Mariana Cristescu – Ştire de presă, ori nu? – Zeii de lângă noi!

Mariana CristescuAdesea trecem grăbiţi pe lângă ei, adresându-le un fugar, politicos, „Bună ziua!”, ori zăbovind măcar câteva clipe, pentru a schimba o vorbă-două împreună, amintindu-ni-i însă cu adevărat doar în clipele de cumpănă, când, într-un fel sau altul, viaţa ne este în primejdie. Atunci când conştientizăm că, aşa cum preotul este trimisul Domnului pentru a ne îngriji sufletul nepieritor, DOCTORULUI Creatorul i-a lăsat în grijă pământeanul, trecătorul nostru trup. Grea şi nobilă misie! Jertfelnică şi încărcată de iubire, căci, fără forţa de a-ţi iubi Aproapele ca pe tine însuţi, nu se cuvine, nu ai măcar dreptul moral de a îmbrăca halatul alb. Şi când spun „halatul alb”, mă gândesc la toţi cei care se dedică semenilor, de la simpla infirmieră până la profesorul doctor, docent, academician etc., etc.. >>>

Reclame

La Agapia, cu poetul Gheorghe Simon: « Măicuţele, transparente ferestre prin care priveşte Dumnezeu »

AgapiaCând crezi că ai realizat faptul că eşti destinat poeziei ?

– În clipa nedumeririi de sine, când nu înţelegeam ce se întâmplă cu mine. Nici prea devreme, în cruzimea vârstei infantile, dar, nici amânând, lenevind în comoditate, mai aproape, trezindu-mă oaspete, în casa copilăriei, ca o înstrăinare de mine însumi. Până la revelaţia iubirii, când nu ştiam cum să fug de mine, refugiindu-mă într-un nume, la fel de străin de mine, întrucât, răspundeam mereu cu acel Eu, faţă de întreaga vecinătate, atât de >>>

Cristian Negrea – Ne puteam opri pe Nistru?

Eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de nord (22 iunie – 26 iulie 1941)

 În vara aceasta s-au împlinit şaptezeci de ani de la intrarea României în al doilea război mondial, la 22 iunie 1941. Prilej pentru unii de a-şi da cu părerea pe la televiziuni despre una sau despre alta, despre ce ar fi trebuit România să facă atunci şi nu a făcut sau despre ce ar fi trebuit să nu facă dar a făcut. Am văzut peregrinându-se fel de fel de specialişti şi experţi în datul cu părerea, dar prea puţini au reuşit să puncteze situaţia de atunci şi adevărul, iar chiar dacă au făcut-o, părerea lor s-a pierdut în corul pseudoanaliştilor de conjunctură. A mai zis şi preşedintele o chestie şi de aici a ieşit o păruială care a aruncat în desuetitudine orice analiză clară şi la rece a evenimentelor. Este tipic pentru media românească, orice dezbatere serioasă necesară este aruncată în contextul luptelor electorale, de parcă noi am fi permanent într-o campanie electorală. Dar atunci, în 1941, nu eram într-o campanie electorală, ci într-o luptă pentru existenţa statului român, asta uită majoritatea analiştilor de pe ecranele televizoarelor.

>>>

Andrei Pleşu – Ce ştii să faci?

Sîntem o ţară stabilă. Textul de mai jos, publicat în 2004, e încă valid, cred, după opt ani. Judecaţi şi Domniile Voastre. 

„Ciocoiul nu are o ocupaţie anume rezervată pentru sine“, nu iubeşte şi nu poate practica nici o profesiune – spune Constantin Rădulescu-Motru, într-un text din 1908. „Încarnare a dorinţei de putere“, iubitor de ranguri, „poftitor de onoruri“, incapabil să depăşească orizontul satisfacţiei imediate, ciocoiul nu-şi pune problema dacă merită încrederea publică, dacă poziţia lui socială corespunde unei îndemînări anume, dacă nevoia lui de a fi în fruntea bucatelor are acoperire într-o echivalentă nevoie de a fi de folos. N-are idealuri, n-are convingeri, are doar scopuri conjuncturale şi abilităţi. >>>

Incantaţia cosmică a unui iniţiat: N.N. Negulescu

Avem în faţă poemele unui iniţiat, N.N. Negulescu. Un transmodernist iniţiat. Sunt două volume („Lacrimi de diamant”1 – cu o prefaţă de Florea Miu – „Forma Cuvintelor” – şi „Ochiul de foc”2 – cu o dublă prefaţă: una de Harion Voroneţeanul – „Calea Regală”, precum şi una de Petre Ciobanu: „Metafizica triunghiului originar”). Ambele volume sunt împărţite în câte cinci secţiuni: >>>

Vavila Popovici – Pilobolus

ALTĂ PAGINĂ A FESTIVALULUI DE DANS MODERN – 2012  

„Orice grație este un avânt, o bucurie a înălțării.”          Emil Cioran 

   Despre Pilobolus am mai scris anii trecuți, cu ocazia desfășurării Festivalului de Dans Modern – AFD 2010 si 2011, ca despre o Companie remarcabilă prin programele sale strălucitoare şi provocatoare, pline de imaginaţie, spirit, de explorare atletică și colaborare creativă. Dansatorii se aruncă în aer, cad, execută fascinante piruete, totul făcut cu precizie, dovadă a exercițiului intens și al talentului. De fapt, toți dansatorii își dăruiesc întreaga tinerețe acestei obositoare dar fascinante arte.   >>>

Nicolae Steinhardt- Despre răutatea umană

„Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul care se căznește să scape de păcat dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem poate să ne dea peste cap reperele emoționale în așa manieră încât ne umple sufletul de venin. >>>

Maria Diana Popescu – Capitalismul, dragostea mea

  Înălțare și prăbușire. Avea dreptate cel care, deznadăjduind, ne implora: „Rugați-vă să nu vă crească aripi!”. Iată, aripile uriașe, lungite în mod violent, s-au frânt. La fel ca orice orânduire socială, capitalismul este și el supus dispariției. Apetitul lui vital de la borna prezentului nu-i decât o presimțire tulbure a sfârșitului. Realitatea a devenit vizibilă pentru omul obișnuit,  acum, în situațiile de criză, când a luat înfățișarea tragicului. >>>