Victor Mitocaru, printre semne de cultură

La urma urmelor, se ştie că, atunci când ţii neapărat ca ceva să îţi iasă bine, cu rost, ei bine, exact atunci, faci ce faci şi dai, vorba cea slăvită, cu stângul în dreptul. Totuşi, voi încerca de-a lungul acestei pagini să desenez cu eficienţă literară un portret Victor Mitocaru. De ce îmi face plăcere un asemenea exerciţiu ? Pentru simplul dar onorabilul gând că încă mai există oameni interesaţi de ceea ce se află în jurul lor, oameni a căror curiozitate se întâlneşte adesea cu firescul şi cu dorinţa de a restitui, măcar pentru o clipă, o stare de normalitate îndepărtată. Îl preţuiesc pe Victor Mitocaru în special pentru această neobosită încrâncenare de a recupera din zona sensibilului (devenit între timp insensibil) acele gânduri, gesturi, prietenii, atât de normale în alte timpuri. Nu profesez emoţia nejustificată a celor ce au rămas cantonaţi în trecut dar îmi gândesc perspectivele critice ca fiind tributare unui echilibru al bunului simţ, al unei măsuri binevenite. >>>

Reclame

Florentina Niţă – Poezii dintr-un ierbar

Rondel cu meri în floare

Merii încep să înflorească

Cât au în sânge dimineaţă,

Trezirea sevei naşte viaţă

Din roua gândului să pască. >>>