Imaginea Mitropolitului Visarion Puiu în presa exilului românesc postbelic

Visarion PuiuÎn 10 August 1964, s-a stins în Franţa, în Exil, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Visarion Puiu. Dacă ar fi trăit până astăzi, ar fi împlinit vârsta rotundă de 100 de ani, căci s-a născut în 27 februarie 1879 în târgul Paşcani, din părinţi moldoveni de obârşie din judeţele Neamţu şi Roman. Seminarul l-a făcut la Roman şi Iaşi, iar studiile superioare la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a obţinut titlul de Licenţiat în Teologie în anul 1905. În 22 Decembrie 1905 în Catedrala Episcopiei de Roman primeşte tonsura, intrând în tagma călugărească, iar trei zile după aceia a fost hirotonit diacon pe seama Bisericii Ortodoxe Române din Paris. Destinul a voit altfel. În loc să vină la Paris, a fost trimis la vestita Academie Teologică din Kiev, pentru doi ani, ca bursier al fondului episcopului Melchisedec din Roman. Întors în Ţară a fost hirotonit preot în Catedrala Episcopiei din Galaţi, la 6 decembrie 1908 şi ridicat la rangul de Arhimandrit la 1 Ianuarie 1909.

10 Mai 1936 Mai - La Cernauti, alaturi de primarele orasului,de Ziua Regelui >>>

Reclame

Mitropolitul Visarion Puiu, 48 de ani de la trecerea la Domnul

Un păstor iscusit, un misionar erudit şi un patriot desăvârşit

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului , a Catedrala arhiepiscopală din Romana fost pomenit astăzi in cadrul Sfintei Liturghii mitropolitul Visarion Puiu, la împlinirea a 48 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. După Sf. Liturghie si slujba Parastasului, a fost evocată personalitatea ierarhului , iar in dupa amiaza zilei, la biserica Sf. Vasile cel Mare din mun. Roman, in sala speciala ce-i poarta numele, unde se afla si o expozitie foto documentara permanenta dedicata ierarhului, au avut loc activităţi religios-culturale menite sa readuca in atentia contemporanilor viata si faptele celui ce la 10 aug.1964, s-a mutat”  la cerestile locasuri”. >>>

George Petrone – „Potcoave de cai verzi”

 George Petrone scrie epigrame, potrivit declaraţiei din prolog, de cînd purta pantaloni scurţi şi trăgea cu praştia după vrăbii. Născut pe 14 aprilie 1936 la Paşcani, Iaşi, a fost preşedintele Grupării umoristice „Academia Liberă Păstorel” şi a predat ştafeta în 2007. „Gata, nu se mai poate, odată cu intrarea în Europa, mă retrag. Treizeci de ani îmi sunt de ajuns”. Dar se întîlneşte periodic cu epigramiştii ieşeni la Anticariatul lui Dumitru Grumăzescu, pe Lăpuşneanu.

Dincolo de latura epigramei, George Petrone este un scriitor serios care nu face greva foamei în faţa >>>

Mihai Merticaru – repere biografice

   MERTICARU, Mihai (20 iunie 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Fiul Mariei (n. Chelaru), casnică, şi al lui Vasile Merticaru, agricultor. După ce termină clasele primare (1945-1949) şi gimnaziale (1950 – 1953) în comuna Rediu, urmează cursurile Liceului „Bacovia” (azi, Colegiul Naţional „Ferdinand I”) din Bacău (1953-1956). >>>

Bianca Marcovici- Cele opt note ale gamei

Poezia Biancăi Marcovici e numai în aparenţă paharul cu emoţii, paharul pe jumătate gol pe care au rămas amprentele sincerităţii: de fapt e vorba de o construcţie care îndeamnă cititorul la o lectură ciclică, din ce în ce mai profundă. Unităţile poetice se leagă între ele ca notele unei game, dar revenind mereu în altă structură; aparent, un joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: „Dacă nu mi-aş uita versurile/ nu aş mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt note/ permutându-le în combinaţii/ dai naştere la un fel de loterie/ a simţurilor/ excitate de neputinţa primirii ofrandei”. (Îmi dau seama că nu e simplu). >>>

O prietenie complicată

În anul 1958, doi emisari ai regimului comunist de la Bucureşti (fără mandat oficial expres) plecau la Paris să-l convingă pe Mitropolitul Visarion Puiu să revină în ţară. Fostul înalt ierarh al Bucovinei fusese condamnat la moarte – în contumacie – de Tribunalul Poporului, prin sentinţa din 26 februarie 1946. Acuzaţia: crime de război. Vom vedea mai jos ce fel de „crime” săvârşise prelatul. Nu e nicio îndoială, dosarul fusese fabricat de procurori la ordinul forţelor de ocupaţie, mai exact, al comisarilor sovietici, iar completul de judecată alcătuit, cum ştim, tot la ordin politic, nu a făcut decât să valideze ceea ce i se dictase. Trecuseră 12 ani de exil pentru mitropolit. Cine erau cei doi trimişi, într-un fel, cu mandat de la vârful conducerii de partid şi de stat, se presupune – logic, având în vedere greutatea misiunii -, chiar de la Gheorghiu-Dej. >>>

Vitalie Vlasov- Dumitru Irimia (Titi)

Am fost un pelerin de-a lungul şi de-a latul ţării, dar şi al tuturor ţinuturilor de aiurea, şi am făcut zeci de popasuri, în cătune năpădite de linişti sihastre, în oraşe invadate de vacarm şi de circulaţie infernală. Din toate aceste zăboviri am luat în desaga amintirilor imagini şi „imagini ” statornice, chipuri vii, atmosfera locului şi întâmplări care, după ani, rămân dragi sufletului. Un astfel de popas au fost Iaşii anilor 50 – 60, marcat încă, la vremea aceea, de umbrele războiului. Aşa, în toamna lui >>>