Ioan Miclău – Vise, speranţe şi ploi îngheţate

Muntii-Bihorului  foto Christian FilipescuFlăcările roşiatice ale unui orizont restrâns spre înserare, deveneau tot mai cenuşii, sfârtecate apoi de de vârfurile munţilor cădeau molatec peste umerii dealurilor din împrejurimi ca nişte umbre din ce în ce mai dese, mai întunecoase.
Treptat, sub presiunea unor rodii tomnatice ce se revărsau dinspre crestele Munţilor Bihorului, învăluind văile coborâtoare înspre vechea urbe românească a Beiuşului. Umbrele se întunecau neobisnuit de repede; ceea ce de fapt nu era altceva decât o îngrămădire de nori grei, gata în orice moment aşi revărsa puhoiul apelor.
Aceste torenţiale viituri aveau darul să îngrozească din nou localnicii acestor ţinuturi, aşa cum de altfel veacuri dearândul această istorie naturală se repeat aproape calendaristic. Drumurile aveau să se desfunde, băltoacele să apară ca la comandă, îngreunând transporturile, împotmolind camioanele, caruţele, oamenii, inundând trecătorile si cărările dintre satele de munte. >>>

Reclame

Babele sau Zilele Babei Dochia

targ-de-martisor-la-muzeul-satuluiTradiţia spune că începând de astăzi şi până pe 9 martie, fiecare zi spune o poveste, face o prezicere. Ca să afli cum va fi anul pentru tine, trebuie să îţi alegi o zi (aceeaşi în fiecare an) şi să vezi dacă sorocul îţi va surâde. Obiceiul spune că, dacă de “baba” ta va fi soare, vei parte de un an plin satisfacţii, că eşti binecuvantat cu un suflet pur şi bland şi că totul îţi va merge bine. Dacă vremea e urâtă, dacă e frig şi bate vântul, iar cerul e acoperit de nori, se spune că vei avea inima îngheţată şi neagră.

Perioada cuprinsă între 1 şi 9 martie este cunoscută în tradiţia populară şi sub numele de ,,Zilele Dochiei” sau ,,Babele” şi reprezintă intervalul de timp în care Dochia îşi implineşte destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi, pentru a muri înspre renaştere. Dochia păstrează amintirea Marii Zeiţe a Pământului (Terra Mater), fiind identificată cu Iuno din panteonul roman sau cu Hera şi Artemis din panteonul grec. >>>

Mariana Cristescu – „ Emoţie de toamnă”

Coat of arms of Moldavian SSR (1990-1991), tod...

„Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… 

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” (Nichita Stănescu, „ Emoţie de toamnă”)

 Privesc o fotografie datată 7 aprilie 2006, reprezentând bustul cu „inima de aur”, de la Chişinău, al Poetului care spunea că „limba română e frumoasă ca o duminică”. Un comentariu adiacent marchează întru neuitare: „Scriitorii şi oamenii de cultură din Basarabia consideră că mişcarea anticomunistă şi de eliberare naţională din Basarabia a fost declanşată de vizita lui Nichita Stănescu la Chişinău, în 1976, când a îngenunchiat la gara Chişinău şi a spus: „Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”… . Aşa să fie? Şi dacă da, îşi mai aminteşte cineva?

„Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,/ că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,/ că ai să te ascunzi într-un ochi străin,/ şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.// Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,/ iau cuvintele şi le-nec în mare./ Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.” >>>

Paul Blaj- poezii

remember me autumn (bacoviană)

cenuşa din sobă mai cade

pe străzi e târziu şi sunt nori

ridică bărbia spre mine

cu ochi muritori

mă uit la o carte gălbuie >>>

Viorica Hagianu- versuri

                               Petale

Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriţi
clăbuci de nori lăptoşi
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii >>>

Lucian Pal

poet, Bucureşti

în culisele memoriei

nu știu care zi face parte din mine

spânzurat cum sunt printre nori, >>>

Monica Duşan – Nelinişte în prag de primăvară

publicistă, Hunedoara

publicistă, Hunedoara

     Ar fi fost normal ca la această dată primăvara să-şi fi intrat pe deplin în drepturi, dar pribege pulberi argintii încă mai colindau văzduhul cenuşiu, acoperind (pentru a câta oară- n iarna aceasta?) pământul trist, cu strălucirea lor de albă stea. >>>

Raveca Vlaşin

poetă, Cluj

poetă, Cluj

Iubesc poeţii

Cum aş putea să nu iubesc poeţii,
Când ei tot sufletul mi-l dăruiesc ? >>>