Monica Lovinescu şi Sergiu Celibidache: brouillon în cerneală de dor de România

Motto: J’ aurais l’ air d être mort, mais ce ne sera pas vrai” (Le Petit Prince,, A. de Saint-Exupéry)

E oare mai bine să-ţi petreci viaţa având dreptate împotriva tuturor, sau greşind alături de toţi” (Monica Lovinescu)

Monica Lovinescu a avut o relaţie foarte directă, sobră şi cerebrală cu artele plastice şi cu muzica clasică. Cercurile de prieteni includeau artiştii, scriitorii şi criticii. În ciuda amiciţiilor, însă, spiritul critic nu o părăsea niciodată, cum nici autentica receptare a valorii. Evocarea relaţiei intelectuale şi afective pe care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au avut-o cu soţii Ioana şi Sergiu Celibidache (prima, cunoscută pictoriţă, era o colegă veche a Monicăi Lovinescu, din adolescenţa bucureşteană), este, tocmai de aceea, un studiu de caz: apreciau entuziast muzica Maestrului Sergiu Celibidache, care cucerise deja, după 1946, Occidentul şi scenele lirice din toate continentele; acceptau fenomenologia lui specială, năvalnic izvorând dintr-un temperament de nestăvilit; se aşteptau întotdeauna de la acesta la noi resurse de expresivitate, recunoscându-i natura genialoidă, dar făcând distincţie între virtuosul muzician şi dirijor, pe de o parte, şi fenomenologul magician, pe de altă parte. >>>

Reclame

Lucian Strochi sau poezia din zaţul bibliotecii

  „Viata ta nu este decît o pierdere de cuvinte”

Un autor putin comentat, putin vizibil, desi prolific în cărti, cu un start foarte promitător în valul optzecist, între timp răzletit de acesta, în favoarea unei cariere literare discrete, marginale, este Lucian Strochi (n. 23 iulie 1950, Petrosani, de aproape patru decenii stabilit în judetul Neamt). A debutat ca prozator, întîi în revista „Amfiteatru”, apoi, la 11 ani de la absolvirea Facultătii de Filologie a Universitătii Bucuresti, cu volumul de povestiriPenultima partidă de zaruri, Cartea Românească, 1985), salutat cu interes de colegii de generatie, Mircea Nedelciu, Vladimir Tescanu si Sorin Preda, urmat de un roman cu tentă politistă, Gambit (Ed. Militară, 1990). Intervine un viraj brusc spre poezie, prin volumul Cuvîntul cuvînt (Panteon, 1994), după care e de remarcat balansul constant între >>>

Ion Ionescu-Bucovu: Marin Preda și „Era ticăloșilor” (I)

Pe 16 mai 2012 se împlinesc 32 de ani de la moartea lui Marin Preda, prilej de rememorare a unuia dintre cei mai mari prozatori români actuali. Moartea lui a venit în plină glorie, după romanul său „Cel mai iubit dintre pământeni”, roman care probabil i-a fost fatal. >>>

Radu Tudoran (1910-1992) – in memoriam

scriitor (1910-1992)

Născut cu numele de Nicolae Bogza, la 8 martie 1910, Blejoi, Prahova, fiind fratele lui Geo Bogza; se stinge din viaţă în 18 noiembrie 1992. Este fiul lui Alexandru Bogza, functionar in marina comerciala, apoi antreprenor, si al Elenei Rhea-Silvia.  Cunoscut prozator român, autor de romane de mare succes: „Un port la răsărit” (1941) și „Toate pînzele sus!” (1954), autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, „Sfârșit de mileniu” și traducător. Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mare, moştenită probabil de la tatăl său, funcționar al marinei comerciale. >>>