Maria Diana Popescu – Năravuri de birt în anticamera Picăturii chinezeşti

Maria Diana PopescuCînd îţi cîntă lăutarii şi ai buzunarul plin, nici viaţa, nici moartea nu sînt mai presus decît politica! Cum tot românul s-a născut poet, atunci cînd mă mînii scriu o poezie, cînd sînt fericită fac la fel. Aşa-i românul de cînd istoria lui! La necaz aprindea focul din deal în deal, vestind năvălitorii, războaiele şi jafurile, la sărbători aprindea focul şi săreau flăcăii peste el. Extrag de aici un adevăr mic şi simplu: în faţa presiunilor doar cei slabi stau în genunchi. Eu tot am aruncat chibritul aprins, dar cine să priceapă că unitatea, ca să rămînă finalitate, are >>>

Reclame

Boris David – A trecut şi Revelionul


Şi-am păşit şi-n Noul An
Poate-or fi şi niscai zile
Să continui plânsu-n van.

Chiar de-or fi ele puţine
Chiar de n-oi vedea ce scriu
Eu şi-n gând oi umple file
Ce am fost, să-ncerc să fiu. >>>

Sfântul Ioan Gură de Aur – Ura şi duşmănia

Dacă ai fost nedreptăţit de aproapele tău, adu-ţi aminte de David. Gândeşte-te la blândeţea şi la lipsa de răutate a acestui prooroc şi mânia care îţi arde sufletul va dispărea.

Spune-mi: din ce pricină ţi-e duşman fratele tău? Poate te-a înjurat? Poate a furat de la tine? Poate te-a nedreptăţit? Orice ţi-ar fi făcut, să nu întârzii să tai frânghia care te ţine legat de duşmănie. Dacă nu faci lucrul acesta astăzi, mâine va fi mai greu. Poimâine, şi mai greu. Cu fiecare zi ce trece, ruşinea ta va creşte şi odată cu ea, duşmănia va prinde rădăcini puternice în inima ta.

Umple-mă de bucurie spunându-mi că ai fost la duşmanul tău, l-ai prins în braţe, l-ai strâns cu iubire şi l-ai sărutat cu lacrimi în ochi. Chiar şi fiară dacă ar fi, purtarea ta îi va muia inima şi se va îmblânzi. În felul acesta, scapi de păcat, iar pe el îl câştigi, făcându-l să-şi prefacă ura în prietenie şi dragoste. >>>

O evocare a lui Nicolae Steinhardt

   N. Steinhardt este pentru Ioan Pintea un spirit tutelar. Revelatoare ni se înfăţişează ipostaza de ucenic, în nota monahală de ascultare, a celui de-al doilea, avînd condiţia de cleric, în raport cu cel dintîi, avînd condiţia de călugăr. Punctul de pornire lăuntric pare a-l constitui un simţămînt de neîmplinire, de insuficientă vrednicie al discipolului la întîlnirea „rară, esenţială” cu cel menit a-i fi mentor. Poziţia smerită a novicelui e o condiţie a iniţierii : „Pe N. Steinhardt l-am întîlnit probabil prea devreme. (…) Eram prea tînăr, nepregătit, prea neştiutor, necopt cultural. Pregătirea a venit pe parcurs. Am învăţat, cum se spune, din mers. Am dobîndit ceea ce nu deţineam, dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux şi ca în predica Părintelui. N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a şi ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri”. Treptat, relaţiile se destind, >>>

Sfântul Ioan Gură de Aur – Despre prietenie

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?

Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el?

Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat.

Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

Vederea   unui   prieten   îmbracă   inima   în sărbătoare şi >>>

Marian Malciu– “Despre prietenie şi prieteni”

Mi se pare un lucru dificil, o acţiune fără prea mulţi sorţi de izbândă, să încerc a da o definiţie noţiunii de prietenie.

Da, ştim cu toţii că este, în general vorbind, „un sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane”, dar este oare suficient? Voi încerca să abordez fiecare dintre atributele conform cărora o relaţie interumană se poate defini ca prietenie, fără pretenţia de a epuiza subiectul şi fără a apela în mod expres la maxime, citate celebre despre prietenie… >>>