Maramureşul din dreapta Tisei, „cununa României”

Maramureşul istoric, zonă pe care marele poet şi publicist român Ioan Alexandru o numea, în 1977, în „Luceafărul”, cununa României, este cunoscut românilor mai ales datorită obiceiurilor şi portului unice. Totodată, amănuntele trecutului acestei părţi a României rămân necunoscute. De exemplu, nu mulţi cunosc faptul că sintagma „Maramureşul istoric” face trimitere la un teritoriu din care doar o treime se află în prezent în componenţa statului român, celelalte două, situate la nord de Tisa, făcând parte din Ucraina. >>>

George Roncea – românii din jurul graniţelor

ziarist, Bucureşti

Romanii din jurul granitelor – uitati, vanduti, tradati, pierduti…abia acum se internationalizeaza cat de cat situatia romanilor din Serbia …asa cum rusii au inventat “moldovenii” si sarbii au inventat “vlahii”. Protocolul interministerial semnat ieri intre Belgrad si Bucuresti este apa de ploaie,in opinia mea, daca avem in vedere ca exista inca din 2008 un document european in care se cerea Belgradului respectarea drepturilor romanilor ce traiesc in Serbia, ignorat complet. >>>

Mariana Gurza : Volumul „În două lumi” de Ben Todică – o carte de suflet, o lecţie de românism

poetă, Timişoara

 În cadrul Simpozionul NaţionalIoan Slavici la aniversară”, ediţia a II-a, din 29 februarie 2012, responsabil de proiect Gabriela Victoria Mnerie, în cadrul Universităţii ,,Ioan Slavici” din Timisoara, participanţii s-au putut bucura de lansarea cărţii „În două lumi” a scriitorului român, Ben Todica, stabilit în Australia. >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (XIV)

Mi-a spus că şi el va merge tot acolo după ce va preda corespondenţa la comandamentul militar din oraş, care era chiar acolo lângă gară. S-a întors peste câteva minute şi am pornit spre bivuac pe jos. Mi-a spus că domnul căpitan e mânios foc pe cei ce nu ne-am prezentat la timp la pregătirea militară. >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (XI)

Ceilalţi elevi din tabără jucau fotbal în timpul liber. Jucătorii erau împărţiţi în două echipe aproape la fel de puternice, dar cel mai bun jucător era Apolzan. Aceasta era părerea unanim recunoscută. Oraşul răsuna de glasurile elevilor antrenaţi în susţinerea echipei preferate. Într-o duminică, cam cu două săptămâni înainte de închiderea taberei, Apolzan n-a apărut pe terenul de fotbal. >>>

Victor Leahul – “Starţun, între temniţă şi vecie” (X)

Când vine trenul din Uniunea Sovietică locomotiva aleargă veselă auzindu-se: „Spiciki! Spiciki! Spiciki!”

       Căutând şi negăsind altceva mai bun, mătuşa mea a luat nişte pânză de casă din aceea de cânepă din care se fac cămăşile naţionale ţărăneşti şi a dat unei croitorese din sat să-mi facă cămăşi după croiala de la oraş. Echipat cu costumul acela uzat şi cu cămăşile acelea groase de cânepă aveam aspectul unui ţăran neamţ mai sărac de prin Banat. >>>

Cristian Negrea – Premisele răpirii Basarabiei

Anul acesta se împlinesc două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către imperiul ţarist. Este important, în acest context, să ne aplecăm mai mult asupra acestei provincii româneşti înstrăinate, recăpătate şi din nou pierdute, care nici astăzi încă nu şi-a găsit calea şi drumul, care încă bâjbâie şi ezită între cele două direcţii diametral opuse ce i se deschid, spre est şi spre vest. Dar pentru asta este necesar să vedem cum s-a făcut această anexare a Basarabiei de către Rusia la 1812. >>>

omagiere Octavian C. Tăslăuanu

    ,,Cobora din munţi, dintre brazi, din aerul pur, din lumina puternică a înălţimilor de piatră… A mers cu pas hotărât pe drumul luminos şi drept care i s-a conturat din prima tinereţe, drum împletit cu valori spirituale etern valabile, alcătuind un ideal cultural, naţional şi etic bine precizat, căruia i-a slujit întreaga viaţă – Ion Agârbiceanu, ,,Un om de cremene al Munţilor Călimani” (din ,,Luceafărul”, 1942, număr dedicat evocării lui Octavian C. Tăslăuanu) >>>

Sorin Ullea – Există o singură Moldovă

           istoric, Bucureşti1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către  ruşi

            Într-o frumoasă zi de vară, prin August 1956, mă aflam în incinta mănăstirii Suceviţa. Era  pe  la  patru după-amiază şi-mi trăsesem din biserică o masă şi un scaun şi cu binoclul citeam inscripţiile de pe faţade şi le  transcriam   într-un  caiet.  Pe  atunci  nu  erau  turişti   (n-aveau  maşini),  iar  drumurile  erau  grele  şi  trebuia să  mergi  mult  pe  jos,  ori  să  ai  norocul  să  agăţi  la întâmplare un camion sau o căruţă.

>>>

Sorin Ullea

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi 

Graniţele Moldovei (IV)

                Moldova furată trebuie neapărat readusă la patria mamă, evident, cu mari şi perseverente eforturi. Şi atenţie! nu numai aşa-zisa “Republică Moldova”, ci întreaga Moldovă furată din care “Republica” e numai o parte ! Dar iată întrebarea: cine să conducă şi să coordoneze aceste eforturi? Evident, omul cu cea mai înaltă funcţie în stat:  preşedintele României. Dar care dintre ei? Căci din 1990, de când ne considerăm ceea ce nu mai suntem de mult, o democraţie, şi până azi s-au perindat la cârma ţării trei preşedinţi. Deci care dintre ei ? iarăşi evident: cel care şi-a arătat marea dorinţă de a readuce Moldova furată. Şi cine e acela ? Să vedem. >>>

Vasilica Grigoraş – Darul lui Ben Todică

 impresii despre volumul „În două lumi”

                                      Anul 2012 debutează pentru românul-australian Ben Todică cu bucuria editării cărţii În două lumi, al doilea volum în cariera sa de scriitor. Cartea a apărut la Editura Singur din Târgovişte şi se bucură de o introducere scrisă cu disticţie literară, sinceritate prietenească şi inspirat intitulată Lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman de poetul, editorul, cântăreţul Ştefan Doru Dăncuş. >>>

Victor Leahul

                         “Starţun, între temniţă şi vecie”  (V)

                         Visuri prevestitoare

            De la o anumită vreme am început să am în timpul somnului nişte vise ciudate, uneori chiar fioroase. Mai întâi am avut un vis cu Maica Domnului. Se făcea că ea se desprinsese din icoană şi acum sta plutind în aer în mijlocul camerei. Mi-am făcut cruce şi o rugam să se aşeze înapoi în icoană că eu am să fiu cuminte, dar ea mă dojenea cu un fel de supărare de ce nu mă ţin mai tare în credinţă şi mă las cuprins de îndoieli. >>>

Sorin Ullea

1812-2012: 200 de ani de la anexarea Moldovei de Est de către ruşi

Graniţele Moldovei

                Închin  această  carte  Iaşului   meu natal şi  întregii  Moldove între  ale cărei graniţe fireşti am   trăit   până   spre   al   doilea   an   de   facultate,  în  1944,  când  ruşii  bolşevici  au  jefuit  din teritoriul  ei  mult  mai  mult  decât  jumătatea  jefuită  de  ruşii  ţarişti  în  1812.  E  adevărat  că  Moldova  e  cea  mai  întinsă  ţară  românească:  aproape  cât  Muntenia,  Oltenia  şi  Dobrogea  împreună,  dar e şi ţara clasică a culturii şi artei  româneşti,  drept  care  se  poate  scrie perfect o istorie a Moldovei, cu toate gloriile şi căderile  ei,  dar  nu  se  poate  scrie  o  istorie  a  României  fără Moldova. >>>

Aspazia Oţel Petrescu

Clipa mea Lucian Blaga

„Mi s-a întâmplat să mă întâlnesc cu o astfel de clipă unică, suspendată între „înainte” şi „după”: o clipă pe care cu emoţie o numesc „Clipa mea Lucian Blaga”… >>>