Mircea Druc: În loc de prolog – Gâşte sălbatice

MirceaDruc„Gâşte sălbatice” – este prologul unei lucrări, pe care sper s-o definitivez în curând, cu titlul „EI şi NOI”. Cartea prezintă adevăruri trăite de generaţia mea de români din teritoriile răpite de fosta Uniune Sovietică.

„Naţionalismul din mine este într-atât de natural, încât internaţionaliştii de orice speţă nu vor reuşi să-l extirpe niciodată”. Dmitrii Ivanovici Mendeleev

Noi, românii basarabeni, nord-bucovineni şi herţeni, eram sortiţi să trecem prin malaxorul Internaţionalei comuniste. Între 1940-1951, am suferit o deznaţionalizare brutală, agresivă. Şi, din 1951 până în prezent, trăim un alt proces de deznaţionalizare. Eu îl numesc „anihilarea silenţioasă”. Un milion de oameni! Primul exod din cele 11 judeţe şi Ţinutul Herţa, răpite de Imperiul Sovietic. Transnistria – un caz aparte de anihilare brutală şi silenţioasă a românilor înstrăinaţi. >>>

Reclame

Mariana Gurza: Ilie Motrescu – „Cântarea Carpaţilor”, volum de poezii, ediţie bilingvă română-ucraineană, îngrijit de Eleonora Schipor

Eleonora-SchiporMotto: ,,Plămadă de neoromantic”, cum îl caracterizează criticul Mihai Cimpoi, şi pretendent “pentru cel mai bun cântec al lui Orfeu”, cum se autodefineşte, Ilie Motrescu se dezvăluie (îşi “scrie numele ca poet”) sub “toaca singurătăţii”

PrinCântarea Carpaţilor”, volum de poezii aparținând poetului Ilie Motrescu, ediţie bilingvă română-ucraineană, îngrijit de Eleonora Schipor, traducere în limba ucraineana, poeta Maria Gulei, Editura ‘Prut”, Cernauți, 2011, neobosita scriitoare și-a implinit visul. ,,Iată ca mi s-a împlinit și acest vis de a vedea poeziile lui Ilie Motrescu, din perioada adolescenței, traduse în limba ucraineană.”(Eleonora Schipor-postfață) >>>

Grigore Vieru: “Câteva cuvinte din amintiri şi din tot timpul”

Grigore VieruFlamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt kilometri pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului – unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac. Am compus mai tarziu, prin anii ’70, un poem despre asta, care suna astfel: “Pe campul/cu pomi ciudati de tabac – tacut inaintezi./Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./Dar tu inaintezi./Nu mai vine, mama, nimeni din urma/afara de painea ta/ invelita in stergar/si cerul din spate/eliberat de frunzele >>>

Eugenia Bojoga – Mihail Sadoveanu despre Basarabia la 1919

Anul acesta (2012) se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. Dincolo de atitudinea fiecăruia dintre noi faţă de actul istoric de la 1812 şi investirea sa cu o conotaţie pozitivă sau, dimpotrivă, cu una negativă, acest eveniment a marcat profund provincia noastră. Astăzi ştim că tratatul semnat de turci şi ruşi în data de 16 mai 1812 s-a repercutat profund asupra destinului acestui colţ de ţară, având consecinţe nu doar de ordin politic, social şi economic, ci mai ales de ordin cultural şi identitar. Ceea ce nu ştim însă este modul în care au comunicat şi s-au raportat unii la alţii basarabenii şi „fraţii” lor de peste Prut în toată această perioadă de înstrăinare şi cum s-au perceput ei reciproc după reîntregirea din decembrie 1918. >>>

Dinu Poştarencu – Politică rusească în Basarabia a fost antiromânească

Postarencu DinuDinu Poştarencu, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în dialog cu Ilie Gunca, de la Jurnal md. –Ilie Gulca: Stimate domnule profesor, pentru început, aş vrea să-mi satisfaceţi o curiozitate jurnalistică. La o primă privire a hărţii etnografice a RM, constatăm că elementul românesc este concentrat preponderent în zona centrală, iar la extremităţile de sud şi nord avem un pronunţat mozaic etnic… >>>

Pământul care doare – Cealaltă Românie, de Mariana Cristescu

Coperta PAMANTUL JPGDistinsă doamnă Mariana Cristescu,
Stimat auditoriu, mărturisesc că m-am simţit onorat atunci când, în urmă cu o săptămână, am primit volumul care se lansează astăzi şi totodată invitaţia de a-mi face cunoscute opiniile despre acesta.

L-am primit cu plăcere şi l-am citit cu atenţie, aşa cum fac ori de câte ori am ocazia de a o citi pe Mariana Cristescu, fie că este vorba despre poezie sau proză.

În „Cuvântul înainte” al noului său volum, „Pământul care doare. Cealaltă Românie”, Mariana Cristescu ne spune lămuritor faptul că această carte, nu este, citez: „Nici de istorie, nici de beletristică şi nici de ficţiune”. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>

Unirea Basarabiei cu România – Act întemeietor pentru ordinea Europei

După cum vă anunţam în numărul de ieri al ziarului nostru, luni, 20 august, în capitala Moldovei de dincolo de Prut, la Chişinău, în sala „Begonia” a Hotelului Leogrand, s-a desfăşurat o conferinţă-dezbatere cu titlul „Reunirea celor două state germane – model pentru reunificarea celor două state româneşti”. Evenimentul, prilejuit de vizita la Chişinău a cancelarului german Angela Merkel, aşteptată în 22 august, a fost organizat de Centrul Român de Studii şi Strategii, Asociaţia „George Marshall”-Republica Moldova şi Centrul European pentru Studii Etnice al Academiei Române, în parteneriat cu Platforma Civică „Acţiunea 2012”, condusă de preşedintele PNL, Vitalia Pavlicenco. În acest cadru au fost prezentate rezultatele unui sondaj de opinie efectuat în România, potrivit căruia, 85% din intervievaţi consideră că „Basarabia este pământ românesc”-transmite Moldpres. Istorici, jurnalişti şi politicieni din Republica Moldova şi România au discutat luni, la Chişinău, despre posibilitatea aplicării modelului german pentru eventuala unire dintre cele două state. De pe blogul Vitaliei Pavlicenco aflăm opinia deputatului liberal Valeriu Saharneanu: „Republica Moldova este ultima consecinţă a Pactului Ribbentrop-Molotov şi trebuie să muncim ca această consecinţă să fie lichidată”. Desigur, afirmaţia acestuia este limitativă, după cum constată şi un >>>

Un document execepțional al lui Ștefan cel Mare, emis în 1503, prezentat în procesul pădurilor

Textul documentului semnat de Ștefan cel Mare

“În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Troiță sfântă, deoființă și nedespărțită. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a binevoit domnia mea cu a noastră bunăvoință și cu inimă luminată și curată și din toată bunăvoința noastră, și cu ajutorul lui Dumnezeu, și am făcut, pentru sfânt răposaților înaintași bunici și părinți ai noștri și pentru sănătatea și mântuirea noastră, și pentru sănătatea și mântuirea doamnei noastre Maria, și >>>

Există o viață muzicală și dincolo de Prut…

Cultura muzicală de la est de Prut, alături de cea din întreg teritoriul românesc, reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului băștinaș. În ea se reflectă sufletul fiecărui basarabean și tot ea înseamnă profunzime muzicală, temperament, omagiu adus strămoşilor, libertatea gândirii muzicale, cântec de leagăn al mamei, şi nu în ultimul rând un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a câteva zile din istoria neamului.

Arta muzicală basarabeană se prezintă ca una cu rădăcini adânci milenare care a evoluat de-a lungul veacurilor odată cu trecerea timpului istoric, încadrându-se în unele sisteme culturale majore, cum ar fi Imperiul Otoman, Imperiul Țarist sau URSS. Cele mai vechi creaţii muzicale autohtone sunt cântecele de muncă şi cele ritualice: colindele, cântecele de pahar, bocetele de nuntă, bocetele de înmormântare, etc. Baladele au ajuns până astăzi din timpuri străvechi. Acestea reflectă lupta poporului contra cotropitorilor străini şi boierilor feudali. Un loc important în cultura tradiţională basarabeană îl ocupă cântecele lirice şi cele cu caracter de protest social, printre care se află doina, apărută în perioada feudalismului timpuriu, dar şi colindele – cântece ritualice, înrudite oarecum și cu „koliada” popoarelor slave. >>>

Frica de a fi român

Nu te poţi da jos de pe cal şi să te sui pe câine”. Aşa mi-a explicat un bătrân din Maramureşul istoric modalitatea prin care şi-au păstrat identitatea naţională românii regiunea Transcarpatia a Ucrainei.
„Noi suntem nobili din Evul Mediu şi acum avem actele. Noi nu am fost ţărani aserviţi, nu am fost şerbi”. Românii din Transcarpatia vorbesc o română curată, fără nici un fel de influenţe ale limbii ruse – chiar dacă au făcut parte din Uniunea Sovietică tot atâta vreme cât Republica Moldova. „Nu te poţi da jos de pe cal şi să te sui pe câine” >>>

Mircea Rusnac – Basarabia sub stăpânirea rusească (1812-1914)

Răpirea Basarabiei- Moldova de răsărit până la răpire

Fâşia de pământ care abia din secolul al XIX-lea poartă denumirea „Basarabia” se conturează foarte clar pe orice hartă. Este situată în Europa sud-estică, fiind cuprinsă între o serie de frontiere naturale ce îi descriu conturul. Din punct de vedere strict geografic, se situează între paralelele de 45°14’ şi 48°38’ latitudine nordică şi între meridianele de 26°3’ şi 30°25’ longitudine estică. Are o formă alungită (circa 400 km), fiind determinată de lungile cursuri ale râurilor ce o delimitează de o parte şi de alta: Prutul la dreapta (spre apus) şi Nistrul la stânga (spre răsărit). Ambele sunt râuri însemnate: Prutul izvorăşte în Carpaţi, traversează apoi nordul Bucovinei, atingând Cernăuţii, apoi coboară spre sud, prelungindu-se între dealurile şi câmpiile Moldovei şi Basarabiei. Se varsă în Dunăre în zona Reni. Nistrul este mai lung, izvorând mai la nord, în Carpaţii Păduroşi, apoi ocoleşte capătul de sus al Basarabiei şi coboară abia după aceea spre sud. Valea sa este mai largă decât cea a Prutului datorită luncii pe care şi-a săpat-o între dealurile Podoliei. Ultima sa parte este în câmpie, care la vestul său, în Basarabia, se numeşte Bugeac, iar în est, în Ucraina, se numeşte Câmpia Odesei. >>>

1812 – Annus horribilus

„Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea” – afirma Benjamin Franklin, deşi pot fi, totuşi, războaie drepte şi nedrepte sau păci de lungă sau scurtă durată. 

Noi am fost şi mai suntem încă, timp de două secole, sub impactul unui război nedrept (1806-1812) şi al unei păci – celei de la Bucureşti (1812): când s-a trasat hotarul pe trupul viu al Ţării Moldovei, pe râul Prut. Un hotar, ce ne marchează încă destinul, dintre două imperii, care demult nu mai sunt pe harta politică a Europei… >>>

Iurie Osoianu- versuri

 RM… (Ribbentrop-Molotov)

Realitatea asta orweliană
Şi Kafka astă încă netradus 
E totul ce mai are moldoveanul 
În ăştia două mii de ani de la Isus… >>>

Drumul moldovenilor spre Europa trece prin Roman

La Colegiul Tehnic „Danubiana” învață zece elevi din Republica Moldova, bursieri ai statului român. Ei aleg să studieze în România pentru a avea o diplomă recunoscută în Europa. „Şocul” acomodării l-a reprezentat contactul cu stilul de viață al celor mai mulți dintre adolescenții pe care i-au cunoscut și gustul mîncării de la cantină. Cei mai mulți dintre elevii din Basarabia sînt premianți în clasele lor. >>>

Leo Butnaru – Când spui… Moldova sau Basarabia (?)

scriitor, Chişinău

                                                (Glosări răzleţe despre 1812 – 2012)

Când spui Basarabia, apare – brusc! – umbra cortinei de fier. A primei cortine de fier, pe care o instalase, la Prut, Rusia ţaristă, în blestematul an 1812. A doua oară, cortina de fier a fost înstăpânită deja de URSS, declarată succesoarea de drept a nedreptului imperiu rus, precum astăzi Rusia este succesoare (de drept) a strâmbei URSS. Această rocadă nefastă aminteşte mereu de cortina de fier. >>>

Grigore Vieru – Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând >>>