Mariana Cristescu – Panseurile premierului ar trebui să ne pună pe gânduri?

Conform reporterului special al ziarului Gândul, Cristian Andrei, premierul Victor Ponta i-a recomandat primarului Sectorului 5, Marian Vanghelie, „să rezolve problema integrării romilor înainte de a face mitinguri pentru susţinerea elevei cu «bentiţă tricoloră» din Covasna. «Au o problemă cu maghiarii în Sectorul 5? Sectorul 5 are o problemă cu integrarea romilor şi domnul Vanghelie, cu sprijinul meu să se ocupe de integrarea romilor. De maghiari ne ocupăm noi”, a fost prima reacţie a premierului când a auzit de intenţiile lui Vanghelie. Spiritual, nu? Chiar ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. >>>

Carmen Ștefania Luca – versuri

Carmen Stefania Lucafetița cu pistrui

cizme roase de timp
șireturi putrede în căutarea zigzagului
haine împletite în culori pale
bătături crescute-n palme
mult prea devreme și mult prea adânc
șotronul s-a șters sub lacrimi
poate doar în minte mai tresare conturul
imaginea piere absurd
e doar o licărire dintr-o viață trecută >>>

Dumitru Grumăzescu, poate unul dintre ultimii anticari adevărați din România

Într-o zi din decembrie anul trecut când, vorba poetului, „dormitam strâmb în sunetul de târziu iernatec și voiam să aprind lumânarea de pe fereastra apăsată de ninsoare, pentru a depărta plânsul ce colinda și a ceti pentru totdeauna”, mi-a venit o idee. Ce-ar fi să-i fac o vizită prea bunului domn Dumitru Grumăzescu, vestitul anticar de pe strada Lăpușneanu din Iași, poate unul dintre ultimii adevărați anticari din România, care cu grație găzduiește, printre alte multe întâmplări și personaje, întâlnirile cenaclului de poezie Virtualia la care particip de câțiva ani încoace.

 Știam despre el că este posesorul celei mai importante colecții de documente originale despre viața și opera lui Eminescu din țară, al unei colecții de elzeviruri, cărți liliput și alte nenumărate cărți și obiecte excepționale. Personal însă nu îl cunoscusem decât din postura de musafir… neutru, unul din cei mulți care la sfârșit de an ne așezăm cuminți pe scaunele pliante de lemn pe care ni le pune la dispoziție în anticariat pentru a ne asculta unii altora, sub privirile sale îngăduitoare, creațiile mai mult sau mai puțin notabile. >>>

Maria Diana Popescu: Paul Everac, „Ce rămâne dintr-un întreg”

Paul Everac– O carte dedicată poetului Adrian Păunescu –

Purtînd apostila personalităţii reputatului dramaturg şi regizor al României, regretatul dispărut Paul Everac, volumul de poezii „Ce rămâne dintr-un întreg” (Editura „SemnE”) a apărut cu sprijinul Adrianei Muraru, şi este dedicat poetului Adrian Păunescu, sufletului său generos, care l-a ajutat într-un moment greu al vieţii. În precedenta incursiune critică asupra volumului „Nevolnice tâlcuri şi rime” precizam că centrul de greutate, în sens axiologic/valoric, cade, în opera sa, tot în sfera teatrului. Numai că aceste ultime cărţi sînt semnul grăitor al păstrării capacităţii de creaţie pînă în ultimul moment. Volumul în vedere, „Ce rămâne dintr-un întreg” sau „lamentaţii apostazice” este o expunere de idei în versuri extrem de captivante. De fapt o altă polemică-esenţializată a sinelui, drapată cu veşmîntul clasic al lirismului, în care Paul Everac, poetul, oferă o >>>

Maria Diana Popescu – Cete de haiduci pe urmele lor

Maria Diana PopescuLa miezul nopţii, cînd anul vechi trebuia să se dea la o parte din calea celui nou, mi-am adus aminte să ciocnesc cupa de şampanie pentru toţi cititorii şi prietenii mei din ţară şi de pe meridiane, pentru „minunaţii” şase ani de U.E. şi avantajele care vor veni la sfîntu’ aşteaptă, dar şi pentru cele mai fanteziste proiecte ale lui 2012, care au îngropat banii în craterele drumurilor. Ce aveam înainte de aderare nu mai avem, ce nu aveam nu ni s-a dat. Cum din popor se spune că în noaptea dintre ani cerurile se deschid şi dorinţele noastre se împlinesc, mi-am strecurat în buzunar cîteva boabe de grîu amestecate cu mărunţişul rămas dintre optimism şi realitate şi mi-am pus în gînd ca, în 2013 norocul şi prietenii sinceri să nu mă ocolească şi să scap nevătămată din lupta care abia începe. >>>

Mariana Cristescu – Volumul de poezii „Ofrandă” autor Petre Curticăpean

 „În dimineţi cusute cu lumină din candele împărăteşti”….

 Scriitorul Petre Curticăpean nu prea ne-a dat răgaz să-i studiem creaţia, în anii din urmă sufletul lui de ardelean prea cuminte dând în foc şi revărsându-şi prea-plinul de frumuseţe prea îndelung ferecat în tăcute şi cuminţi pupitre şcolăreşti. Căci, înainte de a ni se revela ca poet, Petre Curticăpean a fost dascăl şi director de prestigioasă instituţie târgumureşeană de învăţământ. Iar când porţi ani de zile o asemenea responsabilitate, ceasurile de taină cu tine însuţi sunt implacabil dijmuite de clipa cea repede ce ni s-a dat. >>>

Istoria verişorilor uitaţi

Rezumarea istoriei învăluite într-o ceaţă densă a aromânilor  (sau macedo-românilor sau vlahilor) reprezintă o încercare foarte dificilă, dacă nu imposibilă. Chiar şi recenzarea unei cărţi despre aromâni este delicată, având în vedere multitudinea problematicilor pe care o ridică studiul unui popor mai puţin cunoscut, locuind în mai multe ţări. Atunci când acestea mai sunt şi balcanice, chestiunea devine şi mai spinoasă, având în vedere recrudescenţa naţionalismului.

Originea aromânilor rămâne  oarecum o enig­mă, căci se învârte în jurul dezbaterii: reprezintă ei rămăşiţele romanităţii sud-dunărene sau au migrat de la nord de Du­năre, având în vedere şi preocuparea lor esenţială: păstoritul?Recuperarea acestei tematici, ocultată cincizeci de ani de re­gimul comunist, a avut loc totuşi după 1989. Volumul Aromânii. Istorie, limbă, des­tin (Editura Humanitas), coordonat de Neagu Djuvara, el însuşi cu origini aro­mâne, adună mai multe studii publicate în 1988 în revista de specialitate a Institut Na­tional des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris, editată în limba română pentru prima dată în 1996, reeditată în 2012. Totul a plecat de la o co­municare a lui Neagu Djuvara din 1986 des­pre diaspora aromână care a stârnit in­teresul francezilor. Volumul urmăreşte ches­tiunea aromânească din mai multe un­ghiuri de cercetare, folosind elemente de is­torie, istorie comparată, lingvistică, pent­ru a retrasa destinul unui popor cam prea uşor uitat. >>>

Scrisoare deschisă Doamnei Ecaterina Andronescu

Stimată doamnă,

Ne-am întîlnit faţă către faţă de două ori. O primă dată, cînd aţi acceptat să vizitaţi Colegiul „Noua Europă”. Vă solicitasem o întîlnire pentru a încerca o clarificare de statut a acestei instituţii şi aţi răspuns cu promptitudine şi receptivitate. Îmi amintesc că, deşi ministru, aţi venit la volanul maşinii proprii şi că am putut avea un dialog rezonabil. A doua >>>

Rodica Anca – Peregrinările Prinţului cel Trist

Epilog

Au trecut ani mulţi şi multe generaţii şi-au trăit vieţile liniştite şi fericite pe Insula cea Minunată. De la o vreme, însă, ceva a început să meargă altfel de cum ar fi trebuit. Unora dintre ei nu le prea mai plăcea să aibă grijă de ogoarele lor, altora nu le mai păsa de prietenii lor, alţii au început să privească cu invidie peste gardurile vecinilor, nu se mai ajutau unii pe ceilalţi ba, chiar începură să se înşele unii pe alţii şi să profite de naivitatea şi bunăcredinţa celorlalţi. Oamenii de omenie nu şi-au dat seama de schimbări de la început, când mişelnicii erau puţini şi prefăcuţi. S-au dumirit doar mult mai târziu, când aceştia şi-au dat arama pe faţă şi n-au mai avut nici un pic de jenă şi când erau mulţi, prea mulţi şi prea răi pentru a le face faţă. >>>

Dorna Arini – mănăstirea de pe malul Bistriţei

Bistriţa curge liniştită, iar Bârnărelul „o priveşte”, de parcă ar vrea să o cicălească de ce e prea domoală. Pe mal de râu foşnesc arinii, iar pe munte e un alt spectacol – bacii îşi mână turmele. Apoi, se aud bătând clopotele şi întreg peisajul se umple de un sunet sfânt, venit dintr-un mare turn lemn (clopotniţa). E dangătul ce cheamă la rugăciune, e dangătul de la Mănăstirea „Acoperemântul Maicii Domnului” de la Dorna Arini.  >>>

Despre măscărici şi supravieţuire

Romanul lui Alexandru Vlad „Ploile amare”, Editura Charmides, 2011datorează destul de multe lucruri prozei lui D. R. Popescu, şi în special naraţiunilor acestuia din ciclul F. Astfel, cititorul cât de cât familiarizat nu va avea prea mari dificultăţi să observe, de amândouă părţile, înclinaţia spre o atmosferă sumbră şi apăsătoare, extinsă peste o lume rurală degradată, cu rosturile întoarse pe dos, preferinţa pentru scenariul detectivistic, care scoate la lumină crime vechi şi tăceri vinovate ale comunităţii, dexteritatea în mânuirea stihialului, cu trimiteri la apocalipsă, apetenţa pentru deriziunea care se substituie tragicului şi pentru fantasticul grotesc, plăcerea de a aduce în scenă personaje şocante, cu comportament contorsionat, marcate de gesturi definitorii şi trăgând după ele biografii încărcate, excentrice. >>>

Drumul moldovenilor spre Europa trece prin Roman

La Colegiul Tehnic „Danubiana” învață zece elevi din Republica Moldova, bursieri ai statului român. Ei aleg să studieze în România pentru a avea o diplomă recunoscută în Europa. „Şocul” acomodării l-a reprezentat contactul cu stilul de viață al celor mai mulți dintre adolescenții pe care i-au cunoscut și gustul mîncării de la cantină. Cei mai mulți dintre elevii din Basarabia sînt premianți în clasele lor. >>>

Maria Diana Popescu – „Săptămâna patimilor” pentru bărbaţi

eseist, critic literar, poetă

Vîntul aspru al crizei fluieră începutul primăverii, aducînd fabule cu tîlc despre programul salvator al noului guvern, care abia încearcă oceanul planetar cu degetul. Acum, în „săptămîna patimilor” pentru bărbaţi, sfînta mea prudenţă şi circumspecţie nu merge mai departe cu expunerea motivelor, care condamnă clasa politică românească. În acest tablou jalnic al prezentului, ataşat ambulant de şnuruleţul alb-roşu al organismului anemic al societăţii, adîncit de vai! vreme în sufocantă criză, asistăm la o recrudescenţă a sărăciei şi umilinţei, faţă de care sistemul actual se dovedeşte inoperant. >>>