George Petrovai – Idealurile de azi ale românilor

De mirare că românii zilelor noastre, cu destinul lor atroce și cu istoria lor pusă pe șotii nimicitoare, încă mai au idealuri! Căci nu-i de ici-de colo să străbați lungul și întortocheatul tunel al atâtor veacuri întunecoase, ca mai la urmă (într-o mână cu crucea răbdării și resemnării, iar în cealaltă cu candela plăpândă, dar mereu vie, a speranței de mai bine) să mănânci coliva tuturor celor trei imperii megieșe, care de care mai hapsân și mai al dracului cu aceste meleaguri și cu tot ce mișca pe ele.
Dar un popor fără idealuri, chiar și atunci când acestea au chipul neeroic al supunerii și îmbracă veșmintele nearătoase ale răbdării, este un popor muribund, care deja s-a împăcat cu gândul ieșirii sale silite de pe scena lumii. Istoria universală, cu precădere istoria antică, ne oferă exemple semnificative în acest sens: sumerienii, babilonienii, hitiții, etruscii, vechii egipteni etc. Cu precizarea că toate aceste popoare rămase în memoria colectivă a omenirii, au avut un cuvânt greu de spus la vremea lor și că au lăsat urme de referință în cultura universală… >>>

Reclame

George Anca – Un Picaro duios-amar

calatoriile_lui_nea_pusi_liderPuși Dinulescu, Călătoriile lui Nea Puși, Editura Lider, București, 2013

24 de retrocălătorii pușiene – de sertar, recompuse, cumva testamentare, incluzând o revoluție și informații amoroase – tentează imposibilul unei armonii cu sine și cu viața lumii călătorite sub vechiul regim, în zorii neocapitalismului, și la început de mileniu. Poate umorul, de la argou la subsol eufonic, va încânta pe mulți, pe alții, mai puțin. Însuși autorul-personaj, picaro bucureștean, se împieptează ori se ia peste picior, întru descătușarea propriei literaturi, printre sirene-dulcinei, parcă anume pentru a se dezlega în sfătoase cumpăniri moral-politice, îndeobște anticomuniste, anticapitaliste, totdeauna scriitoricești, cinematografice, teatrem. >>>

Primul autor SF român s-a născut la Roman: George Radu Melidon

george.radu.melidonUn autor mai puţin cunoscut, dar important acum două secole, este George Radu Melidon. Născut la 13 martie 1831, la Roman,  atunci judeţul Roman, decedat la 11 mai 1897, Roman) Melidon a fost poet, prozator şi traducător. A învăţat la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). Din 1856 funcţionează ca profesor de mitologie, retorică şi poetică la Gimnaziul Central din acelaşi oraş. În 1857 e şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, iar în 1860 – director în acelaşi minister. Mutat la Bucureşti ca director general al învă­ţământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învăţământului sătesc. Revizor, apoi inspector şcolar în mai multe judeţe, este chemat în >>>

Istoria nespusă a Zilei Unirii

unirea_principatelorDesi iesenii aniverseaza cu hore si bucurie ziua de 24 ianuarie, putina lume stie acum ca Unirea Principatelor a facut mai mult rau Iasului decit bine, in urma cu aproape doua secole. Istoriografia comunista practic a sters din manualele de istorie puternicele si violentele manifestatii din Iasi si din Moldova mai bogata impotriva Bucurestiului si a Munteniei. Asa-numitul „separatism moldovean” a fost considerat de PCR un subiect tabu. Unirea a fost atunci un act preponderent politic, foarte putin popular la Iasi. Nume grele ale vremii, precum Gheorghe Asachi sau Nicolae Sutu, erau antiunionisti virulenti. Miscarea separatista a fost inabusita in singe intr-un final, cu zeci de morti pe strazi. Impartirea institutiilor a fost negociata dur intre Iasi si Bucuresti, primul oras fiind atunci mai mare ca locuitori. Din toate nu a ramas pina azi decit cutuma numirii Mitropolitului Moldovei ca Patriarh, precum si faima infiintarii primei universitati din tara tot aici.  >>>

O nouă carte semnată de Lazăr Lădariu, lansată „La Mitică”

1Seara zilei de 28 decembrie 2012 de  „La Mitică” a fost cu totul şi cu totul specială. Nu doresc să fac reclamă vreunui restaurant luxos din Târgu-Mureş. Aşa cum îi place scriitorului şi jurnalistului Lazăr Lădariu să spună, „La Mitică” nu este altceva decât Centrul de dezbateri socio-culturale şi politice „Emil Aurel Dandea” din incinta vechiului Palat „Apollo” din centrul municipiului Târgu-Mureş. Gazda tuturor evenimentelor culturale care se desfăşoară în acel spaţiu, este Dimitrie Poptămaş, fost director al Bibliotecii Judeţene Mureş, alintat de prietenii apropiaţi,  „Mitică”. >>>

Doamna Maria de Mangop, a doua soţie a lui Ştefan cel Mare

Doamna Maria de Mangop [Maria Asanina Paleologhina] (n. între 1435 şi 1440, Mangop, în Crimeea – d. 19 dec. 1477, Suceava), a fost doua soţie a lui Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504). Foarte probabil, fiica principelui Manuel şi a principesei Anna, din familia suveranilor de Theodoro-Mangop din Crimeea. Descendentă din familia imperială bizantină a Paleologilor şi cea bulgară a Asăneştilor, rudă cu ultima împărăteasă a Trapezuntului şi cu hanul turkmen, Uzun Hassan, Maria de Mangop i-a adus lui Ştefan cel Mare atât un spor de prestigiu, acesta putând emite chiar pretenţii la tronul basileilor constantinopolitani în eventualitatea unei restaurări a Imperiului Bizantin, cât şi un aliat în bazinul Mării Negre. Căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, încheiată la 14 septtembrie 1472 (ziua în care se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci, zi de post), coincide cu epoca maximei afirmări a Molovei în planul relaţiilor internaţionale, ca urmare a >>>

De ce toţi preşedinţii României s-au temut de Regele Mihai I?

Cînd Papa Pius al XII-lea le-a solicitat Aliaţilor un loc la Tratativele de Pace de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Stalin ar fi întrebat, conform mărturiilor istorice: „Cîte Divizii are Papa?“. La moartea dictatorului sovietic, Papa a răspuns: „Acum se vede cîte divizii avem“.

Regele Mihai I a trăit aproape jumătate de secol în exil. Fără gardă de corp sau servicii secrete. Nu a organizat nici un detaşament de luptă contra republicii instaurate de regimul sovietic de ocupaţie. A continuat să reclame abuzurile săvîrşite contra poporului său. Cînd unii ridicau Cortina de Fier, el cobora pios privirea. >>>

Ciolaniada din politica românească- impresii de peste ocean

Aflată la limita decenţei politice şi la graniţele unei Europe moderne construită pe spiritual unei democraţii civilizate şi a bunului simţ faţă de locuitorii ei, România efulează prin demonstrarea practicelor politice barbare scuturate de către imersiunile fanariot-medievale ale unei pseudo democraţii de cartier. Ultimele practici de emulare a unei inteligenţe izvorâte din buzunarele şi interesele “partidelor de carton” post-decembriste divulgă prin jocurile de culise aranjate în spatele uşilor închise ale Palatului Parlamentului impotenţa şi machiavialismul oamenilor politici români de a conduce destinele ţării într-un mod civilizat, democratic şi paşnic. Meschinăria aşa zisului mers democratic a atins cum era de aşteptat, culmea absurdităţii în ultimele trei luni, când România a ajuns la înalta performanţă de a schimba două guverne într-o perioadă când situaţia economică precară a ţării nu o impunea. >>>