Gheorghe Pârlea – Un clinchet de dor din dreapta Prutului, ca răspuns la „dangătul de dor” al poetului basarabean Ionel Căpiţă

IONEL CAPITAÎntâmplarea de a-l cunoaşte pe universitarul Vasile Şoimaru de la Chişinău, am mai spus-o (puţin altfel), a fost pentru mine ca o ieşire a primitivului din hruba evului său eminamente rudimentar. Desigur, comparaţia nu vizează progresul tehnic, căci nici satul în care trăiesc nu a rămas închistat în „civilizaţia” epocii de piatră, nici eu, locuitorul său, dascăl al şcolii primare timp de 34 de ani până la întâlnirea cu intelectualul chişinăuian, n-am trăit cu mentalitatea omului de Cro-Magnon. Comparaţia mea – ce-i drept, o hiperbolă – vizează decorul meu lăuntric, transformarea interioară. Căci asta ar însemna contactul meu cu omul de carte Vasile Şoimaru, implicit cu faptele sale culturale care m-au atins – cunoscându-le (parte din ele) şi în unele chiar implicându-mă. Iar folosul meu cultural-spiritual a căpătat plusvaloare prin contactul intermediat de acest energic militant pentru românism cu alţi intelectuali din nobila sa stirpe, direct sau indirect, prin operele lor artistice şi/sau publicistice, dedicate cu precădere resuscitării conştiinţei naţionale, stare de spirit aflată în gravă suferinţă pe ambele maluri ale Prutului. >>>

Lumea Văzută Prin Cel De-Al Treilea Ochi – Teo Cabel, Tablouri Fără Semnătură

Încă de la prima poezie prezentă în volumul de faţă, Teo Cabel se dovedeşte un intuitiv. Deşi ochii nu-i sunt îndeajuns, urechile prea puţine, el a descoperit, prin intuiţie, cum să privească şi să-şi descopere universul: „Ochii mei, ferestre prin care / Nu Te văd niciodată…// Te simt / Şi nu ştiu unde / Să arăt cu mâna!” (Ferestre)

          Este vorba, desigur, despre Dumnezeu care se află în fiecare din noi, nu-L vedem, dar îl simţim prezent, în toată fiinţa, de la început şi până la capăt. În acelaşi timp, se simte privit ca printr-un ochean, de Ochiul Treimic, de care nimeni nu se poate ascunde. >>>

Teo Cabel, Merg Mai Departe – Cântecul Tainei

  Coperta1 (1)Ceea ce e de remarcat încă de la început la acest poet, este saltul urieşesc pe care l-a făcut de la volumul de debut, „Tablouri fără semnătură”, din 2010.  Cum era, de altfel, firesc. Acumulările celor doi ani, chiar dacă autorul a mai scris sporadic prin reviste şi site-uri, îşi spun cuvântul. Aceeaşi a rămas însă, filozofia. Aceeaşi – introspecţia psihologică, gândirea transpusă liric. Aceeaşi, maniera. Doar mijloacele de expresie s-au diversificat pentru a da substanţă mesajului. Cred că el însuşi, contemplându-şi creaţia, nu se mai recunoaşte pe deplin. O adâncire a sensurilor creaţiei, o profunzime care a sedimentat actul artistic, ridicându-l, totodată, pe noi piscuri. Drumul spre desăvârşire este în continuă ascendenţă. >>>

Petruş Andrei – Eminescianismul lui Grigore Vieru

Prin eminescianism înţelegem ,,Moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, care, prin repunerea întrebărilor fundamentale ale existenţei şi prin răspunsurile originale, prin simţul absolut al limbii şi al muzicalităţii poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.” (conform ,,DEXI”, Editura ,Arc-Gunivas”, Chişinău, 2007)
Într-o altă accepţie, eminescianism înseamnă ,,Mijloc de expresie artistică specific gândirii şi operei eminesciene; totalitatea particularităţilor stilistice care caracterizează opera lui Eminescu”(idem).
În cel mai important studiu al său intitulat ,,Eminescu şi poeziile lui” (1989) Titu Maiorescu făcea o afirmaţie care îşi menţine mereu valabilitatea, anume aceea că: ,,Tânăra generaţie se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu(… )Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti.” >>>

La Agapia, cu poetul Gheorghe Simon: « Măicuţele, transparente ferestre prin care priveşte Dumnezeu »

AgapiaCând crezi că ai realizat faptul că eşti destinat poeziei ?

– În clipa nedumeririi de sine, când nu înţelegeam ce se întâmplă cu mine. Nici prea devreme, în cruzimea vârstei infantile, dar, nici amânând, lenevind în comoditate, mai aproape, trezindu-mă oaspete, în casa copilăriei, ca o înstrăinare de mine însumi. Până la revelaţia iubirii, când nu ştiam cum să fug de mine, refugiindu-mă într-un nume, la fel de străin de mine, întrucât, răspundeam mereu cu acel Eu, faţă de întreaga vecinătate, atât de >>>

163 de ani de la naşterea lui Eminescu

Eminescu„Suntem români, vrem să rămânem români și cerem egală îndreptățire a națiunii noastre” Mihai Eminescu

  Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.

    Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”.

    Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și nemulțumit alteori de toate…  „Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” >>>

Petruș Andrei: Gheorghe A. M. Ciobanu – Exegi monumentum „Constantin Teodorescu – Mecena, Medic şi Misionar”

,, Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale.” (Mihai Eminescu)

 Apărut sub semnătura eminentului profesor şi om de cultură Gheorghe A. M. Ciobanu, (poet, prozator, eseist), la prestigioasa Editură ,,Muşatinia”, editor fiind distinsa şi diligenta scriitoare Emilia Ţuţuianu Dospinescu, sub coordonarea domnului Dorin Dospinescu, volumul ,,Mecena, Medic şi Misionar: Teodorescu” (Roman, 2012) cuprinde o multitudine de ,,Gânduri- In memoriam- şi rânduri- In Gloriamꞌꞌ despre personalitatea complexă a chirurgului – scriitor Constantin Teodorescu. Numai simpla enumerare a izbânzilor sale nu impresionează ci uimeşte; ca preşedinte al comisiei de cultură din cadrul primăriei Bârlad , cu ajutorul primarului Constantin Constantinescu, a >>>

Lucian Blaga- in memoriam

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu, >>>

Radu Gyr – Un munte de suferință, demnitate și disperare

poet, 1905-1975

Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare – acesta este Radu Gyr.

El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei >>>

Eugen Jebeleanu- in memoriam

poet, publicist,traducător (1911-1991)

Izvor

Lacrimile mele curg dintr-un izvor
ascuns adanc in nemiscarea ta.
Ele se rostogolesc, nu se numara,
nu se privesc unele pe altele.

Desculte si oarbe se ciocnesc intre ele,
dar, uneori, incremenesc
iscand un luminis: cand tu apari
si vii spre mine surazand prin lacrimi. >>>