Pompiliu Comşa: Trezeşte-te naţiune

PROF.POMPILIU-COMSA2Viaţa în România nu e un galop de sănătate. Asta după ce în comunism românii erau o clasă de ’’viermi sociali’’ cărora li se dirijau mişcările şi gândirea. S-au creat în psihologia ultimilor 50 de ani ai românilor nişte blocaje, care au fost atât de ermetice şi atât de dureroase, ca nişte chingi de oţel, care au strâns spiritul, obligându-l pe om să se concentreze la non-valori, la salarii şi concediu. Pentru el, această bucăţică de cvasi-libertate care i s-a dat l-a făcut să creadă că este foarte bine în carcasa lui, în limitarea vieţuii lui, serviciu-acasă, serviciu-acasă. În opinia mea, dar nu numai, pierderea monarhiei a fost una dintre cele mai mari drame din istoria ţării noastre. >>>

Reclame

Sfântul Ioan Gură de Aur – Viaţa pământească asemuită cu o reprezentaţie de teatru

La amiază, la teatru, cortina se dă în lături – şi actorii, în ceaţă, îşi fac intrarea, având măşti pe faţă. Ei recită o povestire veche, arătând prin vorbe, desfăşurarea întâmplărilor.

Unul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe profesorul, fără să aibă ştiinţă de profesor. Ei nu par ceea ce sunt, ci par ce nu sunt: doctor, filozof din pricina părului care-i împodobeşte masca, soldat, din pricina uniformei, etc. >>>

Trufie şi hotărâre – umilinţă şi josnicie

Nimic nu este mai străin sufletului creştin ca trufia. Zic trufie şi câtuşi de puţin cinstită vorbire şi curaj, care se potrivesc de minune creştinului. Tot aşa, una-i umilinţa şi altceva   josnicia,   linguşirea   şi    lichelismul.    Dar   vă limpezesc prin câteva pilde.

>>>

Gh. A. M. Ciobanu: Filip Brunea-Fox, Prinţul reportajului

eseist, Roman

Urbea muşatină a Romanului a fost, în existenţa ei sexacentenară , nu numai prezentă, ci şi atentă la multitudinea şi diversitatea de evenimente care au trecut peste ea, ca un rezultat al repetării continue ale acestora. Braţe dibace şi voinţe prompte au generat, corelativ, şi ochi atenţi sau condeie sensibile, care s-au grăbii să reţină în scris pulsul vremurilor, ca şi semnificaţia faptelor desfăşurate. >>>

Maria Diana Popescu – Demnitate și onoare?

De cînd e lumea, mulţimea nu găseşte altceva mai bun de făcut decît să caşte gura cum se distrează mai marii lumii, să se înghesuie la înmormîntările, nunţile şi petrecerile lor. Nu poate să trăiască fără plăcerea de a vedea măcar o dată în viaţă – cînd li se oferă ocazia, un vip în ghilimele, un venetic faimos, indiferent dacă e viu sau mort – un rege, o regină, o prinţesă. E demonstrat sociologic. Nu-i de mirare fericirea ce i-a cuprins pe puţinii fani ai fostului rege,  care voiau să-l simtă, să-l pipăie, să-i pupe dreapta. >>>