Ion Ionescu-Bucovu: Radu Stanca –un cneaz valah la porțile Sibiului

Pe 26 decembrie 1962 se stingea din viață la București poetul Radu Stanca. Ardelean de origine, un timp asistentul lui Blaga, a crescut într-o familie cu frumoase tradiții intelectuale. Mama sa era o rudă îndepărtată a lui Titu Maiorescu, iar tatăl său un fervent iubitor de literatură.
Dramaturg, eseist, autor de aforisme și regizor de prestigiu, dar mai ales poet, Radu Stanca a trecut ca un meteor prin literatura română.
În perioada începuturilor sale poetice el se distinge printr-o poezie erotică naiv-sentimentală:
„Desprins din întristare și rupt din nemurire
Îți simpt în palme trupul din care mă descânt”
Alte poeme anunță baladescul de mai târziu, prevestind teme lirice fundamentale:
„În pașii tăi se leagă tristeți nenumărate” (Divertisment)
Poetul tristeții devine cu timpul poetul durerii, o melancolie muzicală și reflexivă:
„Căutând visările-n tristețe
Și aflând tristețile-n visare
Eu sunt un zeu cu două fețe
Și-o singură înfățișare.” (Horoscop) >>>

Constantin Chiriac (I) : „Poezia a fost întotdeauna temelia a tot ce am făcut“

Într-o lume românească ciudată, pusă pe căpătuială, mediocră și alergică la ceea ce înseamnă inițiativă cuturală veritabilă, prezența în peisaj a lui Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, este aproape exotică. Despre ce se află în spatele acestui exotism, dar și despre multe alte aspecte din biografia unui destin remarcabil – în interviul de mai jos. 

Domnule Constantin Chiriac, puțini știu, cred, că v-ați născut în Moldova și ați terminat liceul „Costache Negruzzi“ din Iași. Credeți că, în general vorbind, originea cuiva își pune amprenta asupra carierei respectivului? A lăsat „dulcele târgcolinar anumite date de fond în structura dvs. influențând decisiv felul de a fi și de a gândi? >>>