Argumente la volumul ,,Încheierea cronologiei picturii moldovenești secolele XV- XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure”, autor Sorin Ullea, volum lansat laTârgul de carte LIBRIS 2013

Sorin UlleaAm considerat că cea mai potrivită prezentare a cărţii dar şi a felului complex – nou – în care profesorul Sorin Ullea a socotit că trebuie făcută cercetarea istorică a fenomenului artistic e redarea unor texte publicate în 2001 şi fragmente din capitolul introductiv al volumului de faţă.

,,Cu acest volum închei publicarea studiilor privind cronologia şcolii moldoveneşti de pictură din secolele de aur al-XV-lea şi al-XVI-lea, şcoală pe care am descoperit-o încă din primii doi ani ai cercetărilor mele, 1955-1957, şi, în timp, am găsit şi numele a opt pictori moldoveni: Gavril ieromonahul la Bălineşti, în 1955, Toma zugravul de curte al lui Petru Rareş la Homor, 1963, Dragoş Coman la Arbure, ,,popa Crăciun şi Mătieş şi popa Ignat şi Gligorie” la Dragomirna şi ultimul pictor Ştefan de la Densuş.

juCând am început studiul artei medievale moldoveneşti – arhitectură şi pictură deopotrivă – am văzut că predecesorii mei, atât români cât şi străini, socotiseră pictura secolelor al-XV-lea şi al—XVI-lea realizată de meşteri veniţi din afară şi nedatabilă pentru că spuneau ei era lipsită de dinamică şi ca urmare fără o evoluţie sesizabilă.
Deosebit de expresivă e astfel părerea marelui bizantinist A. Grabar.

,,Preferăm cu precădere expresia de ,,artă compozită” aplicată artei moldave (…) această artă este la fel de ‘compozită’ la începutul cât şi la sfârşitul înfloririi sale, fără a putea într-adevăr distinge, din decadă în decadă, o evoluţie logică şi clară. Nu este oare aceasta şi cauza marii varietăţi de date propuse de critici pentru unele monumente moldave? De îndată ce o inscripţie nu oferă o dată precisă te simţi derutat. Forţele ‘statice’ ale acestei arte moldave din secolul XVI sunt în definitiv mai importante decât cele câteva semne de evoluţie pe care, din obişnuinţă, ni se pare că le-am recunoaşte. Ar fi poate mai în spiritul epocii să recurgem cât mai rar la această metodă.” >>>