie de preoti buni pentru Biserica lui Hristos, pregatiti cu parinteasca grija de acest mare pedagog. Intre anii 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a staruit cu timp si fara timp la unirea Principatelor Romane, folosind cu multa intelepciune, atat catedra, cat si amvonul.  A condus pentru scurt timp des­tinele a două scaune episcopale  al Huşilor (1861-1865) şi al Dunării de Jos, după care, la 3 aprilie 1879, episcopul Melchisedec este chemat sa pastoreasca Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeasi demnitate si intelepciune duhovniceasca timp de peste treisprezece ani. Ca mare organizator al treburilor bisericesti si luminat pedagog, episcopul Melchisedec dă o mare amploare Seminarului de la Roman. În plan social-administrativ a fost ales şi şi-a îndeplinit cu responsabilitate mandatul de depu­tat în Divanul Ad- hoc, luptînd pentru ca Biserica Ortodoxă să-şi păstreze identitatea şi autonomia. >>>