Gheorghe Pârlea – Un clinchet de dor din dreapta Prutului, ca răspuns la „dangătul de dor” al poetului basarabean Ionel Căpiţă

IONEL CAPITAÎntâmplarea de a-l cunoaşte pe universitarul Vasile Şoimaru de la Chişinău, am mai spus-o (puţin altfel), a fost pentru mine ca o ieşire a primitivului din hruba evului său eminamente rudimentar. Desigur, comparaţia nu vizează progresul tehnic, căci nici satul în care trăiesc nu a rămas închistat în „civilizaţia” epocii de piatră, nici eu, locuitorul său, dascăl al şcolii primare timp de 34 de ani până la întâlnirea cu intelectualul chişinăuian, n-am trăit cu mentalitatea omului de Cro-Magnon. Comparaţia mea – ce-i drept, o hiperbolă – vizează decorul meu lăuntric, transformarea interioară. Căci asta ar însemna contactul meu cu omul de carte Vasile Şoimaru, implicit cu faptele sale culturale care m-au atins – cunoscându-le (parte din ele) şi în unele chiar implicându-mă. Iar folosul meu cultural-spiritual a căpătat plusvaloare prin contactul intermediat de acest energic militant pentru românism cu alţi intelectuali din nobila sa stirpe, direct sau indirect, prin operele lor artistice şi/sau publicistice, dedicate cu precădere resuscitării conştiinţei naţionale, stare de spirit aflată în gravă suferinţă pe ambele maluri ale Prutului. >>>

Reclame

Lumea Văzută Prin Cel De-Al Treilea Ochi – Teo Cabel, Tablouri Fără Semnătură

Încă de la prima poezie prezentă în volumul de faţă, Teo Cabel se dovedeşte un intuitiv. Deşi ochii nu-i sunt îndeajuns, urechile prea puţine, el a descoperit, prin intuiţie, cum să privească şi să-şi descopere universul: „Ochii mei, ferestre prin care / Nu Te văd niciodată…// Te simt / Şi nu ştiu unde / Să arăt cu mâna!” (Ferestre)

          Este vorba, desigur, despre Dumnezeu care se află în fiecare din noi, nu-L vedem, dar îl simţim prezent, în toată fiinţa, de la început şi până la capăt. În acelaşi timp, se simte privit ca printr-un ochean, de Ochiul Treimic, de care nimeni nu se poate ascunde. >>>

Teo Cabel, Merg Mai Departe – Cântecul Tainei

  Coperta1 (1)Ceea ce e de remarcat încă de la început la acest poet, este saltul urieşesc pe care l-a făcut de la volumul de debut, „Tablouri fără semnătură”, din 2010.  Cum era, de altfel, firesc. Acumulările celor doi ani, chiar dacă autorul a mai scris sporadic prin reviste şi site-uri, îşi spun cuvântul. Aceeaşi a rămas însă, filozofia. Aceeaşi – introspecţia psihologică, gândirea transpusă liric. Aceeaşi, maniera. Doar mijloacele de expresie s-au diversificat pentru a da substanţă mesajului. Cred că el însuşi, contemplându-şi creaţia, nu se mai recunoaşte pe deplin. O adâncire a sensurilor creaţiei, o profunzime care a sedimentat actul artistic, ridicându-l, totodată, pe noi piscuri. Drumul spre desăvârşire este în continuă ascendenţă. >>>

Petruş Andrei – Eminescianismul lui Grigore Vieru

Prin eminescianism înţelegem ,,Moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, care, prin repunerea întrebărilor fundamentale ale existenţei şi prin răspunsurile originale, prin simţul absolut al limbii şi al muzicalităţii poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.” (conform ,,DEXI”, Editura ,Arc-Gunivas”, Chişinău, 2007)
Într-o altă accepţie, eminescianism înseamnă ,,Mijloc de expresie artistică specific gândirii şi operei eminesciene; totalitatea particularităţilor stilistice care caracterizează opera lui Eminescu”(idem).
În cel mai important studiu al său intitulat ,,Eminescu şi poeziile lui” (1989) Titu Maiorescu făcea o afirmaţie care îşi menţine mereu valabilitatea, anume aceea că: ,,Tânăra generaţie se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu(… )Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti.” >>>

La Agapia, cu poetul Gheorghe Simon: « Măicuţele, transparente ferestre prin care priveşte Dumnezeu »

AgapiaCând crezi că ai realizat faptul că eşti destinat poeziei ?

– În clipa nedumeririi de sine, când nu înţelegeam ce se întâmplă cu mine. Nici prea devreme, în cruzimea vârstei infantile, dar, nici amânând, lenevind în comoditate, mai aproape, trezindu-mă oaspete, în casa copilăriei, ca o înstrăinare de mine însumi. Până la revelaţia iubirii, când nu ştiam cum să fug de mine, refugiindu-mă într-un nume, la fel de străin de mine, întrucât, răspundeam mereu cu acel Eu, faţă de întreaga vecinătate, atât de >>>

163 de ani de la naşterea lui Eminescu

Eminescu„Suntem români, vrem să rămânem români și cerem egală îndreptățire a națiunii noastre” Mihai Eminescu

  Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.

    Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”.

    Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și nemulțumit alteori de toate…  „Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” >>>

Petruș Andrei: Gheorghe A. M. Ciobanu – Exegi monumentum „Constantin Teodorescu – Mecena, Medic şi Misionar”

,, Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale.” (Mihai Eminescu)

 Apărut sub semnătura eminentului profesor şi om de cultură Gheorghe A. M. Ciobanu, (poet, prozator, eseist), la prestigioasa Editură ,,Muşatinia”, editor fiind distinsa şi diligenta scriitoare Emilia Ţuţuianu Dospinescu, sub coordonarea domnului Dorin Dospinescu, volumul ,,Mecena, Medic şi Misionar: Teodorescu” (Roman, 2012) cuprinde o multitudine de ,,Gânduri- In memoriam- şi rânduri- In Gloriamꞌꞌ despre personalitatea complexă a chirurgului – scriitor Constantin Teodorescu. Numai simpla enumerare a izbânzilor sale nu impresionează ci uimeşte; ca preşedinte al comisiei de cultură din cadrul primăriei Bârlad , cu ajutorul primarului Constantin Constantinescu, a >>>

Lucian Blaga- in memoriam

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu, >>>

Radu Gyr – Un munte de suferință, demnitate și disperare

poet, 1905-1975

Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare – acesta este Radu Gyr.

El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei >>>

Eugen Jebeleanu- in memoriam

poet, publicist,traducător (1911-1991)

Izvor

Lacrimile mele curg dintr-un izvor
ascuns adanc in nemiscarea ta.
Ele se rostogolesc, nu se numara,
nu se privesc unele pe altele.

Desculte si oarbe se ciocnesc intre ele,
dar, uneori, incremenesc
iscand un luminis: cand tu apari
si vii spre mine surazand prin lacrimi. >>>

Camil Petrescu (1894 -1957), in memoriam

Camil Petrescu scriitor

Camil Petrescu a fost romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămîne în literatura noastră în special ca inițiator al romanului modern. S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil și al Anei Cheler. A rămas orfan de ambii părinți și a fost crescut la o doică din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfîntul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr”din București.

>>>

Dumitru Radu Popescu: «Frâna în căutarea adevărului este iubirea»- Interviu cu Puşa Roth

Dumitru Radu Popescu, dramaturg, eseist, poet

Prozator, dramaturg, eseist şi poet, Dumitru Radu Popescu s-a născut la 19 august 1935 în localitatea Păuşa, judeţul Bihor. După terminarea studiilor liceale la Oradea, studiază trei ani medicina la Cluj (1953 – 1956), urmând apoi, tot la Cluj, cursurile Facultăţii de Filologie, absolvită în 1961. Corector, apoi redactor la „Steaua”, din 1970 este redactor-şef la „Tribuna”, ulterior redactor-şef la „Contemporanul” (din 1980) şi la „România literară” (1988 – 1989). Secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj, membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, între 1981 şi 1989 a ocupat funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 1997 devine membru corespondent al Academiei Române, apoi academician. >>>

Dorel Mihai Gaftoneanu- Trece briza dimineţii…

poet, Botoșani

 Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

In memoriam- slujitorilor şcolii satului din nordul Moldovei unde m-am născut… >>>

Romulus Vulpescu- aniversare

 În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire; >>>

Tudor Ghideanu – Gînduri nepieptănate la „Apocalipsa de fiecare zi” de Daniel Corbu

prof. univ. doctor, Iaşi

Atins de aripa celestă a geniului-Cuvînt, Daniel Corbu face parte dintr-o stirpe anume. Cum nu se întîmplă prea adesea minunea, el este rezultatul unei aporetici a metaforei metafizice, dînd un sens original Poeziei, într-o „apocalipsă de fiecare zi”, intr-o „odissee a singurătăţii” în care „mucezeşte Absenţa”, pentru că, nici mai mult nici mai puţin, „Poezia e haosul condamnat la visare„! Weekend secret. >>>

Daniel Corbu – O profesiune de credinţă

poet, Iaşi

Pentru mine Poezia face parte din iluzia uni­versală. Ea este imensa bucurie uimită pe care tre­buie că au simţit-o la prefacerea apei în vin de către Iisus, cei aflaţi la nunta din Cana Galileii. Iar poetul este cel ce repetă la nesfîrşit, întotdeauna altfel, prima minune. >>>

Costel Ionescu – poezie

poet, Piteşti

Toamnă târzie
toamnă dealul
e o cămilă
pestriță pe moarte
se chinuie în organe
mai la nord goliciune și pom
camătă pentru om >>>

Mihai Niculiţă – poezie

poet, Borca Neamţ

Revolta apei
Revolta apei e puhoiul
Obrazul planetei e noroiul
Zâmbetul apei pe pământ e viaţă
 Uimirea ei în iarbă este gheaţă
 Plutirea cerului pe apă este malul
Iar pleoapa-nlăcrimată este pocalul >>>

Mihai Merticaru – poezie

poet, Piatra Neamţ

 Valuri

pe malul unei întâmplări

spaima veghează somnul

pietrelor >>>