Pământul care doare – Cealaltă Românie, de Mariana Cristescu

Coperta PAMANTUL JPGDistinsă doamnă Mariana Cristescu,
Stimat auditoriu, mărturisesc că m-am simţit onorat atunci când, în urmă cu o săptămână, am primit volumul care se lansează astăzi şi totodată invitaţia de a-mi face cunoscute opiniile despre acesta.

L-am primit cu plăcere şi l-am citit cu atenţie, aşa cum fac ori de câte ori am ocazia de a o citi pe Mariana Cristescu, fie că este vorba despre poezie sau proză.

În „Cuvântul înainte” al noului său volum, „Pământul care doare. Cealaltă Românie”, Mariana Cristescu ne spune lămuritor faptul că această carte, nu este, citez: „Nici de istorie, nici de beletristică şi nici de ficţiune”. >>>

Reclame

Diagnosticul necruţător al profesorului Boia

boiaLucian Boia va deranja şi supăra din nou fibra naţionalistă a societăţii româneşti, căci pune punctul pe i (i de la insuficient, indefinit, interminabil, instabil, insalubru – toate atribute valabile ale României veşnice).

Eseul De ce este România altfel? al lui Lu­cian Boia e o ultimă încercare, plină de sa­voare, de inventariere a eşecurilor şi de­fectelor poporului român în mersul său lin prin istorie, o încercare de explicare a faptului că noi suntem atât de diferiţi şi a-normali faţă de norma eu­ropeană care contează şi la care, oricum, noi ne-am ra­portat neîncetat din 1800 în­coace. Căci românii rareori s-au comparat cu Uz­be­kis­tan sau Burkina Faso, faţă de care probabil că ar sta chiar bine la mai toţi in­di­ca­torii, ci doar cu Occidentul înfloritor. „Ma­niera în care românii se joacă cu re­gu­li­le, prefăcându-se că le respectă, pentru a le ocoli mai bine, este de natură să-i exas­pereze pe occidentali, care şi-au clădit ci­vilizaţia tocmai pe fundamentul asumării şi respectării unui sistem de norme şi de reguli.“ În devălmăşia noastră politico-economică se face apel la reguli doar atunci când favorizează o tabără sau alta. În fond, românii dau dovadă de ipocrizie, căci, să fim serioşi, nimeni nu i-a obligat după 1800 să se raporteze constant şi obsesiv la Occident. Au ales în mod liber, însă nu au dus până la capăt raţionamentul, s-au oprit, tipic românesc, pe la jumătatea drumului, adoptând forme, proceduri, acquis, dar stând mai uşor cu îndeplinirea lor. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>

Octavian D. Curpaș – Jurnalistul Lucian Oprea din Denver, Colorado

LucianMihaela9Gândacul de Colorado” este un ziar al românilor de pretutindeni, un ziar editat în statul Colorado, Statele Unite și care ne ține la curent cu activitatea românilor din oricare parte a lumii. Ziarul s-a născut din dorința unui tânăr ziarist „rătăcit” – cum frumos afirma cineva – prin Statele Unite ale Americii, ca acest ziar să fie o punte între românii de pretutindeni. Astfel, în luna decembrie a anului 2001 a apărut ziarul „Gândacul de Colorado”, ajuns în prezent la numărul 132, cu un tiraj de 5000 de exemplare tipărite și distribuite în 49 de state nord-americane și nouă țări de pe patru continente. Numărul cititorilor combinat cu cei care doar citesc ziarul pe Internet, trece de 10.000. >>>

Maria Diana Popescu – Fructuoasă complicitate deontologică

Maria Diana PopescuExact în februarie ne paşte o nouă epidemie de gripă! Aşa vuieşte presa internă.  Ar fi culmea să umble, halandala, de capul ei, prin lume. Orice gripă e programată pe tabel, cu dată fixă şi responsabilităţi în vînzarea cît mai multor doze de vaccin. Cu HAARP-ul ăsta plantat pe capul nostru de către războinicii păcii, se ştie dinainte ce cod are, unde şi cît va curge ninsoarea sau ploaia. Atunci de ce n-am şti cînd şi cu ce avion vine gripa, cîte victime sînt stipulate în protocolul de găzduire şi cîte doze de antidot e obligat să cumpere Ministerul Sănătăţii. Chiar aşa! Numai S.U.A. să se confrunte în studiourile de ştiri cu „cel mai grav sezon  din ultimii zece ani”? N-ar fi corect să fim şi noi vizitaţi de virusuri care săvîrşesc minuni în visteriile companiilor farmaceutice? Tot timpul se gîndesc cu dragoste la noi şi nu mai ştiu cum să ne administreze gratuit popamin, gropamin şi amin-amin. După ce AH1N1 a fost pus pe fugă, vine AH3N2, exact  în luna februarie şi direct de pe lamela laboratoarele buclucaşe. Cum le programează ei pe toate, într-o fructuoasă complicitate deontologică! Şi cît de grijulii sînt cu ţările sărace! Mă întreb şi eu, aşa, cum oare gripele astea porcine şi aviare ocolesc întotdeauna  ţările europene dezvoltate. La loc comanda, dragii mei! Altfel ajungem cobai în laboratoarele super-puterilor!  >>>

„Nu trebuie să înţelegi nimic, dar trebuie să auzi totul” – Interviu cu Andrei Şerban

operaPremieră la Opera Română din Iaşi: Andrei Şerban a montat Troienele. Un spectacol fabulos pe muzică de Liz Swados, în coordonarea muzicală a lui Lucian Maxim. Este a treia montare a regizorului după aceeaşi piesă de Euripide. Experienţa este unică atît pentru cei care au fost la Trilogia antică în 1990, cît şi pentru cei care vin prima dată să vadă cum convinge cu un spectacol în greaca veche cîntăreţii Operei din Iaşi.

Vorbeaţi la repetiţie despre un spectacol care trebuie simţit, şi nu gîndit. Cum receptează publicul din zilele noastre un astfel de spectacol, în comparaţie cu ce s-a întîmplat acum douăzeci şi doi de ani, cînd a avut loc premiera cu Trilogia antică la Teatrul Naţional din Bucureşti? Poate nu este cazul să ne întoarcem în timp, pînă în 1974, cînd a avut loc prima reprezentaţie cu Troienele la Teatrul La MaMa din New York…

Andrei.Serban >>>

Aspazia Oţel Petrescu – „Parcă l-aş fi intâlnit pe Iisus”: Mărturii despre Părintele Arsenie Boca

Aspazia Otel-PetrescuNumele doamnei Aspazia Otel Petrescu este cunoscut si respectat in Romania. Ea face parte dintre „martirii” inchisorilor comuniste, o luptatoare care si-a platit idealurile cu suferinte. Nascuta la Cernauti, din parinti invatatori, se refugiaza cu familia in Romania, in anul 1944, in satul Sugag, pe Valea Frumoasei, in apropiere de Sebes-Alba. Aspazia va frecventa cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Cluj. Deoarece face parte din „Fratia Ortodoxa Romana Studenteasca”, organizatie ce avea rolul de a conecta studentimea clujeana la valorile spiritualitatii crestine si la valorile si traditiile poporului roman, in anul 1948, in prag de a-si sustine licenta, va fi arestata. La scurta vreme, inainte de a ajunge la inchisoare, in viata tinerei studente din Cluj se va petrece, insa, un mare eveniment: intalnirea, la Manastirea Sambata, cu parintele Arsenie Boca. Emotionante si vii, in ciuda zecilor de ani trecuti de atunci, evocarile d-nei Aspazia Otel Petrescu se numara printre cele mai frumoase si importante marturisiri legate de „Sfantul Ardealului”. Publicate in carti cu mare audienta la public, ele au un farmec sporit cand sunt ascultate pe viu, „in direct”. La 87 de ani, d-na Aspazia nu si-a pierdut iradierea pe care le-o daruieste celor din jurul ei, dupa cum nu si-a pierdut nici harul vorbirii, puterea de a invia amintirile din trecut. Am beneficiat, si eu, de darurile acestea, cu prilejul unei vizite pe care i-am facut-o la Roman, in toamna acestui an (2010). Un prilej special, in care d-na Aspazia Otel Petrescu s-a intalnit cu doua foste colege de inchisoare din Muntii Apuseni, carora le multumesc ca m-au acceptat ca insotitor.
Dar, inainte de toate, ii multumesc gazdei noastre, care mi-a permis sa apas pe butonul reportofonului si sa public, apoi, marturiile legate de parintele Arsenie Boca, marele indrumator al vietii sale spirituale si sufletesti. >>>

Eminescu: Rusia vrea să mistuiască poporul român

EminescuMihai Eminescu are pentru mulţi o imagine asemeni luceafărului din poezia cu acelaşi nume – rece, distant faţă de ceea ce se petrecea în veacul său, căutând iubirea eternă etc. Totuşi contemporanii îl cunosc puţin altfel. Mare parte din talentul său scriitoricesc s-a mistuit în opera sa publicistică. Fără să fim lipsiţi de respect faţă de marele poet, acesta are o altfel de atitudine în textele pe care le-a semnat cu mândrie în Timpul. Nuanţe vagi sau mai accentuate de xenofobie, rasism, ultranaţionalism şi antisemitism se întâlnesc peste tot în articolele lui.

Totuşi azi ne vom opri asupra unui text publicat în iunie 1878, la puţină vreme după ce România rupsese legăturile cu Rusia din cauza anexarii acestora a celor 3 judeţe din sudul Basarabiei. Articolul se numeşte: România în luptă cu panslavismul şi este un fel de semnal de alarmă pentru ceea ce avea să se întâmple în secolul următor. >>>

Eminescu: ‘tu-i neamul nevoii!

Eminescu ”Asta-i unica înjurătură pe care am deprins-o de la tatăl meu”

Se împlinesc 163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Viaţa sa fiind cunoscută datorită celor câteva cărţi esenţiale despre el, publicăm câteva amintiri despre Eminescu, omul, mai puţin cunoscute. Ele sunt oarecum inedite deoarece au avut o circulaţie mai restrânsă. Este vorba de evocarea poetului de către un prieten al său, fost coleg, Teodor V. Ştefanelli, în cartea “Amintiri despre Eminescu”, apărută în anul 1914 şi reeditată de Editura Junimea în 1983.  Ştefanelli a fost coleg de liceu cu Eminescu la Cernăuţi, între 1860 şi 1863, şi l-a reîntâlnit în 1869, la Universitatea din Viena. Ştefanelli a trăit între 1849 şi 1920 şi a fost membru al Academiei Române.

Era, scrie Ştefanelli, un om cu puţine pretenţii: “Traiul lui Eminescu era cât se poate de simplu. Nu am cunoscut un om cu mai puţine pretenţii ca dânsul. Când avea bani mânca bine, iar când paralele erau pe sfârşite, se mulţumea cu puţin, fără ca să putem presupune că cauza acestei fragilităţi ar fi lipsa de bani. Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar în schimb lua mai multe cafele negre şi fuma mult”. >>>

Maria Diana Popescu – Comersanţii de boli

Maria Diana PopescuDoi profesori de medicină francezi, respectiv, Philippe Ewen şi Bernard Debré consideră că, „fiecare al doilea medicament din lume este inutil (circa 50% ), chiar periculos pentru omenire şi aproape 56 de tipuri de medicamente ar trebui retrase din farmacii”. Lista cuprinde remedii împotriva fumatului şi diabetului, pentru cancer, boli neurologice, cardio-vasculare, osteoporoză, stimulente psihice, antidepresive, contraceptive de generaţia a treia şi a patra. „Toate acestea fac mai mult rău decît bine, îmbogăţind lanţurile de farmacii şi producătorii, susţin cei doi profesori, citaţi de Agerpres.” Cu puţin timp în urmă, am primit cu poşta electronică de la cititoarea mea fidelă, Florina Cameniţă, un material pe tema comerţului cu boli, al cărui fundament m-a impresionat, de unde şi curgerea textului de mai jos. Dragii mei cititori, am aflat cu stupoare cine exploatează temerile omului: producătorii de medicamente, care în ultimele decenii ţintesc tot mai mulţi oameni sănătoşi prin publicitate virulentă. Comerţul cu boli urmăreşte păstrarea unei permanente clientele de „bolnavi” prin „medicalizarea” vieţii acestora, inocularea fricii, fiind strategie lor de succes. >>>

Maria Diana Popescu – Piese de schimb umane şi marionete celebre

 Maria Diana PopescuCardul de sănătate bate la uşă! Deşteptarea! Încercaţi să înţelegeţi cine are interesul să controleze „utilitatea” organelor interne ale românilor. Germania a investit aproape două miliarde de euro pentru implementarea parţială a sistemului, stopat la un moment dat din  cauza marilor deficienţe. Anglia a pierdut datele a 93% din asiguraţi, iar cei puşi pe capul sănătăţii noastre pornesc acum un program virusat din start, căruia alte „civilizaţii” i-au dat „delete”.  După ce sistemul românesc de sănătate a fost pus la zid şi mitraliat, românii sînt invitaţi politicos să-şi dea acceptul, în timpul vieţii, cu privire la prelevarea de organe. „Vreţi sau nu să vă donaţi organele?” Aşa va suna una din întrebările pe care medicii de familie o vor pune asiguraţilor la distribuirea cardurile electronice în următoarele şase luni. >>>

Mitică Popescu – ,,Deşi am crescut în mahala, nu suport vulgaritatea şi mitocănia răspândite în toate mass-mediile româneşti”

mitica-popescu„Noi, actorii, suntem ai tuturor si ai nimanui”

E in teatru de la opt dimineata. Vine direct de la o filmare care s-a prelungit pana in zori. N-a inchis ochii de patru nopti si acum apar si eu pentru „talk show”. Cafeaua i s-a racit de cand imi povesteste de una, de alta. Noroc cu doamna de la cabina, care-i aduce o alta cafea fierbinte.
– Vedeti cum ma rasfata colegii? De prieteni nu mai vorbesc: de cand am ramas singur, fara Poldi, ma invita mereu de sarbatori. Anul trecut m-au luat cu ei sa petrecem Pastele la Bistrita; anul acesta am fost impreuna pentru noaptea Invierii la Manastirea Varatec si a doua zi la Neamt. As fi stat eu mai mult, dar a trebuit sa ma intorc la filmari. Joc doar un rol secundar intr-un film realizat de Serban Marinescu, dar „episodicii” astia iti dau mai multa bataie de cap decat „principalii”. E mai greu sa-i individualizezi. >>>

Moldova, între neofascismul rusesc și unionismul românesc

Covoarele roșii au fost strânse, Barroso s-a întors acasă, pe 1 decembrie unioniștii au mai „lichidat” o dată statalitatea moldovenească, psalmiștii rușilor continuă să discrediteze Alianța de la guvernare, agățându-i în piept o panglică neagră, funerară, iar Alianța nu se poate trezi din beția corupției și hipnoza ideologiei imperiale rusești.

Pe 1 Decembrie, Ziua Națională a României, rușii din Liga tineretului rus le propuneau unioniștilor din P.M.A.N. prezervative, „ca să nu se înmulțească”, declarând că unionismul e mai periculos decât SIDA… Presa nu a reacționat la acest gest „frățesc”, precum nu reacționează nici la alte fenomene ce se produc în această zonă. >>>

Maria Diana Popescu – Estetica morţii, estul şi incinerarea

Maria Diana PopescuMînaţi de reformele severe, dar binevenite, ale lui François Hollande, bogătaşii francezi au început s-o ia la sănătoasa, care încotro, părăsindu-şi patria ca pitpalacii. Maica Rusia a deschis azil „dezamăgiţilor” de capitalism. Că de!, unde nu e morală, cinste şi dreptate, e tragedie. Căutînd sau nu gîlceavă, printr-un decret la minut, Vladimir Putin i-a acordat cetăţenie rusă cunoscutului actor Gérard Depardieu. Cursa „repopulării” Estului sălbatic este urmată de Brigitte Bardot. Instalarea în satul rus Néchin din apropierea frontierei franceze, cunoscut pentru găzduirea expatriaţilor francezi bogaţi, a provocat polemică aprinsă în Franţa.

În Ungaria, bancherii sînt foarte speriaţi de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decît media UE, la fel cum, speriaţi erau americanii de prima misiune rusească în spaţiu şi de realizările majore ale Uniunii Sovietice din perioada anilor ‘50. De aceea, Statele Unite, aflate în plin Război Rece şi într-o cursă a înarmării nucleare, elaboraseră, pe atunci, „Project A-119”, care prevedea detonarea unui dispozitiv nuclear pe Lună, cică în scop ştiinţific, militar şi politic. >>>

Mariana Cristescu – Roşia Montană trebuie inclusă în patrimoniul UNESCO!

Rosia-Montana1Despre blestemul aurului de la Roşia Montană – căci este un blestem! – am scris şi scriu de ani de zile, atât în presă, cât şi în două dintre cărţile mele. Problema de fond nu numai că nu s-a rezolvat, ci s-a şi acutizat în timp, fiind la mijloc, evident, … „munţi de aur”!

        Nu demult, am primit această scrisoare:

   „Există în România o comună care stă pe o comoară de aur, cea mai mare din Europa, pentru că discutăm despre sute de tone. Dar, aşa cum se întâmplă atunci când la mijloc sunt foarte mulţi bani, unii oameni vor să scoată bogăţia din adâncuri, iar alţii se opun. Locul se numeste Roşia Montană şi îi puteţi afla controversata poveste. La Roşia Montană a fost, probabil, cea mai mare densitate de oameni bogaţi pe metrul pătrat. În goana după aur, oamenii veneau din toată Europa. Acum 100 de ani, în Piaţa centrală din Roşia Montană era un du-te – vino permanent. Azi, e pustiu. Locul e însă celebru şi extrem de controversat. Roşia Montană este împărţită între cei care nu vor să plece şi cei care îşi vând casele companiei de exploatare. Ecologiştii cred că zona va fi distrusă. Cei de la Roşia Montană Gold Corporation, din contra, sunt siguri că vor salva locul şi îl vor ecologiza. Tradiţionaliştii nu îşi lasă locuinţele, iar minerii sunt siguri că exploatarea o să îi ajute să le pună câte ceva pe masa copiilor. Dincolo de părerile românilor, Roşia Montană rămâne cel mai controversat proiect din ţară. Este cea mai veche aşezare atestată documentar din ţara şi, în plus, stă pe cea mai mare cantitate de aur din Europa. >>>

Maria Diana Popescu – Cete de haiduci pe urmele lor

Maria Diana PopescuLa miezul nopţii, cînd anul vechi trebuia să se dea la o parte din calea celui nou, mi-am adus aminte să ciocnesc cupa de şampanie pentru toţi cititorii şi prietenii mei din ţară şi de pe meridiane, pentru „minunaţii” şase ani de U.E. şi avantajele care vor veni la sfîntu’ aşteaptă, dar şi pentru cele mai fanteziste proiecte ale lui 2012, care au îngropat banii în craterele drumurilor. Ce aveam înainte de aderare nu mai avem, ce nu aveam nu ni s-a dat. Cum din popor se spune că în noaptea dintre ani cerurile se deschid şi dorinţele noastre se împlinesc, mi-am strecurat în buzunar cîteva boabe de grîu amestecate cu mărunţişul rămas dintre optimism şi realitate şi mi-am pus în gînd ca, în 2013 norocul şi prietenii sinceri să nu mă ocolească şi să scap nevătămată din lupta care abia începe. >>>

O nouă carte semnată de Lazăr Lădariu, lansată „La Mitică”

1Seara zilei de 28 decembrie 2012 de  „La Mitică” a fost cu totul şi cu totul specială. Nu doresc să fac reclamă vreunui restaurant luxos din Târgu-Mureş. Aşa cum îi place scriitorului şi jurnalistului Lazăr Lădariu să spună, „La Mitică” nu este altceva decât Centrul de dezbateri socio-culturale şi politice „Emil Aurel Dandea” din incinta vechiului Palat „Apollo” din centrul municipiului Târgu-Mureş. Gazda tuturor evenimentelor culturale care se desfăşoară în acel spaţiu, este Dimitrie Poptămaş, fost director al Bibliotecii Judeţene Mureş, alintat de prietenii apropiaţi,  „Mitică”. >>>

dr. Mihai Lucan – Romaşcani cu care ne mândrim

lucan1Medic romaşcan citat de un laureat al Premiului Nobel: ,,Când mă gândesc la Roman mi-aduc aminte de oameni”.

Mărturisirea de suflet este făcută de profesorul universitar doctor Mihai Lucan, specialist de renume mondial în urologie. Savantul american Alvin Roth, răsplătit cu premiul Nobel pentru economie în 2012, a folosit în lucrarea sa despre alocarea stabilă studii ale reputatului medic romașcan Mihai Lucan. Profesorul Lucan a practicat alocarea stabilă la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj încă din 2001, fără să știe de existența acestei teorii.  >>>

Marie Rose Mociorniță: Povestea mea este, de fapt și povestea României

Marie Rose Mociornita are o istorie de viata desprinsa parca dintr-un roman. Chiar atunci cand zambeste… poarta in priviri melancolia unui om cu zbucium sufletesc! Este inca profund marcat de amintirile dureroase ale debutului sau in viata si continua sa-si dedice viata salvarii imaginii familiei sale…

M-au declarat moarta
EVELINE PAUNA: Debutul dumneavoastra in viata a fost… agitat. V-ati nascut la 7 luni, intr-un pod dintr-o casa de langa Cismigiu, pe strada Sfantul Constantin. Tata nu a vrut sa o duca pe mama la spital pentru ca nu a gasit o masina americana, printre taxiurile vremii fiind doar

>>>

Români cu care ne mândrim: Doina Cepalis, o femeie de afaceri din Roman, cucerește lumea

Doina Cepalis este cel mai dinamic antreprenor din România. Ea a intrat, cu firma Te-rox, în circuitul firmelor de prim rang din lume. Creșterea cifrei de afaceri de la 230.000 de euro la 23 de milioane de euro, în mai puțin de cinci ani, a fost recompensată cu premiul acordat și de Universitatea Harvard. Te-rox, producător de scaune auto pentru copii, candidează, din nou, la un loc în topul firmelor de succes din România.

 Oamenii au nevoie și trebuie să găsească modele în acei oameni care au reușit. “Eu am avut modele și am crezut că România are posibilitatea ca, prin industria textilă, să fie un concurent acerb al Chinei. Am identificat și condițiile prin care puteam fi lider de piață încă din 2000, singura problemă fiind aceea a politicii macro- >>>

Alin Fumurescu – Dor de România!??

Te arde. Stiu ca te arde. Dar daca vii în România, asteapta-te sa gasesti AICI o Societate profund polarizata, profund schizoida. Din ce în ce mai polarizata si mai schizoida de la un an la altul. Ma tem ca ai sa gasesti – ca si mine – o majoritate ponosita, subjugata compromisului si lipsita de drepturi, despuiata pina si de propriile potentialitati. Peste grijă vulgar troneaza  arogant o minoritate, indraznesc sa spun ucigasa, cu „gipane” supradimensionate, gata sa te spulbere cu Zile singura vina de a te fi  aflat în fata scumpilor Lor bolizi, gata sa te stilceasca în bataie pentru simplul moft de ai fi incurcat in grandomania Lor fara LIMITE. Sint indivizi de ingrijire si-au pierdut orice reper Nu doar Crestin, ci Uman. IAR lege Nu exista. Decit, poate, pentru prosti, în fond, ASTA e si ideea. Sarmanii ii urasc PE bogati, ii dispretuiesc pentru comportamentul Lor, Dar în adincul Inimii ii invidiaza, le Admira Viata si ar vrea sa FIE EI cca. Sa Poti ajunge DIN terorizat terorist, IATA visul ce merita visat!. Oamenii au uitat sa-si vorbeasca si latra. Se comunica aproape monosilabic: bai, MAI, vino, du-te, hai, ma-ta; TOATE formulele de politete, de bunavointa, cuvintele acelea Galante, cu consistenta, noima si duh, de îngrijire te imbogatesc, îngrijirea iti descretesc fruntea si iti fac Ziua fac agreabila – multumesc, Buna Ziua, ce mai faceti, ma bucur for dumneavoastra – par sa fi iesit DIN UZ. NUMAI traiesc in dictionare si, DIN cita IMI dau seama, dictionare nu prea mai foloseste nimeni. >>>

Ioan Miclău: Geniu daco-roman

Dupa mii de ani de plangeri Demiurgul se indura,
Pe Zamolxe il trimite dandu-i strasnica masura:
“Dupa raza de lumina sa te tii si-apoi sa faci,
Dela Pont pana-n Apus semn de vatra pentru Daci,
Dar intai sa ridici Marea din stravechea ei albie,
Sa le faci din fund de Mare roditoarea lor campie!” >>>

Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi

C O M U N I C A T

  În perioada 14-16 decembrie 2012, în Nordul Bucovinei, la Cernăuţi,  a şasea oară consecutiv, Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi în parteneriat cu Centrul Cultural Bucovina din Suceava,  Liga tineretului român „Junimea” din regiunea Cernăuţi şi Asociaţiunea ASTRA Mihail Kogălniceanu Iaşi,  a organizat  Zilele  Culturii Tradiţionale Române. Acţiunile au fost sprijinite de Primăria Municipiului Iaşi, Primăria Cernăuţi, Administraţia Regională de Stat Cernăuţi şi Fundaţia „Iuliu Maniu”, Boston/New York. 

Sa_mi_canti_cobzar

În cadrul manifestării s-au desfăşurat:

      –  Ediţia  a III-a  a Simpozionului „Vatra dulce strămoşească”, dedicat problemelor cercetării, culegerii  şi păstrării folclorului (Titluri comunicări: Adina Hulubaş >>>

Constantin Moșinschi – arhitect al Romanului

mosinschi-1Palatul Administrativ și patru vile situate între Colegiul Național “Roman-Vodă” și Școala nr. 1 au fost construite după planul arhitectului Constantin Moșinschi. De origine poloneză, arhitectul a avut întinse moșii și fabrici în Roman și împrejurimi. Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu povestește cum căra tatăl său cărămizi cu spinarea. Liberalii din secolul trecut au pus temelia Romanului modern. >>>

Părintele Justin: ,,Vrem să fim sclavi sau liberi?”

Parintele-Justin-Parvu-despre-Dictatura-Biometrica-Civic-Media-Petru-Voda

“Cartea aceasta, Dictatura biometricăo recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei.  Această carte este o sinteză a tuturor publicaţiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanţă deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informaţii necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viaţa noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desfiinţarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului, de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forţelor întunericului din toate timpurile, a experienţelor >>>

Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „În copilărie, pomul de Crăciun era pentru mine sacru”

Zoe.Dumitrescu.Busulenga.foto.mihai-tapliga-agerpres-În numărul 37/2008, România literară a publicat, cu generozitate, a doua parte a unui interviu cu doamna academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, realizat în toamna lui 2005. Cea care avea să devină Maica Benedicta fusese de acord cu înregistrarea pe bandă a povestirii autobiografice. Din păcate, nu am ajuns să imprimăm decât o scurtă parte a bogatelor amintiri, presărate cu configurări de portrete care mai de care mai interesante şi mai vii. Memoria ei fabuloasă recompunea atmosfera timpului interbelic în care s-a format, începând cu momentele luminoase, calde, pline de haz ale copilăriei. În 2006, Zoe Dumitrescu-Buşulenga-Benedicta avea să treacă în veşnicie. Regretul imens pentru pierderea irevocabilă a mărturiei unei vieţi întru totul alese – cea a doamnei academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga-Benedicta – ne va urmări întotdeauna. Nimeni, niciodată, nu va mai putea evoca, prin detalii atâtde revelatoare, printr-un farmec deosebit al povestirii, un parcurs biografic şi spiritual unic. >>>

Tradiţii – Pomul de Crăciun

Cei mai mulţi dintre români care, încă de la începutul lui decembrie, cercetează pieţele în vederea cumpărării unui brad arătos şi, totodată, colindă magazinele pentru a cumpăra cadouri celor dragi, cred, probabil, că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun vine dintr-un trecut insondabil. Dacă s-ar face un studiu asupra contestării, de către români, a unorobiceiuri, acuzate de nespecificitate românească, pomul de Crăciun (bradul luminat şi împodobit) ar constitui un capitol semnificativ, pentru că i s-a tăgăduit, timp de vreo şase decenii, între 1882 şi 1940, dreptulde a exista printre obiceiurile de Crăciun ale noastre. Obiceiul a iscat, la noi, încă din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, o aprigă discuţie pe tema nespecificităţii lui. Contestarea lui a fost începută, în chip paradoxal, de Petre Ispirescu, care, cum se ştie, a fost culegător deproducţiuni populare şi doar într-o mică măsură aplicat spre teoretizări pe astfel de probleme. Şi totuşi, P. Ispirescu a atacat cu înverşunare acest obicei, atât în cadrul unei serate a Junimii bucureştene, în casa lui Titu Maiorescu (acesta ar fi spus: „Pe mine m-ai convins şi în casa mea nu voi lăsa să se mai facă”), care i-a tipărit textul în Convorbiri literare (1882, nr. 9), cât şi într-o conferinţă ţinută la Societatea „Concordia română”, unde a denunţat originea „barbară” a obiceiului. Textul lui Ispirescu a apărut în broşură în 1886 şi a fost reprodus în Calendariu din Sibiu (1902, p. 127-141). >>>

La Biblioteca Mihai Eminescu din Australia

Se vede ca lumea nu are de gand sa lase Cartea deoparte!  Vorba din popor, “nu dai pasarea din mana pe cea de pe gard”, adica din aer! Se reinprospateaza bibliotecile romanesti din Romania si cele de pretutindeni!  Asa iata si aici la Antipozi, la biblioteca romaneasca “Mihai Eminescu”- Australia  vin daruiri de carte romaneasca  tot mai des. Recent, am primit doua carti din partea Dlui. doctor Dimitrie Grama, tocmai din Gibraltar. Avem placerea de a prezenta cartile si multumi  autorului pentru bunavointa si atentia domniei sale. Confirmam primirea cartilor:

Ilidia, autor Dimitrie Grama, Ed.Conta, 2012, 140 pag. Ilustratii: Dumitru Bezem

Versuri, autor Dimitrie Grama, Ed.Conta, 2010, 93 pagini.

(Sincere Multumiri pentru autografele domniei sale)

Scriitorul si poetul  Dimitrie Grama este o pesonalitate bine cunoscuta in arealul scrisului romanesc, dar si in cel al valorilor Stiintei si mai ales Medicinei moderne internationale. Un adevarat prototip barbelian, deci tot romanesc, dar cu aripi mai curajoase, zburand ca un Phoenix din Carpati spre Suedia, spre nordul Norvegian,  Danemarca, Arabii, Gibraltar actualmente. >>>

Gala Premiilor APLER, ediţia a XIV-a

Marți, 11 decembrie 2012, de la ora 18.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, va avea loc Gala Premiilor APLER, ediţia a XIV-a, organizată de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Partener media: AgenţiadeCarte.ro, partener oficial: OPERA SCRISĂ.RO. “După un an de bătălii şi clarificări înte editori, Galele APLER îşi continuă tradiţia, cu premii râvnite şi prestigioase. Juriul a ales cu probitate şi cu profesionalism titluri apărute în 2011 care, sunt convins, vor conta pentru istoria literaturii române. Aceste premii sunt un semn că normalitatea poate să includă şi entuziasmul organizării unui eveniment de promovare a scriitorilor români, şi criteriul axiologic. Sunt bucuros să avem premianţi atât de cunoscuţi şi valoroşi cum sunt Paul Vinicius, Tudor Jebeleanu, Ionuţ Bogdan Ştefănescu sau Mircea Tiberian. Faptul că premiile pentru jurnalism cultural vor fi luate de către Anamaria Spătaru şi Mihaela Helmis confirmă vocaţia programelor culturale şi publice difuzate de Societatea Română de Radiodifuziune”, a declarat Dan Mircea Cipariu, preşedintele APLER. >>>

Salonul cărţii de la Paris, martie 2013

Ştim că, în luna martie 2013, România este ţara invitată la Salonul Cărţii de la Paris. Mai ştim, vag, că, atunci cînd are loc un eveniment cultural în care este implicată România, există un grup de specialişti/cunoscători ai culturii româneşti şi de traducători, oameni care sînt consultaţi de oficialităţile franceze în vederea pregătirii evenimentului. Aţi putea să ne spuneţi cîte ceva despre pregătirile care se fac acum la Paris? Care sînt proiectele pe care le aveţi în vedere pentru acest eveniment?  >>>

Mariana Cristescu: Insula Șerpilor – pământ românesc doar în legende?

„Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse…”
(Homer, Iliada)

 În perioada din urmă, am scris, cu predilecţie, despre „cealaltă Românie” – despre pământul furat de neprieteni, încă înstrăinat. Mă voi referi în cele ce urmează la Insula Şerpilor, numită, de-a lungul mileniilor, Leuce, Insula Albă, Makaron, Achilleis, locul de odihnă veşnică a tracului Achile, erou al Războiului troian.

 „În urmă cu circa trei milenii, poemele homerice făceau, ultimele, elogiul vechii lumii trace” (Silviu N. Dragomir).  Cine au fost, de fapt, tracii? „Pentru vechii greci, a fi trac avea o certă valoare de simbol; ceea ce era sinonim cu faptul de a dispune de acel neasemuit temperament impetuos al unui: oştean desăvârşit, posesor al unui suflet care şi-a păstrat nealterată puritatea timpurilor străvechi. Se ajunsese până acolo încât, elinii – ca semn al strălucirii – îşi căutau în vechime ascendenţe genealogice trace, uneori chiar cu specificarea unei sorginţi geto-dace! Un exemplu ar fi însuşi zeul războiului, Ares, >>>

Maria Diana Popescu – Virgil Panait a băut frecţie „Diana” şi l-a dat în judecată pe Dumnezeu

„De ce avem dreptul să-l dăm în judecată pe Dumnezeu”

Ştiţi când au blondele creierul cât o boabă de piper? Atunci când se dilată…” zice domnia sa, Virgil Panait, la pagina 37. Nici nu bănuia că „jurnalul” său va încăpea pe mîinile unei blonde, zic eu, cu modestie, cu o boabă de piper în plus. Cititorul care doreşte exerciţii de practică juridică şi de imaginaţie îndrăzneaţă să parcurgă acest jurnal (unul neobişnuit, datele consemnării sînt pe sărite), pe care autorul spune ca l-ar fi găsit într-un caiet jerpelit, lîngă containerul de gunoi, cu urme de încălţăminte pe el, dovadă că îl mai călcase cineva în picioare. >>>

Ștefan Lucian Mureşanu – Funerar şi sens al regretelor în scânteile galbene bacoviene

Motto: ,,or, nu! s-aprind luminile-n oraş… / sunt alţii, şi un alt poet – / e mult de când dormim în umbră, / în cimitirul violet…” (George Bacovia, „Amurg”)

Funerarul este solitudinea efectului în creaţie al poetului. El depăşeşte dimensiunea telurică, se uneşte cu spaţiul cosmic, ondulează regretul şi îl coboară în sufletele oamenilor. În inima lui am putea crede că există două fonduri: luminos, care se revarsă în mediu prin licăririle ochilor şi întunecos, care vuieşte prin voce în unde sonore, perturbând existenţa. Orice vibraţie rezultă din melancolie şi distruge în poezia bacoviană normalul, transformându-l în regret. Regretul este tocmai taina funerarului pe care îl adânceşte în lumesc: O femeie în doliu pe stradă, / O frunză galbenă tremura după ea – („Scântei galbene”, 1965:91). Poetul vrea să creadă că a uitat de trecerea timpului şi că Pământul se va adânci într-o beznă pe care el o vede intrând în fiecare noapte: Pierdut, mă duc şi eu, cu braţele învinse, braţele nemişcate ale celui fără de viaţă sunt învinse, pentru că poetul se vede dus pe drumul nopţii: Plângând, după pierderea darului iubirii Şi fredonând cu bucuria nemuririi pentru că, abia atunci, Bacovia realizează trebuinţa gândirii >>>

Sabin Pal la aniversare: Melidonium vă urează La mulți ani !

Pal Francisc Sabin, născut în anul 1963, pe  8 decembrie, este căsătorit cu Claudia Pal şi au un copil: Andrei Emanuel, în vârstă de 10 ani, cu înclinaţii spre muzică – este elev la clasa pian –Liceul Octav Băncilă din Iaşi.

Sabin este artist liric la Opera de stat din Iaşi, are înclinaţii şi spre pictură-grafică.  A colaborat cu Editura Muşatinia, semnând grafica la  două volume ale mamei sale Cecilia Bănică Pal.: Sentimente metalizate şi La umbra timpului. A participat  la două anuale de pictură, a realizat, compus muzică electronică, de esenţă meditativă.

>>>

Maria Dana Lovinescu: Ziarist, traducător literar (3 sept. 1933-17 nov. 2012)

maria-dana-lovinescuS-a născut la Piatra Neamț, Maria Dana Crivetz, unic copil al magistratului Mircea Crivetz, moștenitor al unei familii boierești din Moldova.  Și-a dorit să studieze arhitectura și, la terminarea liceului, a dat examen la Institutul de arhitectură din București, obținînd nota zece atît la desen cît și la matematică. A căzut însă din cauza originii sociale “nesănătoase”. Era începutul anilor cincizeci. Justiția poetică a făcut ca, șaizeci de ani mai tîrziu, nepoata care îi poartă numele, Dana Maria Beligan, să devină arhitect, în Australia.

Cunoscătoare a patru limbi străine, Maria Dana Crivetz a urmat cursurile Facultății de filologie a Universității din București, unde s-a bucurat de îndrumarea unor profesori precum George Călinescu, Tudor Vianu, Ana Cartianu, Leon Levițchi; și de colegi precum Nicolae Labiș, Fănuș Neagu, Nicolae Velea. S-a specializat în limba și literatura engleză.  >>>

Octavian D. Curpaş – Despre dualitatea sufletului omenesc în “Viaţa pe fugă”, un roman de Mirela Roznoveanu

Roman de factură psihologică, “Viaţa pe fugă” de Mirela Roznoveanu se remarcă prin interesul pentru social, pentru descrierea de persoanje şi evocarea în detaliu a mediului, dar şi prin modul exemplar în care autoarea ştie să surprindă exteriorizarea sufletului, mutaţiile sufleteşti sau interiorizarea lumii în conştiinţa personajelor. Volumul este scris în exil şi zugrăveşte cu măiestrie nu doar Lumea Nouă, ci şi momente cheie din trecutul României comuniste. >>>

Mesajul Consiliului Unirii la Alba Iulia

MESAJ către Românii veniţi la Alba Iulia

Fraţi Români,

“Secolul XIX, al naţionalităţilor”, a însemnat şi cristalizarea conştiinţei privind unitatea naţională românească, privind un destin comun în trecut, prezent şi viitor.

La 21 noiembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat “Republica Democratică Moldovenească”, iar, la 24 ianuarie 1918, a adoptat Declaraţia de Independenţă. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat DECLARAŢIA de UNIRE a Basarabiei cu România:

“În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama ei România. Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!” >>>

Octavian D. Curpaș – Crestinismul si Politia sunt complementare: ambele lupta impotriva raului! Interviu cu Petrica Bohus, vicepresedintele Asociatiei Politistilor Crestini din Romania.

Domnule Petrica Bohus, va rog sa ne spuneti câteva cuvinte despre aceasta asociatie: când s-a format, cum a evoluat si care este scopul acesteia?

– În anul 1993 am constientizat faptul ca sufletul este atât de valoros încât numai Fiul lui Dumnezeu putea sa plateasca pretul rascumpararii lui. Am fost salvat din robia pacatului prin credinta în Domnul Isus Cristos si abia atunci am înteles planul lui Dumnezeu cu omul. Oare iubeste Dumnezeu si oamenii în uniforma? Cu siguranta, oricine cheama Numele Domnului v-a fi mântuit. Devenisem un politist practicant al credintei crestine si în anii urmatori am cunoscut si alti politisti dornici sa aiba o relatie personala cu Dumnezeul Bibliei, atât în orasul meu, Oradea cât si în alte localitati din România. Am aflat despre existenta unor Asociatii ale Politistilor Crestini (APC) în Marea Britanie, Elvetia, USA, asa >>>

Phoenix-based journalist Octavian Curpaș

Born on August 1972 in Oradea, Romania, Octavian Curpaş  came to The United States in March 1997, after working for three years as editor of a newspaper in Romania. He lived in California for eight years, after which he relocated – in March 12, 2005 to the City of Surprise Arizona, USA. That same year, he arrived in Arizona, he married with his wife, Roxana-Claudia. Both endowed with the power of hard work and diligence they have opened their own business in real estate which they are still currently working in. On May 19, 2009 they received the best gift from God, their first child, little Janice, this name was chosen for its special meaning „God is gracious.” >>>

Liliana Moldovan – Un neam care a supravieţuit milenii

„Mai sunt români în fruntea statului român?” Liliana Moldovan în dialog cu conf. univ. dr.Vasile Şoimaru

Vasile Şoimaru – Economist, conferenţiar universitar, publicist şi fost deputat al Parlamentului Republicii Moldova, s-a născut în 30 aprilie 1949, în satul Cornova, Republica Moldova. A susţinut teza de doctorat în economie „Prognozarea productivităţii muncii în industria RSSM” în anul 1978 la Institutul de Finanţe şi Economie din Leningrad (Sankt Petersburg). În perioada 1971-1973 a fost asistent la catedra de Economia Muncii de la Politehnica din Chişinău apoi a desfăşurat activitate pedagogică la Facultatea de Economie a Universităţii de Stat din Moldova (1977-1990) unde a deţinut, succesiv, funcţiile: lector, lector superior, conferenţiar universitar (din 1982) şi prodecan. În 2004 editează albumul „Poeme în imagini”, care conține circa 300 de fotografii artistice, iar în 2008 – albumul monografie „Românii din jurul României în imagini”, cu un studiu introductiv și circa 850 de imagini, selectate din mii de lucrări efectuate în ultimii cinci ani în zece țări, pe trasee ce însumează peste 100.000 km. „Este o carte pentru veșnicie, pentru că niciodată nu vor mai putea fi surprinse mărturiile așa cum V. Șoimaru le-a înregistrat și pe care le lasă tuturor românilor. Unicitatea acestei lucrări este o realitate științifică” (prof. univ. dr. Zamfira Mihail, Universitatea „Spiru Haret” din București). >>>

Un gând omagial pentru preabunul meu prieten Ben Todică

Un copilandru din Ciudanovița –Banat, România- aștepta nerăbdător, acum vreo 50 de ani, sosirea de la munca în șut a tatălui său, pe care îl adora. Mai târziu, plăcându-i ce făcea tatăl, copilul devenind adolescent, a luat-o pe urmele părintelui, lucrând în abataj. Dorind mai mult de la viață, știind că poate oferi cu mult mai mult, tânărul observă cu ochii lui mari toate aspectele vieții întipărindu-le pe retina minții. Și-a cumpărat cum a putut un aparat de filmat. Cu acesta a realizat câteva filme documentare legate, bineînțeles, de activitatea minieră, filme care au fost apreciate și premiate. Dorind să cunoască lumea largă, tânărul nostru, după o stagiune de 10 ani în Italia, emigrează în Australia unde trăiește și astăzi. >>>

Dramaturgul Mircea M. Ionescu a fost la Piatra Neamţ

Joi, 15 noiembrie, în sala Teatrului de Joacă de la Biblioteca judeţeană “G.T.  Kirileanu”, devenită neîncăpătoare, s-a jucat piesa “Puşlamaua”, de Mircea M. Ionescu, în regia Mariei Hibovschi, în prezenţa autorului. Spectacol premiat la câteva festivaluri din ţară, “Puşlamaua” (piesă ce trebuie văzută neapărat de părinţi) abordează o problemă gravă a zilelor noastre: copii rămaşi singuri, fără părinţi, la vârsta când au cea mai mare nevoie de ei, cea a >>>

Vavila Popovici – La mulți ani, stimate domn Ben Todică!

  Scriitor, editor, artist independent, Ben Todică de naționalitate română, cetățenie română și australiană, trăitor pe meleagurile îndepărtate ale Australiei, s-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Iezer, comuna Puieşti, fostul judeţ Tutova, astăzi judeţul Vaslui. Zilele acestea împlinește șase decenii de viață și poate privi în urmă cu mândrie, printre suferințe și clipe de singurătate, frumoasele sale realizări, fiindcă așa cum afirma Ioan Miclău dinAustralia, în prefața cărții Între două lumi a domnului Ben Todică: „Suferinţa fiind de fapt o calitate prin care se manifestă însăşi viaţa… este inima creativităţii, combustibilul ei”. Îl sfătuia să-și adune scrierile cu adânci rădăcini morale și creștine „căci de aceste scrieri şi îndemnuri are nevoie azi tinerimea românească, tinerime prin care se va lega valul veşnicului nostru neam românesc, aşa cum era pe vremurile când era un Rai al Europei”.   >>>

Mariana Cristescu – Dincolo de pasiunea pentru artă, la aniversarea lui Ben Todică

La mulţi ani, frate moldovean din Ezer, bănăţean din Ciudanoviţa, australian din Melbourne, menestrel al dimineţilor din Shanghai!   La mulţi ani, contemporan al nostru, BEN TODICĂ, român, mereu şi totdeauna, din România! 

  „Cum poţi avea acces la o naţiune? Elimină-i cultura! Cum poţi îngenunchea un popor? Ia-i  identitatea!” (Ben Todică)

  Fie şi citind doar motto-ul, ţi-ai putea da seama cine este OMUL, cine este ARTISTUL! Personalitate complexă şi emblematică a diasporei româneşti, Ben Todică s-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Ezer (comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România), apropiata aniversare a şase decenii de viaţă tumultoasă prilejuindu-ne bucuria şi onoarea de a-i adresa sincere şi calde gânduri de bine şi urări: LA MULŢI ANI, SUB CER SENIN, CU LUMINĂ ŞI IUBIRE!  >>>

Ben Todică – Un patriot român contemporan

Înainte de a vorbi despre scriitorul Ben Todică, cel mai nimerit ar fi să vorbim despre omul de cultură Ben Todică, o personalitate proeminentă a culturii române din Melbourne, Australia. Asta pentru a sublinia puterea de muncă a celui ce a realizat cutremurătorul film documentar „Drumul nostru”, care activează la Televiziunea Comunitară Română din Melbourne – canalul 31 şi care realizează o emisiune radio în limba română, adresată publicului român din Australia. Fireşte, întâlnirile cu oameni marcanţi ai Diasporei (şi nu numai), cu scriitori, artişti, medici, pastori, actori şi regizori, politologi şi politicieni, ziarişti sau simpli cetăţeni şi-au pus o amprentă benefică pe cultura autorului; aici putem observa cum pasiunea iniţială pentru cinematografie se continuă într-un mod fericit cu fascinaţia scrisului şi atinge punctul suprem cu aparitia celor doua volume – volumul „Între două lumi” (Ed. „Atticea”, Timişoara) şi volumul „In două lumi” (Ed. „Singur”, Târgovişte) volume lansate şi în România. >>>

Ben Todică – Spovedania ultimului supraviețuitor, Dumitru Ion

Nicu Chişe: Bună dimineaţa Australia sau bună ziua!

Ben Todică: Bună seara!

N.C.: Bună seara! Deocamdată suntem acasă la domnul Dumitru care a fost sondor la Ciudanoviţa în perioada anilor ’62 când s-a întâmplat accidentul respectiv cu cei unsprezece oameni care au murit din cauza unui incendiu în mină. Benoni, te rog să continui interviul cu un om extraordinar de valoros, atât prin ceea ce este, dar şi prin ceea ce ştie despre viaţa şi munca în mina din Ciudanoviţa, ca ultim supravieţuitor al tragicului eveniment. Numele său este Dumitru Ion. Dumnealui a fost de serviciu în noaptea aceea, a fost sondor şi a avut o echipă foarte bună de sondori şi are multe de povestit despre această problemă. Întrebaţi-l ce doriţi. Buna ziua încă odată. >>>

Eterna poveste de dragoste

 Prozatorul Mihai Moldovan (proză scurtă, nuvelă, roman, jurnal, publicistică, interviuri-ipostaze, specii diverse ale epicului în cele paisprezece volume publicate) oferă cititorilor, atâţia câţi au mai rămas (Doamne fereşte, să nu se audă vreun SOS! Pentru carte şi cititor!) un nou roman Anotimpurile graţiei, apărut la Editura Brumar, în 2012 (într-o ţinută grafică, de invidiat, aşa cum editura îşi respectă autorii şi cititorii, prin cărţi frumoase).

            Despre cărţile lui Mihai Moldovan au făcut însemnări nume de referinţă din critica românească, din ,,imediata noastră apropiere” >>>

Ben Todică – ,,M-aș apleca să sărut pământul și apa și trestia și-n euforia unei posibile regăsiri aș strânge în brațele mele, săteanul nobil ce a rămas legat de glie.”

Singura mea dorinţă este de a vedea biserica din Ezer, daca mai există, pentru că nu am vazut-o niciodată.

Îmi aduc aminte frânturi din sătucul Ezer, com. Puieşti, jud. Vaslui, în care am deschis ochii şi l-am cunoscut pe Dumnezeu prin clopotele bisericii care îmi stârneau curiozitatea de câte ori le auzeam bătând  şi mă căţăram pe coşarul cu porumb ca să văd de unde vine sunetul misterios, şi-i zăream doar turla. Nu îmi aduc aminte cum arăta complet. Dar imi aduc aminte ca ma jucam toata ziulica in colbul din fata portii si saream de bucurie cind treceau lautarii cantand. Ii furam mamei clestele de asmutit carbunii de la cuptor si-l foloseam ca torogoata imitand muzica, duruind de dimineata pana seara prin curte cu porcii si gainile dupa mine. >>>

Părintele Gheorghe Şincan, Paroh la Târgu Mureş: Mariana Cristescu – admiraţia şi preţuirea noastră

Într-o lume trepidantă, deschisă la bârfă  mai degrabă, la ridicol şi senzaţional, în care tot mai puţini dintre semenii noştri au răbdare să se aplece cu respect şi pioşenie asupra unei cărţi, la ce bun să mai scrii, la ce bun freamătul unei metafore, interesul pentru litera tiparită,  când toate cele omeneşti sunt deşertăciune a deşertăciunilor?  Într-o astfel de lume, iată că, anul acesta, Doamna Mariana Cristescu ne-a invitat, cu  drag,  şi mult  curaj am putea spune,  cu generozitate şi seninătate sufletească, la o dublă lansare, la un eveniment aşteptat îndelung şi minuţios pregătit, emoţionant atât pentru domnia sa, cât şi pentru noi cei de faţă. >>>

Ion Marin Almăjan: Veronica Balaj – Argintul viu al literaturii feminine din Banat

Veronica Balaj este, cred eu, argintul viu al literaturii feminine din Banat. Scriu literatură feminină de şi nu accept întrutotul această sintagmă, fiindcă există scriitoare a căror creaţie este ”bărbătoasă”, precum şi scriitori care au  în opera lor semne ale feminităţii. Revenind la Veronica Balaj consider a fi îndreptăţită afirmaţia de mai sus şi aceasta întrucât de ani buni ea practică un jurnalism cultural în numele unor principii astăzi considerate vetuste: promovarea, prin interviuri, mese rotunde, portrete, doar a personalităţilor reale, a valorilor autentice care au contribuţii deosebite în viaţa culturală, spirituală a României, Europei etc. În emisiunile radio realizate de Veronica Balaj nu şi-au găsit loc nici vedetele politice, nici ipochimenele  dezvelite până dincolo de pragul ruşinii, nici noii îmbogăţiţi care fac acum deliciul televiziunilor şi al majorităţii presei scrise din dulcea noastră ţărişoară. Veronica Balaj preţuieşte sentimentele pe care părinţii şi bunicii noştri le considerau înălţătoare pe când noi, cei de acum, le dispreţuim şi le batjocorim: iubirea faţă de patrie, faţă de neamul din care ne-am ridicat. De aici şi zbaterile sale de a promova valori şi personalităţi din Europa, sau de aiurea. >>>