Romaşcanii, pe podium la ,,Gala Culturii”…

TT Piatra Neamţ - Gala Culturii Nemţene

Gala Culturii Nemţene din acest an a inclus în tolba cu premii şi un număr important de distincţii pentru personalităţi din zona Romanului implicate direct sau indirect în domeniul cultural. Astfel, evenimentul care a avut loc la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ în ziua de 13 ianuarie a purtat noroc bibliotecarilor Elena Bujor – de la biblioteca din comuna Dulceşti – şi Elena Moisei, de la biblioteca din comuna Moldoveni, ambele doamne fiind nominalizate la secţiunea „Bibliotecari, memoria culturii, cultura memoriei” a evenimentului în discuţie. O recunoaştere aparte a fost adusă cu acest prilej şi pentru doi primari din zona Romanului – Ec. Carol Bereşoaie, primarul comunei Gherăeşti, şi Ing. Valeria Dascălu, primarul comunei Săbăoani – în cadrul secţiunii „Managementul evenimentelor culturale” al galei, organizatorii acordând şi un premiu special pentru Revista „Melidonium”, editată de directorul Editurii „Muşatinia” din Roman, Dna. Emilia Ţuţuianu. Continuă lectura

Arta de a fi om – Profesorul Ioan Zenembisi

ZenembisiDe ziua Buneivestiri, „Casa Învăţătorului” din Piatra Neamţ a organizat o adunare de suflet: aducerea în amintire şi omagierea profesorului Ioan Zenembisi, intrat în nefiinţă în urmă cu aproape trei ani.
În prezenţa a numeroase cadre didactice, foşti elevi şi colegi, a familiei şi a multor cu¬noscuţi, Dl. profesor Liviu Rusu, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor, a inaugurat întâlnirea, evocând personalitatea celui omagiat, în vreme ce Dl. profesor Constantin Antonovici a prezentat date din biografia profesorului Zenembisi, iar D-na învăţătoare Stela Gaşpari, ca fost elevă şi mai apoi ca prietenă de familie şi, prin cele două fiice botezate, fină a familiei profesorului, a salutat iniţiativa comemorării colegilor de breaslă şi a pledat pentru reluarea acestei lungi şi frumoase tradiţii din viaţa dascălilor nemţeni.
Cu această ocazie, D-sa a oferit celor prezenţi volumul memorial “Arta de a fi om”, scrisă în cea mai mare parte de profesorul Zenembisi şi de apropiaţii săi, volumul fiind adus la lumină de Editura “Răzeşu”, cu sprijinul material al Familiei Carmen şi Radu Oancea. >>>

Inaugurarea bustului poetului Mihai Eminescu

DSC_4634AAAIeri, la Piatra-Neamţ a avut loc un eveniment cultural de excepţie. Dezvelirea bustului poetului Mihai Eminescu, amplasat în faţa Bibliotecii „G. T. Kirileanu“, a adunat laolaltă scriitori, profesori, academicieni, politicieni, elevi, dar şi simpli trecători ori iubitori de poezie.

Invitaţi speciali au fost: acad. Nicolae Manolescu – preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi ambasador al României la UNESCO, acad. Valeriu D. Cotea, Gabriel Chifu – vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din Neamţ, Cassian Maria Spiridon – preşedintele filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, Culiţă Tărâţă – preşedintele Consiliului Judeţan Neamţ şi Gheorghe Ştefan – primarul municipiului Piatra-Neamţ. „Mă bucur că am reuşit să ne împlinim un vis, acela de a avea un bust al poetului Mihai Eminescu la Piatra-Neamţ, şi că inaugurarea o facem cu o zi înainte de Ziua Culturii Naţionale şi cea a lui Eminescu. Am pornit în realizarea acestui proiect cu puţin timp în urmă, în luna septembrie, dar cu sprijinul oferit de Consiliul Judeţean Neamţ, Consiliul Local Piatra-Neamţ, de sculptorul Lucian Tudorache şi de reprezentanţii RIFIL S.A. Săvineşti am reuşit să realizăm o lucrare foarte bună, expresivă. În Piatra-Neamţ avem nevoie de simboluri, simboluri care să ne fixeze în cultura neamului şi care să înnobileze spaţiul urban dintr-un oraş turistic“, a declarat Adrian Alui Gheorghe. >>>

Inaugurarea bustului EMINESCU la Piatra Neamţ

,,Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.”

DSC_4640DDD

Stimaţi prieteni,

Înainte de a vă mărturisi cât de rău îmi pare că nu sunt alături de dumneavoastră la această sărbătoare de o singulară importanţă, daţi-mi voie să aduc omagiul meu celor care au făcut-o posibilă. Pentru că, în climatul societăţii româneşti de azi, o asemenea iniţiativă este nu numai un act de cultură, ci şi unul de curaj, o iniţiativă mergând împotriva curentului şi punând în lumină o impresionantă încărcătură polemică.

Pentru a sprijini această afirmaţie – care ar putea părea ciudată, dat fiind că se referă la înălţarea firească a unui monument închinat poetului naţional – aş vrea să aduc două argumente, plasate la capetele opuse ale axei culturale, două întâmplări neasemănătoare, dar la fel de incredibile şi la fel de tulburătoare prin semnificaţii.

>>>

Ion Cârnu – in memoriam

carnuÎn aceste zile, poetul Ion Cârnu, unul dintre membrii de seamă ai Reprezentanţei Neamţ a Uniunii Scriitorilor, ar fi împlinit 66 de ani.

Născut la 19 decembrie 1947, în satul Borniş, comuna Dragomireşti, Ion Cârnu face şcoala primară în satul său natal, după care se pregăteşte în meseria de operator chimist la Grupul şcolar de chimie Piatra Neamţ. Legat de satul Borniş, aici a trăit şi a creat literatură pentru copii Elena Iuraşcu, soţia unui verişor matern al lui Eminescu, astfel că o parte din documentele din arhiva acestei familii de boieri moldoveni şi interpretări ale acestora a publicat poetul Ion Cârnu, în multe reviste literare din ţară, precum ”Clopotul” din Botoşani, ”Astra” de la Braşov, ”Petrodava” din Piatra Neamţ şi în ziarele locale. A urmat şi cursurile liceului teoretic „Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ şi a lucrat ca operator chimist la Săvineşti până la desfiinţarea uzinei. Talent înnăscut, Ion Cârnu s-a afirmat de tânăr în poezie, scrierile sale fiind găzduite de presa >>>

Doina Enea – După 30 de ani…

doina12 octombrie 2013… O frumoasă zi de toamnă… Uşor înnourată, călduţă, cu parfum de „prima zi de şcoală”. Doamna Toamnă n-a apucat încă să-şi spună cuvântul rece, aşa că nu-s despuiaţi copacii de veşmânt…s-a jucat doar cu acuarela: galben, roşu, ruginiu…O zi specială! O zi pentru care am avut emoţii, care a stârnit nostalgii şi fluturi în stomac. O zi pe care-am aşteptat-o 30 de ani! 30 de ani de la terminarea liceului, de la ultima zi de curs, de la ultimul clopoţel-sonerie, de când nu m-am mai văzut cu majoritatea colegilor… 30 de ani ( o viaţă de om !) de când o mână de adolescenţi au luat viaţa în piept, cu tot ce i-a rezervat ea fiecăruia. >>>

Târgul de carte LIBRIS

Cea de a III-a zi a Târgului de carte „Libris” este cea mai încărcată în lansări de carte, fiind prezente nu mai puţin de 7 edituri importante din ţară dar şi din judeţ.

  •  În debutul programului de astăzi, de la ora 10, Editura „Răzeşu” din Piatra Neamţ îşi va lansa ultimele sale apariţii editoriale.
  •  De la ora 10,30, Editurii „Muşatinia” din Roman îi este alocată o oră, timp în care vor fi prezentate volumele: „Portrete printre rame” şi „Mecena medic misionar Teodorescu”, de Gheorghe A. M. Ciobanu, în prezentarea autorului; albumul „Încheierea cronologiei picturii moldoveneşti secolului XV-XVI, cu datarea ansamblurilor de la Părhăuţi şi Arbure”, de Sorin Ulea – prezintă directorul editurii Emilia Ţuţuianu şi coordonator ing. Dorin Dospinescu.DSC_4218
  •   >>>

Horaţiu Mălăele, invitat la Târgul LIBRIS

* Un alt musafir de marcă este traducătorul chilian Mario Castro Narravete

Trei zile dedicate unui important eveniment cărturăresc, cultural şi educativ încep la Piatra Neamţ de mâine, 3 octombrie. Târgul de carte LIBRIS a ajuns la a III-a ediţie şi gravitează, anul acesta, în jurul Zilei Internaţionale a Educaţiei, care se sărbătoreşte pe 5 octombrie. Organizatorii au dorit şi au reuşit să îmbine, astfel, ideea de târg cu cea de sprijin oferit elevilor, aducând la Piatra Neamţ edituri mari, care publică atât beletristică, precum şi literatură şcolară. Cum performanţa tinerilor noştri se bazează pe un fundament de cultură, organizatorii au pregătit o surpriză celor 57 de olimpici naţionali şi 2 olimpici internaţionali, care pe 5 octombrie vor fi premiaţi de editurile prezente la târg. >>>

TÂRGUL DE CARTE LIBRIS NEAMŢ, Ediţia a -III-a Piatra Neamţ 3 – 6 Octombrie 2013

PIATRA-NEAMT---Curtea-DomneascaProgramul lansărilor de carte la Târgul de carte LIBRIS Neamţ 2013

joi 3 octombrie ziua I – moderator: Cristian Livescu

12.00 – 12.30 • Deschiderea oficială a târgului LIBRIS NEAMT 2013
• Invitați : Președintele CJ Neamț, Vicepreședintele, Prefect, Subprefect, Primar Piatra Neamț, Viceprimar, Inspector General ISJ, Președintele CCI Neamt, Consilieri județeni și locali, Deputati, Senatori, Mass Media. >>>

Eveniment cultural: Târgul de carte „Libris” de la Piatra Neamţ

Între 3-6 octombrie a.c., se desfăşoară la Piatra Neamţ cea de a treia ediţie a Târgului de carte „Libris” 2013, aşteptată cu interes deosebit de publicul cititor din reşedinţa judeţului nostru. Câteva date pe seama acestei manifestări ne sunt oferite de criticul literar dr. Cristian Livescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ, aflat între iniţiatorii şi organizatorii manifestării:

– Ce noutăţi sunt oferite vizitatorilor din această toamnă ai Târgului de carte Libris?

– Cum cred că lesne remarcaţi, organizatorii Târgului – Consiliul Judeţean Neamţ, ca principal susţinător al iniţiativei noastre, Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, care asigură condiţiile derulării proiectului, în colaborare cu Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ – au schimbat segmentul de desfăşurare, la începutul lunii octombrie. Am făcut-o, din dorinţa de a avea tineretul studios şi cadrele didactice cât mai aproape, deoarece mai ales elevilor şi cadrelor didactice ne adresăm cu toată suita de evenimente pe care o pregătim. În felul acesta, Inspectoratul Şcolar Judeţean ne-a devenit partener de iniţiativă, cu atât mai mult cu cât 5 octombrie – data pivot a Târgului – este dedicată Zilei Mondiale a Educaţiei, fiind marcată prin numeroase activităţi de anvergură în toate instituţiile de >>>

Valori artistice – Valentin Ciucă

Ciucă Valentin (1943, Vălenii de Munte, Judeţul Prahova). Critic de artă, scriitor, membru al AICA, Paris şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A absolvit cursurile Facultăţii de Filologie, Iaşi, 1968 şi apoi pe cele ale Facultăţii de Drept, 1978 din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Începând din anul 1969 a lucrat ca muzeograf, bibliotecar, director al Şcolii Populare de Artă, director al Muzeului de Artă, Piatra Neamţ. A beneficiat de burse de studii în Italia (1985), Olanda (1995). Între anii 1990-1995, a fost redactor şef adjunct şi apoi, în perioada 1995-2005, director al Studioului de Radio Iaşi. >>>

Mitică Popescu – ,,Deşi am crescut în mahala, nu suport vulgaritatea şi mitocănia răspândite în toate mass-mediile româneşti”

mitica-popescu„Noi, actorii, suntem ai tuturor si ai nimanui”

E in teatru de la opt dimineata. Vine direct de la o filmare care s-a prelungit pana in zori. N-a inchis ochii de patru nopti si acum apar si eu pentru „talk show”. Cafeaua i s-a racit de cand imi povesteste de una, de alta. Noroc cu doamna de la cabina, care-i aduce o alta cafea fierbinte.
– Vedeti cum ma rasfata colegii? De prieteni nu mai vorbesc: de cand am ramas singur, fara Poldi, ma invita mereu de sarbatori. Anul trecut m-au luat cu ei sa petrecem Pastele la Bistrita; anul acesta am fost impreuna pentru noaptea Invierii la Manastirea Varatec si a doua zi la Neamt. As fi stat eu mai mult, dar a trebuit sa ma intorc la filmari. Joc doar un rol secundar intr-un film realizat de Serban Marinescu, dar „episodicii” astia iti dau mai multa bataie de cap decat „principalii”. E mai greu sa-i individualizezi. >>>

Vasile Conta

 “Cea mai mare inteligenţă pe care a dat-o până la el neamul românesc”, cum l-a caracterizat Titu Maiorescu, Vasile Conta s-a născut la 15 noiembrie 1845 la Ghindăoani, fiu al preotului Grigore Conta. Succint, biografia lui, seamănă izbitor cu cea a lui Eminescu: amândoi genii, amândoi au murit la vârste tinere, au fost junimişti şi deschizători de drumuri în domeniul lor. Va începe clasele primare la Târgu Neamţ (unde l-a avut coleg în primul an pe Creangă), face gimnaziul la Iaşi (şi-a întrerupt studiile pentru a însoţi, ca şi Eminescu, o trupă de teatru ca sufleor), va avea bursă de studii în străinătate (Belgia), de unde se va întoarce cu diplomă >>>

Constantin Bostan aniversare – Melidonium vă ureză „La mulți ani!”

Activitate profesională

Ziarist cu activitate curentă în perioada 1969-1974, ca redactor al ziarului „Ceahlăul” din Piatra-Neamţ;
Bibliotecar studii superioare în cadrul Bibliotecii Judeţene Neamţ, cu atribuţii metodice şi apoi de custode al Fondului documentar „G.T. Kirileanu” (1974-1990);
Director al Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” Neamţ (1990 – continuare);

– Director şi secretar de redacţie al săptămânalului „Acţiunea” – Piatra-Neamţ (1990-2001); >>>

Constantin Tomşa aniversare – Melidonium vă urează: La mulţi ani !

Tomşa Constantin (3 noiembrie 1939, sat Ghelăeşti (Bârgăoani) jud. Neamţ) profesor, eseist, critic literar.

Absolvent al Şcolii Medii Nr.1, Piatra – Neamţ (Liceul Petru Rareş) în anul 1956. Între anii 1958-1960 urmează cursurile Institutului Pedagogic de Învăţători, de 2 ani, apoi, între 1964-1970, este student al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română (fără frecvenţă) a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Cariera didactică de învăţător, institutor şi profesor gradul I: în comuna Calu – Iapa (azi Piatra Şoimului), ca profesor şi director de şcoală, în perioada 1960-1969, apoi la Şcoala Nr. 1 (1983-1990) şi Grupul Şcolar Gheorghe Cartianu, din Piatra – Neamţ (1990-2002), ca institutor şi respectiv, profesor. >>>

Un nou număr al revistei Conta

Cel mai recent număr al revistei CONTA  a fost lansat la Sestri Art Gallery din Piatra Neamţ. La manifestare au participat, alături de câţiva dintre redactorii şi colaboratorii publicaţiei, cititori ai revistei. Au participat, de asemenea, fraţii gemeni Irina şi Andrei Nuţu, (prezentaţi publicului de scriitorul Adrian G. Romilă), elevi ai liceelor de artă şi, respectiv, Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ, care au interpretat, cu real talent, câteva piese muzicale originale. >>>

Sergiu Găbureac – Bibliotecarul ca blestem

Am avut parte de un weekend plin de surprize. Conferinţa Naţională a Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ed. a 23-a) m-a determinat să iau drumul spre locaţia ţinerii reuşitului eveniment. Organizat impecabil. Am  verificat, pe viu, cum a nimerit orbul Brăila. Ştia braille !

Un serviciu de bibliotecă ce funcţionează, de mai bine de un deceniu, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Înfiinţat pentru cei mai bine de 8.000 de potenţiali utilizatori existenţi pe malurile Dâmboviţei. Cu concursul altui neliniştit Sergiu. Ruba. >>>

Petruș Andrei: Colegiul Naţional ,,Roman – Vodă” din Roman – Eterna tinereţe

 În zilele de 28 şi 29 septembrie 2012 Colegiul Naţional ,,Roman – Vodă” a sărbătorit împlinirea a 140 de ani de viaţă fără de moarte şi de tinereţe fără bătrâneţe.

     A fost o deosebită onoare şi un fericit prilej pentru mine să revin, după multă vreme, pe meleagurile natale pline de legendă şi poezie. Am răspuns astfel invitaţiei domnului profesor Tit Tihon căruia i-am prefaţat volumul de cosmopoeme sau astropoeme  ,,Există”, ediţie bilingvă româno-franceză, pentru a adresa Colegiului Naţional ,,Roman-Vodă” tradiţionala urare ,,Vivat, Crescat, Floreat”, doamnelor şi domnilor profesori multă sănătate şi spor în toate iar elevilor urările din poezia ,,Bucuraţi-vă de viaţă” (în volumul ,,Floarea de jar”, Editura ,,Panteon”, Piatra Neamţ, 1996): >>>

Album de suflet: Constantin Ghenescu

Constantin Ghenescu, sau Costică cum îi spunem noi colegii, s-a născut la 12 februarie 1944 în Bucureşti şi a crescut în Alba Iulia.

A absolvit Institutul de artă teatrală şi cinematografică în 1969 cu rolul Sancho Panza din „Don Quijote”, la clasa prof. Moni Ghelerter şi a fost repartizat la Teatrul Tineretului. Venea în teatrul nostru împreună cu Pilu Crişan, erau absolvenţi la clasa pe care o absolvisem şi eu în urmă cu patru ani. Am încercat să îi ajut fiindcă ştiam cât de timorant este să debutezi într-un colectiv sudat, într-un teatru celebru. Costică a început uşor, juca ce i se dădea, dar se străduia să facă totul cât mai bine. În perioada 1969-1982, când a plecat la Teatrul Bulandra, a interpretat 35 de roluri. Îmi amintesc cu plăcere de Costică în >>>

Adria-Alexandra Pamfil-Almăjan: In memoriam

 Sâmbătă noaptea, pe 25 August 2012, pe la orele 11, s-a stins din viaţă aceasta, la vârsta de aproape 88 de ani, aşa, ca două infinituri, şi a trecut la viaţa următoare, veşnică, aşa cum credem noi, Adria-Alexandra Pamfil-Almăjan.

Vă întrebaţi, probabil, cine să fi fost această doamnă, pentru că timpul ei a rămas undeva în urmă şi numai generaţiile 60, 70, 80, 90 mai au cum să-şi amintească de ea.

A fost actriţa „esenţială” a Teatrului Tineretului Piatra-Neamţ o lungă perioadă (de timp, cea sugerată de şirul de generaţii menţionate mai sus); asta, dacă am ţine cont de formula actuală de CV.

Dar, dincolo de schemele în care ne chinuim să încăpem, am să vă spun care este scurta ei poveste a trecerii prin această lume. Înainte de a aşterne rândurile acestea, care nu au cum să cuprindă viaţa unui om, trebuie să vă spun că doamna Adria Pamfil-Almajan este şi va rămâne, dincolo de stingerea ei din această viaţă, Cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, chiar dacă acest titlu nu-i poate conferi, post mortem, nici măcar dreptul la un loc de veci. Cu recunoştinţă pentru Lucian Strochi şi Ioan Munteanu, prefect la vremea anului 2003. Şi fără recunoştinţă pentru actualii cârmuitori. >>>

Internetul, în 90% din bibliotecile nemţene

Recent, încă 10 biblioteci comunale selectate şi propuse de Biblioteca Judeţeană “G. T. Kirileanu” Neamţ au fost acceptate în Programul Naţional BIBLIONET, finanţat de Fundaţia “Bill şi Melinda Gates” din Statele Unite şi lansat în România din 2008, printr-un parteneriat cu Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR). Alături de cele zece biblioteci din mediul rural (Agapia, Bălţăteşti, Borca, Cândeşti, Dămuc, Dobreni, Dulceşti, Icuşeşti, Pipirig şi Urecheni), în acest al patrulea val de >>>

Festivalul de folclor „Ceahlăul” la Piatra Neamţ

 

Această prezentare necesită JavaScript.

>>>

Constantin Munteanu – “Am fost interzis pentru că am scris despre furtul tezelor de doctorat din chimie”

Reporter: Aţi copilărit la Strunga, Iaşi. V-a rămas în memorie o întîmplare obsedantă din copilărie, de care nu scăpaţi niciodată şi pe care aţi ezitat să o povestiţi în cărţile dvs?

Constantin Munteanu: Un romancier ajuns la vîrsta mea a topit totul, aur şi noroi, în creuzetul creaţiei. Din copilărie, urîtă şi obsedantă este amintirea cotelor şi a colectivizării forţate. Mulţi din torţionarii de atunci sînt şi acum pe ecranele televizoarelor, în structuri de conducere ori îşi mănîncă în tihnă pensiile grase. >>>

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: litera B

Revista Melidonium  publică fişele de dicţionar ale câtorva scriitori născuţi/trăitori în localităţi din istoricul Judeţ Roman, abuziv desfiinţat de administraţia comunistă după Al Doilea Război Mondial. Prezentele fişe se vor regăsi într-un dicţionar alcătuit de noi şi care, probabil, va fi publicat până la sfârşitul anului 2015. Dacă cititorii au şi alte date referitoare la iniţiativa noastră, îi rugăm să ni le facă cunoscute, iar noi ne obligăm să le folosim în forma finală a dicţionarului nostru şi să menţionăm numele colaboratorilor. (autor: Constantin Tomşa) >>>

Iulian Antonescu – in memoriam

 Au trecut 21 de ani de când a trecut la cele veşnice profesorul Iulian Antonescu, ctitor şi deschizător de drumuri în muzeografia şi arheologia băcăuană. Pe un plan mai larg, pentru noi şi sper că şi pentru cei ce vor veni după noi, Iulian Antonescu rămâne omul de larg orizont spiritual şi formaţie enciclopedică impresionantă, prezenţă activă, vreme de aproape patru decenii, în varii domenii, de la istoriografie, arheologie, muzeologie şi apărător al monumentelor >>>

Lucian Strochi sau poezia din zaţul bibliotecii

  „Viata ta nu este decît o pierdere de cuvinte”

Un autor putin comentat, putin vizibil, desi prolific în cărti, cu un start foarte promitător în valul optzecist, între timp răzletit de acesta, în favoarea unei cariere literare discrete, marginale, este Lucian Strochi (n. 23 iulie 1950, Petrosani, de aproape patru decenii stabilit în judetul Neamt). A debutat ca prozator, întîi în revista „Amfiteatru”, apoi, la 11 ani de la absolvirea Facultătii de Filologie a Universitătii Bucuresti, cu volumul de povestiriPenultima partidă de zaruri, Cartea Românească, 1985), salutat cu interes de colegii de generatie, Mircea Nedelciu, Vladimir Tescanu si Sorin Preda, urmat de un roman cu tentă politistă, Gambit (Ed. Militară, 1990). Intervine un viraj brusc spre poezie, prin volumul Cuvîntul cuvînt (Panteon, 1994), după care e de remarcat balansul constant între >>>

Din istoria calendarului popular la români. Calendarul femeilor superstiţioase

 

În 1927, într-un articol privitor la calendarele şi almanahurile românilor din cele mai vechi timpuri până la începutul secolului trecut, Sextil Puşcariu a schiţat un tablou al acestor publicaţii româneşti, pe care autorul însuşi l-a numit „necomplect”[1]. Concluzia reputatului filolog din acest punct de vedere era tranşantă: cercetarea acestor tipuri de scrieri trebuie continuată din două motive: „spre a urmări importantul rol cultural pe care l-a avut acest fel de publicaţie periodică la noi şi a desgropa din volumele uitate multe pagini de literatură care ar merita să fie reînviate”[2]. >>>

„Lampa care întinde morţii prada” de Mihai Agape – O recenzie de George Brăescu

 Lampa care întinde morţii prada (Mihai Agape, Editura Corgal Press, 2012) inserează o proză care, cel mult doar după titlu, poate pretinde a fi poliţistă. O moarte stupidă, localizată  într-un sat de pe malul Prutului,  petrecută în registrul insidios şi acrimonios  al unui regim de stirpe totalitară şi aflată sub spectrul unor circumstanţe aparent enigmatice, declanşează ample investigaţii de urmărire şi elucidare. Gavril Ambruş, procurorul criminalist proaspăt retrogradat şi însărcinat cu instrumentarea cazului, >>>

Mihai Merticaru – repere biografice

   MERTICARU, Mihai (20 iunie 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Fiul Mariei (n. Chelaru), casnică, şi al lui Vasile Merticaru, agricultor. După ce termină clasele primare (1945-1949) şi gimnaziale (1950 – 1953) în comuna Rediu, urmează cursurile Liceului „Bacovia” (azi, Colegiul Naţional „Ferdinand I”) din Bacău (1953-1956). >>>

Adrian Alui Gheorghe- Imposibila solidaritate

Cum deosebim un popor de o populaţie? Definiţie abruptă: o populaţie trăieşte după reguli scrise; un popor trăieşte, mai ales, după reguli nescrise.

Legile scrise asigură (sau nu asigură) ordinea, justiţia, dau pedepse, dau recompense. Legile nescrise acţionează ca un liant între oameni: sînt obiceiurile, cutumele care dau stabilitate «tribului», individualitate, îi asigură onoarea şi continuitatea. Legile scrise sînt diverse şi se pot modifica; legile nescrise sînt unice. Dacă respecţi legile scrise ale unei ţări devii un cetăţean onorabil, poţi urca pe scara socială, poţi să te pierzi în mulţime fără să trezeşti interesul cuiva. Legile nescrise ale unui popor rămîn însă greu accesibile unui străin – >>>

Traian Cicoare- In memoriam

A făcut studiile secundare la Liceul „Traian“, din Turnu Severin, unde a făcut obiectul „Limba română“ cu C.D. Ionescu, critic literar, publicist şi scriitor eseist; la istorie l-a avut pe Aurel Decei, turcolog apreciat; anatomia cu doctorul psihiatru Ion Biberi, filozof, critic literar, scriitor, eseist; la muzica pe compozitorul Petre Severin, care i-a vorbit şi de muzicianul folclorist Gavril Galinescu; filozofia cu D. Papadopol, autor de numeroase cărţi de filozofie, în special despre Seneca. După serviciul militar la Şcoala de ofiţeri de rezervă şi front, la Păuliş, în 1945, s-a înscris la >>>

Cezar Ivănescu- “Jalnic e atunci cînd un autor încearcă să publice mai mult decît poate scrie”

Cu cîţiva ani înainte de a trece în eternitate, poetul Cezar Ivănescu, în trecere prin Piatra Neamţ, ne-a acordat un interviu. O parte din această discuţie cu marele poet a fost publicată atunci în ziarul nostru. Răspunsul la una dintre întrebări – cea referitoare la mărimea cantitativă a operei unui scriitor – îl publicăm acum. Poetul Cezar Ivănescu s-a născut pe 6 august 1941, la Bîrlad. S-a afirmat ca poet, dramaturg, traducător şi director al Editurii Junimea Iaşi. De-a lungul vieţii a publicat mai multe volume de poezie (Rod, Rod III, Rod IV, Muzeon, La Baaad, Fragmente de Muzeon, Rosarium, Doina, Sutrele muţeniei, Poeme etc) şi proză documentară (Pentru Marin Preda, Timpul asasinilor), a tradus numeroase cărţi, toate apreciate la nivel naţional. A decedat în aprilie 2008, la Bucureşti. >>>

Petruș Andrei: Virgil Răzeșu-„Mai multă lumină!”

Izbânda literară anterioară a chirurgului, scriitorului și editorului Virgil Răzeșu: ,,Mic tratat de deflorare”(Editura ,,Răzeșu”, Piatra Neamț, 2011) mi-a dat ghes să citesc recentele sale apariții editoriale: Antologia ,,Scriitori din Neamț”, volumul de schițe, cronici, recenzii, tablete, interviuri și amintiri intitulat galant ,,Ce ne facem, doamnelor?” și romanul ,,Inelul pierdut”, toate apărute la Editura ,,Răzeșu”,Piatra Neamț, 2012. >>>

Victor Brauner și spectacolul Europei

Victor Brauner (n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț – d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România. Victor Brauner a fost fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamț și frate al folcloristului Harry Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante.

Victor Brauner şi însoţitorii. Dacă nu mai e cazul să revin asupra argumentelor, deja cunoscute, care-l plasează pe Victor Brauner printre protagoniştii de frunte ai avangardei istorice universale, totuşi cred că trebuie explicat termenul „însoţitor(i)” în contextul nostru. Fără a eluda sensul propriu (şi, în anumite momente din biografia artistului, el apare firesc prin vecinătăţi, întâlniri, angajamente, conjuncturi şi conjecturi, prietenii etc.), aria înţelesurilor se lărgeşte şi capătă nuanţe noi când discutăm despre „însoţitor(i)” din >>>

Petruş Andrei- Fântâna şi izvorul

   Născut la 1 iunie 1946 în com. Români, judeţul Neamţ, profesor, poet. Cursurile primare şi gimnaziale în comuna natală; cele secundare la Liceul „Petru Rareş“ din Piatra Neamţ: Facultatea de Litere a Universităţii Al.I. Cuza din Iaşi, promoţia 1971. Colaborator la diferite reviste literare din ţară. Profesor la Liceul din Puieşti – Vaslui.

>>>

Radu Florescu- Fascinația marginii

Am scris cu altă ocazie despre discretia lui Radu Florescu si despre marginea în care, poetic vorbind, locuieste, o locuire deliberată, întemeiată pe convingerea că este acesta singurul mijloc de a se înscrie în adevăr. Poate că n-am insistat îndeajuns atunci asupra felului în care lumea poeziei sale, articulate tocmai pe coordonatele marginii, refuză exhibarea, spectaculosul, histrionismul, mărturie a unui adevăr care-si este siesi suficient si nu slujeste nimic altceva. Fără îndoială, o anume teatralitate stă la temelia acestei poezii (si ea înseamnă, în fond, constiintă de sine), dar este o teatralitate a negativitătii, a retragerii în sine. Pe această recesivitate se instituie si unitatea de ton a liricii lui Radu Florescu: cu fiecare volum, poetul slefuieste un singur poem (si, în realitate, un anume mod de a fi în lume), asa încît, dacă as cita din mai vechile comentarii, nimic n-ar fi în contradictie cu poemele din ultimul volum, Probă de viată (Editura Conta, 2008). >>>

Vasile Baghiu- “Planuri de viaţă”

Vasile Baghiu, tocmai ai publicat la cunoscuta editură “Polirom”, în colecţia “Fiction Ltd”, un roman cu titlul “Planuri de viaţă”. Este un succes adevărat, pentru care te felicit. Cînd ai scris acest roman?

– Îţi mulţumesc pentru gîndul tău bun! Anul trecut am obţinut – prin concurs internaţional – o bursă a Fundaţiei Sulzberg din Elveţia, care a inclus şi o perioadă de rezidenţă de şase luni la Villa Sträuli din oraşul Winterthur, la douăzeci şi cinci de kilometri de Zürich. Acolo am scris romanul “Planuri de viaţă”, urmînd un program zilnic autoimpus. L-am scris cu plăcere şi de aceea sper că va fi şi citit cu plăcere. Este povestea unui intelectual român care pleacă în Occident prin anii 2000 şi care ia cu el şi un manuscris al tatălui său despre prizonieratul sovietic cu scopul de a-l transcrie >>>

Poetul-preot Dorin Ploscaru, în “Nordul extatic”

Un poet care are o deosebită înclinaţie spre imagini emblematice se arată a fi Dorin Ploscaru, poetul-preot aflat la a a 7-lea carte de versuri, în volumul apărut la Editura “Dacia XXI” din Cluj Napoca, “Nordul extatic”. Dorin Ploscaru şi-a făcut un nume respectat în breasla scriitoricească încă de la prima sa carte din 1995, “Să mori primăvara”, debut onorabil, poetul confimînd cu cel de-al doilea volum “Sîmbăta lui Lazăr” (1997) că e un autor ce trebuie luat de seamă de confraţii scriitori mai cu vechime. Iar acest adevăr a fost confirmat de critica literară care a marcat elogios fiecare din apariţiile sale editoriale ulterioare. >>>

Credincios regelui său până la moarte

Veteranul Ilie Tudoreanu primind pe Regele Mihai I al Romaniei în 14 august 1997, Campulung Moldovenesc

Uneori, în anii copilăriei, în după-amiezile de vară cu ploi calde şi luminoase, ne adunam într-un mic salonaş, în jurul mamei şi făceam „conversaţie”, discutând despre diverse subiecte, mai vechi sau mai noi. Mama, care ne „patrona” discuţiile, ne-a propus într-o astfel de zi să încercăm, scormonind în memorie, să relatăm cea mai veche şi mai impresionantă amintire din viaţa noastră. Surorile mele, mai mari ca vârstă, erau avantajate, aveau „amintiri” , în vreme ce eu eram în plină copilărie, întreaga-mi existenţă concentrându-mi-se în jurul unui frumos „şoricar”, pe care îl alintam cu numele de Pufy, şi al unui ied. Nopţi de-a rândul am căutat în tainiţile minţii răspunsul la această întrebare, care mi s-a părut, sufleteşte vorbind, interesantă şi răscolitoare, ca şi astăzi de altfel. Când, în sfârşit, am găsit-o, m-am grăbit, într-o nouă discuţie, să o împărtăşesc familiei. Era o secvenţă din începutul vieţii mele, pe care nu mi-o puteam explica, aşa >>>

Valeriu D. Cotea- Dumitru Irimia. Mi-ar fi putut fi prieten…

„Intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele sale.”

Jean D’Ormesson

Cu profesorul Irimia mă întâlneam rareori – de obicei, în spaţiul din zona Universităţii, uneori la Academie, în vreo duminică întârziată de toamnă, în deal la Copou, când îl zăream plimbându-se, cu Cristina (soţia – n.n.) alături. Ne opream puţin, schimbam câteva vorbe, aproape convenţionale, dincolo de care însă simţeam, amândoi, căldura unei posibile apropieri, a unui anumit fel – acelaşi, mi-ar plăcea să cred – de a vedea, de a gîndi, de a ne raporta la lumea din jurul nostru.

Preocupările noastre diferite, acelaşi program de viaţă încărcat, o anumită – discretă – rezervă, ne-au oprit pe amîndoi să ne apropiem mai mult/au împiedicat o mai caldă apropiere între noi. Ne erau însă de ajuns – şi cred că nu greşesc – scurtele, rarele întâlniri, ne făcea bine tăcerea asumată, odihnitoare, care consfinţea parcă neîntâmplata noastră prietenie. >>>

Editarea de carte, o meserie de voluntariat- Interviu cu editorul Viorel Nicolau, directorul editurii “Cetatea Doamnei ” din Piatra Neamţ

Între editurile nemţene, pe lîngă Conta, Crigarux, Răzeşu, Nona, ADAN, Constantin Matasă ş.a. “Cetatea Doamnei” este cea mai prezentă pe piaţa cărţii. Cînd v-aţi luat certificatul de editor? Rentează această meserie?

– Editor-anticar şi librar sînt cele două diplome-atestat emise de Ministerul Culturii în 1991, în urma unui examen adevărat de două zile. Bibliografia recomandată cu vreo 3 luni înainte, comisie severă la examene – oral şi scris, note calificative şi, bineînţeles, ta­xele. Pe atunci entuziasmul de a face ceva era încurajat şi prin responsabilitatea examinatorilor. Azi, mahalaua politică a stricat şi această activitate din tărîmul cultural încît activitatea de editor  a devenit o meserie mai degrabă de voluntariat. Într-o perioadă cînd în România se scrie mai mult decît se citeşte – o spun statisticile – s-au creat organizaţii profesionale unde criteriul politic primează, iar managementul presupune înlăturarea celor mici şi dezvoltarea celor cu tupeu şi bani. La proiecte au acces toţi, dar serviţi sînt doar unii. >>>

Florin Teodorescu – creativitate şi valoare

În spaţiul cultural mai întotdeauna marcat de histrionice manifestări egolatre, prezenţa pictorului Florin Teodorescu ţine de o discreţie rafinată, semn de educaţie intelectuală şi conştiinţă a propriei valori. Spre a fi văzut de public şi colecţionari nu trebuie neapărat să strigi în agora spre a te face auzit. Intelectual cu bune practici în profesia sa la Clinica de la Socola, stabiliment de notorietate în tratarea maladiilor spiritului, pictorul a evoluat constant şi sigur cu un ritm firesc al evoluţiei artistice sugerând un autentic violon dIngres. >>>

Monografia comunei Taşca- Neamţ

Taşca, frumoasa comună de pe Valea Bicazului are, de cîteva zile, graţie unui colectiv de cărturari şi a conducerii Editurii “Cetatea Doamnei”, o interesantă monografie ce poartă un titlu liric, “Taşca – fremătînd în sprînceana Ceahlăului”. Autorii acesteia – Daniel Diaconu (coordonator), lect. univ. dr. Iulian Săndulache, primarul actual al comunei Alexandru Drăgan, directorul Dan Ioan Husari, preoţii Dumitru Diaconu şi Dan Gheorghiţă Caia, învăţătorii Doina Diaconu şi Paulina Drăgan, profesorii Liliana Lazăr, Cecilia Amarinei >>>

Adrian Alui Gheorghe: Anul Caragiale? O „actualitate” tautologică

„ Petele de pe conştiinţă şi gaura din nădragi au fost prea adesea acoperite, la noi, cu o minciună convenabilă. Caragiale a pus punctul pe i, a pus degetul pe rană atunci cînd nu a pus chiar sare pe rană… „

1. Caragiale, judecat.

Anul acesta e, în toate calendarele culturale, „Anul Caragiale”, ilustrul dramaturg şi creator de „prototip românesc” adunînd vreo sută şi şaizeci de ani de la naştere şi vreo sută de la moarte. Celebrarea lui Caragiale mi se pare, totuşi, în actualele condiţii, o ofensă adusă realităţii… ! Dimpotrivă, mi s-ar părea mult mai logică o judecare a lui Caragiale! Hai, nu vă grăbiţi cu protestele, scoteţi-vă discursurile festiviste din urechi şi încercaţi să-mi daţi dreptate. Toţi spunem că “acest” Caragiale este „extrem de actual”. Nu cumva el a croit o realitate, acum o sută şi mai bine de ani, din care nu mai putem ieşi? Caragiale l-a inventat pe Mitică, o creatură dîmboviţeană care vrea să >>>

Parastas în comuna Gârcina din judeţul Neamţ, pentru familia Episcopului Melchisedec Ştefănescu

  Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, alături de un sobor de preoţi, a oficiat astăzi Parastasul pentru familia episcopului Melchisedec în satul natal al marelui ierarh care a păstorit în urmă cu peste un secol Eparhia Romanului. >>>

Oraşul Bicaz şi lacul de acumulare „Izvorul muntelui”

Oraşul Bicaz se află geografic, la interferenţa meridianului de 260 05′ 28’’ longitudine estică cu paralela de 460 54′ 39’’ latitudine nordică, la altitudinea de 432 m şi la confluenţa râurilor Bicaz şi Bistriţa. Din punct de vedere administrativ Bicazul este limitat la nord de masivul Ceahlău şi comuna Hangu, la sud de comuna Tarcău, la vest de comuna Taşca şi la est de comunele Pângăraţi şi Tarcău. >>>

Mănăstirea Pionul şi Palatul Cnejilor Cantacuzini de la poalele Ceahlăului

La Editura “Cetatea Doamnei” din Piatra Neamţ a apărut în aceste zile o nouă ediţie a unei monografii dedicate celor două monumente istorice şi de cult din Neamţ – Palatul Cnejilor Cantacuzini şi Mănăstirea Pionul – care deşi fac parte din patrimonul naţional, se află în prezent într-o stare de degradare avansată, ca multe altele de acest fel de pe >>>

Irina Păcurariu, despre soţul ei, alpinistul Ticu Lăcătuşu: Pentru noi este bărbatul din casă, nu eroul

O conversatie cu Irina Pacurariu e un prilej de relaxare si inspiratie, deopotriva. Am reusit sa o prindem la telefon pe realizatoarea de la TVR 1 intr-una din zilele in care conducea pe ruta Bucuresti – Piatra Neamt, si i-am tinut de urat o bucata de drum, rugand-o sa ne povesteasca despre fetitele ei – Ana si Iris, despre sotul sau – faimosul alpinist Ticu Lacatusu, despre profesia, dorurile si dorintele ei. >>>

Ediţia jubiliară a Festivalului Naţional de Teatru Yorick

O sută de ani de teatru la Piatra-Neamț

Începutul secolului al XIX-lea a înregistrat primele manifestări culturale pe tărâmul teatrului. Spectacolul de teatru era văzut ca “o şcoală pentru toată starea şi vârsta de oameni”, Gheorghe Asachi şi Gheorghe Lazăr fiind primii organizatori ai spectacolelor în limba română. În perioada premergătoare anului 1821 în special capitalele celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească adăposteau trupe germane, franceze sau greceşti, însă acestea ajungeau şi în Botoşani, Bacău, Brăila, Galaţi. Relaţia de subordonare a teatrului, trupelor străine, cu tot ce însemna acesta, actori şi repertoriu, a fost o realitate în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Iată bunăoară la Iaşi, în anul 1840, când a fost încheiat un contract cu regizorul Joseph Foureaux, aceasta era obligat să prezinte pe scena capitalei Moldovei marile succese teatrale de la Paris, reprezentaţiile în limba franceză depăşindu-le cu mult pe cele în limba română. Treptat, Costache Conachi, Iordache Golescu, Timotei Cipariu, Cezar Boliac, Costache Faca, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri au pus bazele dramaturgiei în limba română[1]. >>>