Mariana Cristescu: Insula Șerpilor – pământ românesc doar în legende?

„Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse…”
(Homer, Iliada)

 În perioada din urmă, am scris, cu predilecţie, despre „cealaltă Românie” – despre pământul furat de neprieteni, încă înstrăinat. Mă voi referi în cele ce urmează la Insula Şerpilor, numită, de-a lungul mileniilor, Leuce, Insula Albă, Makaron, Achilleis, locul de odihnă veşnică a tracului Achile, erou al Războiului troian.

 „În urmă cu circa trei milenii, poemele homerice făceau, ultimele, elogiul vechii lumii trace” (Silviu N. Dragomir).  Cine au fost, de fapt, tracii? „Pentru vechii greci, a fi trac avea o certă valoare de simbol; ceea ce era sinonim cu faptul de a dispune de acel neasemuit temperament impetuos al unui: oştean desăvârşit, posesor al unui suflet care şi-a păstrat nealterată puritatea timpurilor străvechi. Se ajunsese până acolo încât, elinii – ca semn al strălucirii – îşi căutau în vechime ascendenţe genealogice trace, uneori chiar cu specificarea unei sorginţi geto-dace! Un exemplu ar fi însuşi zeul războiului, Ares, >>>

Reclame

Dorel Vişan: „Sunt un orgolios!“

Stăteam şi mă gândeam cine sunt azi cei care vor ajunge în postura de maeştri peste, să zicem, 30 de ani. Mă gândeam, nu foarte entuziast, vă mărturisesc…

Stăteam într-o după-amiază din săptă­mânile astea la o terasă. Stăteam de vorbă cu maestrul Dorel Vişan. Despre ale noastre. Vorbeam şi făceam intervi­ul acesta. La un moment dat, în timpul lui, mă gândeam ce meserie frumoasă e asta. Să te întâlneşti cu oameni de talia lui, să pui ce întrebări vrei. El să-ţi răspundă. Frumoasă meserie, dom­nule! La final, maestrul să dea un telefon cuiva, să aducă o carte pentru prietenul său. Referindu-se la mine. Pentru o oră, vara asta, am fost prietenul maestrului Dorel Vişan. >>>