Povestea lui Simion Dascălul despre întemeierea Țării Moldovei

Din Letopisețul lui Grigore Ureche. Fotocopie a unui manuscris din sec. XVII

„O poveaste den  predosloviia celui moldovenesc ce într-însa spune că iaste făcută țara den doao limbi, den români (ромѫни) și den ruși, de care lucru să cunoaște că și păn’ astăzi iaste țara giumatate de ruși, giumatate de români. Ce aceasta poveaste nu să află însămnată de Uriache vornicul, iar eu, Simion Dascalul, n-au lăsat-o neînsămnată nici aceasta. >>>

Reclame

Bătrâneţea vine prea repede și înţelepciunea prea încet

Mirosul de muşcate înflorite mă predispune la filozofie. Poate că nu din cea care intră în manuale, dar cu certitudine, cea mai importantă de la mine de la balcon.

A fost o perioadă când zâmbeam tăcut tinerilor cu păreri categorice, cu certitudini sprijinite pe argumente idealiste, cu discursuri înflăcărate, slobozite cu râvna pe care doar tinereţea ţi-o inspiră. „Bre, ziceam eu, nişte ţânci neînţărcaţi. Încă nu au gustat viaţa, dar uite cum dau din coadă.” >>>

Părintele Inochentie de la Balta- Moldovenii uitati din stânga Nistrului

Părintele Inochentie de la Balta (24 febr.1875 – 30 dec.1917)  

„S-a ridicat un călugăr oarecare, cu numele Inochentie, ieromonah al mănăstirii din Balta, care a îndrăznit să strige „că nu ţarul este capul Bisericii, ci Hristos”. De asemenea, acest călugăr, întemeindu-se pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel, afirma că Sfânta Evanghelie şi Liturghia trebuie să se citească poporului în limba sa.” (Zamfir Ralli-Arbore) >>>

Frica de a fi român

Nu te poţi da jos de pe cal şi să te sui pe câine”. Aşa mi-a explicat un bătrân din Maramureşul istoric modalitatea prin care şi-au păstrat identitatea naţională românii regiunea Transcarpatia a Ucrainei.
„Noi suntem nobili din Evul Mediu şi acum avem actele. Noi nu am fost ţărani aserviţi, nu am fost şerbi”. Românii din Transcarpatia vorbesc o română curată, fără nici un fel de influenţe ale limbii ruse – chiar dacă au făcut parte din Uniunea Sovietică tot atâta vreme cât Republica Moldova. „Nu te poţi da jos de pe cal şi să te sui pe câine” >>>

Mircea Rusnac – Basarabia sub stăpânirea rusească (1812-1914)

Răpirea Basarabiei- Moldova de răsărit până la răpire

Fâşia de pământ care abia din secolul al XIX-lea poartă denumirea „Basarabia” se conturează foarte clar pe orice hartă. Este situată în Europa sud-estică, fiind cuprinsă între o serie de frontiere naturale ce îi descriu conturul. Din punct de vedere strict geografic, se situează între paralelele de 45°14’ şi 48°38’ latitudine nordică şi între meridianele de 26°3’ şi 30°25’ longitudine estică. Are o formă alungită (circa 400 km), fiind determinată de lungile cursuri ale râurilor ce o delimitează de o parte şi de alta: Prutul la dreapta (spre apus) şi Nistrul la stânga (spre răsărit). Ambele sunt râuri însemnate: Prutul izvorăşte în Carpaţi, traversează apoi nordul Bucovinei, atingând Cernăuţii, apoi coboară spre sud, prelungindu-se între dealurile şi câmpiile Moldovei şi Basarabiei. Se varsă în Dunăre în zona Reni. Nistrul este mai lung, izvorând mai la nord, în Carpaţii Păduroşi, apoi ocoleşte capătul de sus al Basarabiei şi coboară abia după aceea spre sud. Valea sa este mai largă decât cea a Prutului datorită luncii pe care şi-a săpat-o între dealurile Podoliei. Ultima sa parte este în câmpie, care la vestul său, în Basarabia, se numeşte Bugeac, iar în est, în Ucraina, se numeşte Câmpia Odesei. >>>

Daris Basarab – …mă-ntorc acasă!

scriitor, Bucureşti

   Urmăresc cu interes orice material referitor la Basarabia sau Bucovina, mă bucur şi mă întristez, caut interlocutori. Îmi place să ascult, aşa că, fără efort, câştig parteneri de dialog într-o perioadă în care, din ce în ce mai rar, se pot găsi informaţii credibile despre cele două provincii româneşti înstrăinate prin rapt, împotriva oricărei logici. Răsfoiam deunăzi cele două pagini ale săptămânalului România Mare, sugestiv întitulate ”Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei”  >>>