Nicolae Dabija – Un geniu monstruos

„… ce se stabileşte în spatele uşilor închise, muritorii de rând află de la istorici, poate peste 100 de ani. Aşa că să nu ne facem probleme, că ce se discută astăzi în „cercurile elitiste”, poate vor afla şi urmaşii, urmaşilor noştri, peste…”

Se spune că Revoluţia din 1917 a fost făcută de Lenin. Dar el va afla despre Revoluţia Socialistă (adevărata Mare Revoluţie Socialistă) de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917 din ziare, când se afla la Zurich. Ajungând acasă i-a spus N. Krupskaia: Este zguduitor! Ce surpriză! Închipuie-ţi! Trebuie să mergem acasă, dar cum? Totul mi se pare atât de neaşteptat! (în cartea lui Volkogonov, pag. 138).
Era atât de neaşteptat pentru „conducătorul revoluţiei proletare”: miniştrii, demnitarii şi țarul fuseseră arestaţi. Alţii făcuseră revoluţia părintele căreia s-a dorit. S-a grăbit să plece spre Rusia.

În acele zile era în toi Primul Război Mondial. Germania, care lupta contra Imperiului Rus îşi dorea țara-rivală paralizată din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, împreună cu alţi „revoluţionari de profesie” ruşi, de către poliţia secretă germană. I se sugerează să se întoarcă în Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani. Social-democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revoluţia din Octombrie Germania îi dase lui Lenin o sumă „foarte mare, aproape incredibilă”, de 50 de milioane de mărci-aur. Cu aceşti bani se putea face un război, dar mite o revoluţie.

Din legendarul tren blindat sau „sigilat”, dăruit de nemţi, înainte de a ajunge la gara Finlandeză din Petersburg, Lenin – cu „modestia” care-l caracteriza, telegrafiază şefilor partidului bolşevic ca sosirea sa să fie anunţată în ziarul „Pravda”, or, el nu dorea să se întoarcă ca un emigrant de duzină, ci ca un lider, de care până la acea oră în toată Rusia n-auziseră decât o mână de oameni. >>>

Reclame

Nicolae Dabija: O carte-statuie a românismului

Vasile-Soimaru-Romanii-din-jurul-RomanieiExistă cărţi-monumente. Dar iată şi o carte-statuie. E vorba de volumul „Românii din jurul României” de Vasile Şoimaru. Are 376 de pagini şi e o lucrare crescută pe verticală, precum Coloana Infinită a lui Constantin Brâncuşi. Despre tipăriturile deosebite, de regulă, se spune: o carte ca aceasta apare una la un an, sau una la zece ani, sau una la o sută de ani. Despre astă operă unică se poate afirma că asemenea cărţi apar o dată la două mii de ani. De ce? Albumul lui Vasile Şoimaru prezintă, pentru prima dată în istorie, mărturii scrise şi imagini fotografice despre marele popor al dacilor, despre care Herodot spunea că se întinde din munţii Moraviei şi până la apele Niprului. Această carte de circa 3 kilograme e o carte grea. În primul rând – de sensuri şi frumuseţi. Am mai putea-o denumi: un sfert de milion de kilometri într-o mie de imagini. Atâţia kilometri a făcut Vasile Şoimaru pentru a aduna cele o mie de imagini din carte. Alte câteva sute de mii de fotografii i-au rămas în afara acestei Enciclopedii a Daciei refăcute simbolic. Dacă Decebal ar putea-o răsfoi, şi-ar regăsi lesne ţara toată între filele ei. Precum arheologul care reconstituie după un os dinozaurul preistoric, Vasile Şoimaru reconstituie cu un peisaj, cu ruinele unei catedrale sau licăririle din privirile unor consângeni – o epocă, o ţară, un neam. Imaginile volumului respectiv sunt ca un comentariu la cartea de istorie. Această Cazanie a neamului românesc trebuie să fie predată în şcoală ca o anexă la manualul de istorie. Îl întreb pe Vasile: >>>

„Basarabenii sunt mult mai sufletişti, pentru că ei au suferit mult mai mult decât noi” – convorbire cu doctorul şi scriitorul Virgil Răzeşu

Virgil Razesu - Ura si invidiaDomnule doctor, am aflat din presa basarabeană, Biblioteca Municipală „B. P. Haşdeu” din Chişinău a găzduit o întâlnire al cărui protagonist aţi fost. Despre ce e vorba?
– Uniunea Scriitorilor şi Asociaţia Chirurgilor din Moldova „Nicolae Anestiadi” au organizat „O întâlnire cu cartea şi cu medicul-scriitor Virgil Răzeşu din Piatra Neamţ, România”. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi de primă mărime ale Ba­­sa­rabiei. În afara confraţilor mei, Gh. Ghidirim, Eugen Maloman, Romeo Scerbina, Gh. Rojnoveanu şi alţii, pe care îi cunoşteam din întâlnirile noastre de specialitate, am avut marea satisfacţie de a intra în dialog direct cu Vlad Pohilă, critic de artă, moderatorul întâlnirii şi, mai ales, cu cunoscutul scriitor Nicolae Dabija, cu Ion Ungureanu, omul de teatru şi fostul ministru al culturii, cu compozitorul Constantin Rusnac şi cu mulţi alţii. >>>

Gheorghe Pârlea – Notiţe la…,,Tema pentru acasă”, primul roman al unui preţuit poet basarabean: Nicolae Dabija

images Tema pentru acasa(sau, Un roman în care „dragoste” e un antonim pentru…,,Siberie”)

De la o vreme, încep a conştientiza dureros că am citit mult prea puţin pentru cele şase decenii bifate ca trecute pe răbojul grăbitei mele vieţi. Şi când folosesc verbul “a citi”, evident că mă refer la a te adăpa de la izvorul cunoaşterii umane. Omului i se oferă prin darul vieţii, în cazul că el conştientizează asta, revelaţia unei experienţe magice: însăşi existenţa. Din păcate, fiinţarea individului uman e una de o clipă. Căci, ce reprezintă un interval de şaptezeci de ani (speranţa medie de viaţă), raportat la dimensiunea timpului măsurat de orologiul cosmic?! În context, cât de lucid a trăit Marin Sorescu această caracteristică dramatică a condiţiei umane, regretând, la despărţirea iminentă de viaţă, că îi rămâneau multe cărţi necitite. >>>

Nicolae Dabija: ,,E necesar să ne asumăm fiecare dintre noi, nationalitatea română. Ca moldoveni, suntem ai nimănui”.

Nicolae DabijaNu se poate să stea în aceeaşi cuşcă lupul şi mielul, şi lupul să nu fie ofensat de miel…
Nu se poate ca Federaţia Rusă să ne fi deportat părinţii, să ne fi rupt ţara în două, apoi în trei, să ne fi smuls limba din gură, să ne fi dat jos crucile de pe biserici, să ne fi ucis intelectualii, să ne fi mutilat istoria, şi să nu se simtă ofensată de noi toţi încă pentru o mie de ani înainte.
După ce a pus gheara pe Transnistria, ea se consideră jignită prin faptul că lui Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Popa, Ştefan Urâtu şi Petru Godiac li s-a conferit Ordinul Republicii, calificând miile de apărători ai integrităţii republicii „criminali”, „terorişti”, „călăi”, „naţionalişti”, iar pe Igor Smirnov şi banda lui de ucigaşi „eroi”. >>>

Unirea noastră cea de toate zilele

Basarabia-Pământ-RomânescIon Coja: „Idealul Unirii trebuie trecut în Constituţie!”

„Unirea în cuget şi simţiri a românilor de pretutindeni este mai importantă decât unirea politică!”

Domnule profesor Ion Coja, aţi primit din Basarabia un filmuleţ de câteva minute cu Iacov Golovcă, pătimaşul şi inimosul luptător pentru Unirea Basarabiei la Patrie. Iar celui care v-a trimis filmul, dlui Ilie Bratu, i-aţi trimis următorul comentariu:

E frumos ce spune bravul Iacob Golovcă. Dar cât este de realizabil acum? La 1918 a fost un concurs de imprejurari excepțional de favorabile! Nu mai putem spera să se repete! Și cu toate astea, marile puteri – SUA; Anglia, Franța, nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu Țara!… De ce oare?!…
Condițiile de azi sunt net diferite! România nu are niciun aliat care să o susțină! Lucrul cel mai important de făcut este să se pună capăt rusificării! Să se întoarcă Basarabia la o viață românească! Să întărim conștiința românească pe ambele maluri ale Prutului! Să redobândim sudul Basarabiei! >>>

Întâmplări cu Grigore Vieru

001grigorevieru11000xOchelarii lui Vieru

Când un grup de intelectuali basarabeni a fost invitat la Cotroceni, fostul preşedinte Ion Iliescu l-a aşezat pe Poet chiar lângă el, la o măsuţă pe care Vieru şi-a pus cartea cu autograf, pe care urma să i-o dea domnului Iliescu, pixul şi ochelarii.
La despărţire, autorul „Albinuţei” a luat o pereche de ochelari de pe masă, care s-au dovedit a fi ai preşedintelui României. Confuzia n-ar fi fost prea de tot, dacă ochelarii lui Vieru pe care-i lăsase pe masa lui Iliescu n-ar fi avut alte dioptrii. Şi – dacă imediat după întâlnirea noastră Iliescu nu urma să vorbească în Parlamentul României. >>>

Grigore Vieru, Arhanghelul Limbii Române!

  „Plec zilnic la câştig în minele de aur ale graiului meu”  (Grigore Vieru)

Orice am spune despre bădica Grig acum, la atât de recenta lui plecare, nu poate fi nici criticat, nici respins. Există, ce-i drept, o anume contagiune a acceptării şi toleranţei asupra discursurilor. Pentru că miza este însuşi Grigore Vieru! Că aceste discursuri sunt pornite din adevăr, simţire şi cunoaştere, sau, dimpotrivă, dintr-un oportunism bine exersat, contează mai puţin. Constatăm însă că la pomana mortului vin chiar asasinii acestuia! Constatăm, însă, că tolerăm nepermis de vinovat să vorbească despre sfinţenia acestui Apostol al Românităţii tocmai acei care l-au scuipat cu limba lor diavolească. Dintr-odată, tocmai ei se descoperă în opera lui, devin peste noapte exegeţi, conving că au fost împreună cu poetul chiar şi acolo unde poetul nu a fost vreodată. Am reluat, succint, o paralelă cu vieţile celor Mari de dinainte. Nicio diferenţă. Poate doar de stil şi verb. În vieţile lor, Eminescu, Haşdeu, Caragiale, Iorga, Coşbuc, Eliade, Goga, Blaga, Arghezi, Cioran, Ţuţea, Noica, Preda, Sorescu sau Nichita au fost maltrataţi de gunoierii cuvintelor beţive, reduşi >>>

„Punţile de lumină” ale cotidianului „Cuvântul liber”

IMG_3588În baza proiectului doamnei Mariana Cristescu, şefa secţiei de cultură a ziarului „Cuvântul liber”, ziua de vineri, 21 decembrie a.c., cu începere de la ora 17, a marcat debutul primei ediţii a Colocviilor „Cuvântul liber, organizată sub egida Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, a revistei „Vatra Veche” şi a ziarului „Cuvântul liber”, cu titlul generic şi profund sugestiv, „Punţi de lumină”. Evenimentul s-a desfăşurat în sala de conferinţe a Cinematografului „Arta”. O manifestare pentru minte, inimă, literatură şi muzică. Gazdă, moderator, scenarist şi regizor al evenimentului cultural a fost iniţiatorul proiectului, doamna Mariana Cristescu. Întâmplarea culturală din seara zilei a debutat cu intonarea Imnului de Stat al României, a Imnului ASTREI, rostirea unei rugăciuni de binecuvântare de către preacucernicul părinte Nicolae Gheorghe Şincan, după care, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor care nu mai sunt printre noi, de la acea dată de 21 decembrie 1989. >>>

Mariana Cristescu – „Nu plecaţi capul! Ridicaţi sus Tricolorul românesc!”

Azi, într-o Europă fără graniţe, constatăm, cu tristeţe, că unica valabilă mai e doar cea dintre români şi români. Iar graniţa de pe Prut trebuie mutată cât mai curând într-un muzeu. Acolo e locul ei.” (Nicolae Dabija)

Duminică, 16 septembrie, mai multe organizaţii nonguvernamentale de pe ambele maluri ale Prutului au organizat, la Chişinău, dar şi la Bucureşti, Marşul Unirii. „Cea mai amplă manifestaţie unionistă publică din ultimii ani s-a desfăşurat în ciuda încercărilor unor formaţiuni pro-ruse şi a unor lideri politici de a împiedica prin mijloace de intimidare şi de presiune exprimarea liberă a voinţei populare” – se arată într-un comunicat de presă al Platformei Civice „Acţiunea 2012”.

În capitala cea ştefană,  10.000 de români de pe amb ele maluri ale Prutului au cerut în stradă Unirea cu Ţara-Mamă, România, scandând:Limba Română – unica Stăpână!”, „Moldova! Trăiască, trăiască, trăiască şi înflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească !”. Între participanţi, tineri foarte mulţi – unionişti din România, cu drapele tricolore, între care uriaşul val de mătase al Noii Drepte flutura temerar în faţa Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Traseul iniţial – de la Academie, până la Teatrul de Vară din Parcul „Valea Morilor” –  avea să fie modificat, din ordinul Primăriei municipiului Chişinău, pentru a preîntâmpina ciocnirile între membrii Platformei „Acţiunea 2012” şi statalişti – reprezentanţi ai mai multor forţe politice. De fapt, forţele de ordine nici nu au permis, iniţial, accesul în scuarul Academiei, locul de întâlnire al unioniştilor, percheziţionând toate persoanele care doreau să participe la manifestaţie şi interzicând tinerilor să ia parte la eveniment. De asemenea, mai multe autocare din raioanele republicii, care transportau unionişti spre Chişinău, au fost blocate în repetate rânduri pe traseu. La presiunea celor deja strânşi în scuar, şi care scandau împotriva acestor abuzuri, autocarelor le-a fost permis accesul în oraş, dar cu o întârziere de o oră, unioniştii fiind nevoiţi să se alăture pe parcurs coloanei de manifestanţi. ,,Am fost legitimat de două ori, alături de colegii  mei, şi nu ni s-a permis accesul în scuarul Academiei, sub pretextul că nu am fi majori. Am fost, astfel, nevoiţi, să ne alăturăm Marşului Unirii după ce manifestanţii au părăsit scuarul” – a declarat, conform Info.Prut,  Elena Matei, elevă la Liceul ,,Gheorghe Asachi” din Chişinău. >>>