George Petrovai – Folclorul şi sferele în care el îşi exercită influenţa

Partea I: Hans Cristian Andersen şi Petre Ispirescu, doi slujitori de marcă ai basmului nemuritor

Este cât se poate de evident pentru oricine că arta populară o precede pe cea cultă. Dar specialiştii nu ne lasă să mergem cu arta populară până la primii fiori ai creaţiei umane, întrucât – spun ei – în acele timpuri străvechi avem de-a face cu arta primitivă. După unii autori – ne informează Grigore Smeu în cartea sa Repere estetice în satul românesc – “arta primitivă a fost populară în sensul cel mai larg al cuvântului, deoarece în trecutul îndepărtat fiecare individ al comunităţii ar fi fost el însuşi un creator al acesteia”.
Cum nu poate fi admisă ipoteza că toţi membrii comunităţilor primitive au fost nişte înzestraţi executanţi ai, să zicem, faimoaselor picturi din peşteri (zeci de mii de figuri însumează doar sutele de fresce de la Tassili!), ai sculpturilor în piatră şi lut, ori ai măştilor, după părerea lui Gr. Smeu este mult mai verosimil să admitem că “arta primitivă a fost integral populară nu atât din perspectiva creatorului, cât din aceea a funcţionalităţii acestei arte”.

>>>

Tradiţii – Pomul de Crăciun

Cei mai mulţi dintre români care, încă de la începutul lui decembrie, cercetează pieţele în vederea cumpărării unui brad arătos şi, totodată, colindă magazinele pentru a cumpăra cadouri celor dragi, cred, probabil, că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun vine dintr-un trecut insondabil. Dacă s-ar face un studiu asupra contestării, de către români, a unorobiceiuri, acuzate de nespecificitate românească, pomul de Crăciun (bradul luminat şi împodobit) ar constitui un capitol semnificativ, pentru că i s-a tăgăduit, timp de vreo şase decenii, între 1882 şi 1940, dreptulde a exista printre obiceiurile de Crăciun ale noastre. Obiceiul a iscat, la noi, încă din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, o aprigă discuţie pe tema nespecificităţii lui. Contestarea lui a fost începută, în chip paradoxal, de Petre Ispirescu, care, cum se ştie, a fost culegător deproducţiuni populare şi doar într-o mică măsură aplicat spre teoretizări pe astfel de probleme. Şi totuşi, P. Ispirescu a atacat cu înverşunare acest obicei, atât în cadrul unei serate a Junimii bucureştene, în casa lui Titu Maiorescu (acesta ar fi spus: „Pe mine m-ai convins şi în casa mea nu voi lăsa să se mai facă”), care i-a tipărit textul în Convorbiri literare (1882, nr. 9), cât şi într-o conferinţă ţinută la Societatea „Concordia română”, unde a denunţat originea „barbară” a obiceiului. Textul lui Ispirescu a apărut în broşură în 1886 şi a fost reprodus în Calendariu din Sibiu (1902, p. 127-141). >>>

Elisabeta Bostan – aniversare

regizor, scenarist film

Nascută pe 1 martie 1931 in localitatea Buhuşi, judeţul Bacău, Elisabeta s-a arătat încă din liceu pasionată de punerea în scenă a pieselor de teatru clasice româneşti. A debutat în 1958 cu două scurtmetraje documentare etnografice: Trei jocuri româneşti şi Dansul Cloşca cu puii de Aur; de-a lungul carierei s-a dedicat in >>>