Ioan Miclău – De la albinărit, poezie, ecologie, la savantul Ion Simionescu

Am iubit întotdeauna albinele. Nu este o mare minune, desigur, doar dacii erau vestiţi crescători de albine. Uşor, elemental primar al acestei îndeletniciri putea fi asimilat biologic şi transmis până în ziua de azi românilor. Aici, în Australia, mi-am început o viaţă nouă, încercând să-mi realizez visele adolescenţei plafonate de sistemul totalitar si egalizator al comunistilor revolutionari, păstrându-mi tipul personalitaţii mele de om si de roman în acelaşi timp. Pădurea fiind un fel de univers al copilăriei mele, și azi se poate vedea in faţa casei mele din Australia, şi în toată grădina, o adevărată pădure de eucalpti, palmieri, pomi fructiferi, unde doar albinele mai lipseau. Curând însa veniră şi acestea; 10 familii de albine, în corpuri supraetajate, începură să bâzâe prin grădină si grădini. Vecinii se cam speriară, aşa că am cerut Ministerului Agriculturii Australiene înregistrarea lor si licenţă de albinărit pentru mine. M-a bucurat mult acest success, deoarece s-a înregistrat stupina din Cringila prin următoarea decizie primită: >>>