Carmen Ștefania Luca – versuri

Carmen Stefania Lucafără ”de ce -uri”

știi foarte bine
etichetele pot fi rupte
și oglinzile întoarse
un ochi de apă
îți spune adevărul
dar privirea-ți este moartă
o vară arde-n tine
și inima-i cenușă
izvorul e mult prea departe
te-ai desprins
trecând prin tine
timpul se miră
câtă lumină ai stins
sub pasul tău >>>

Reclame

Leonard Ancuța – cel mai frumos poem de dragoste

cum poţi iubi această femeie
doar pe dinafară

de-ai ști câtă voluptate e-n trupul ei de rodie coaptă
de-ai ști câtă iubire găsești pocnind între degete
boabele trupului ei
>>>

Constantin Enianu – Sommer (Compozit dramatic în versuri)

Personaje

Sommer (poet aventurier, secretar de cancelarie la Curtea lui Despot Vodă şi profesor de latină şi greacă)
Despot (Domnitor al Ţării Moldovei, poet, medic, aventurier din Apus)
Ioachim (căpitan de mercenari în armata lui Despot şi comandant al Cetăţii Neamţului)
Lusinius (episcop protestant al saxonilor şi ungurilor din Moldova de sub Despot)
Ferencz (socrul lui Sommer, unul din conducătorii unitarienilor din Cluj)
Demetrius (secretar la curtea lui Despot)
Soţia lui Sommer
Doamna Ruxandra (soţia domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu)
Ana (fiică de boier moldovean)
Meşterul, Calfa, Feciorul, Fecioara, Drumeţul, Elevul, Păstorul, Hangiţa, Primul seimen, Al doilea seimen

Acţiunea se petrece în Epoca Renaşterii pe teritoriul României, între anii 1562-1574 >>>

Iulia Roger Barcaroiu – Poem în rugăciune

   Se crispează sub durerea trecerii spre toamnă o vară de praf si uscăciuni.

…………………………

        Şi eu…eu, mă ridic din pământ, îmi scutur de pe verdele fragil fărâmele de ţărână, şi nouă, joasă, enormă, dar mai ales nouă, mi se descoperă viaţa.

   Răsuflu adânc, nelămurită încă de marea preschimbare şi mă infioară o voluptate ciudată, aceea a regenerării, povară şi recompensă, pe care o recunosc drept cea dintâi lege a ierbii si care urmează să fie si legea mea, căci iată, de data aceasta, sunt iarbă. Simt cum urcă in mine viaţa pamântului şi ştiu că trebuie să mă înalţ, să acopăr, să cuprind. Rădăcinile mele pecetluiesc eternul care cerne pământul. Mi se face frică. Sunt un fir doar; în curând voi fi spice care, la rândul lor, imi vor purta sămanţa peste aplecarea vânturilor, peste timpuri. >>>

Camelia Boiciuc: Parfumul iubirii- poeme

poetă, Baia Mare

Altfel

Adapǎ-mi sufletul cu iubire,
Altfel voi muri însetatǎ,
Şterge ochii mei înlǎcrimaţi,
Altfel voi muri înecatǎ
Ȋn propria-mi durere. >>>

Dana Banu – poezie

poetă, București

portretul de septembrie al danei

dana priveşte spre soarele ei printr-o frunză de viţă-de-vie

stă aşezată pe un morman uriaş de pantofi vechi şi fumează

fiecare pereche de pantofi e un drum pe care nu l-a dus până la capăt >>>

Liviu Ioan Stoiciu – aniversare

scriitor, Bucureşti

Ochi (Acolo unde se ouã ciocârlia)

 „Dar la bătrâneţe?

 Când

 Duhorile…Sfintele duhori! >>>