Colocviile „Cuvântul liber”- „Punţi de lumină”, ediţia a III-a: Spor de lumină la echinocţiu

11-25 sept.2013Duminică, 22 septembrie, a fost echinocţiul de toamnă. Ziua şi noaptea s-au găsit în echilibru perfect! Peste trei zile, în 25 septembrie, în haloul acestui eveniment astral, la echidistanţă faţă de trecutul solstiţiu de vară şi de viitorul solstiţiu de iarnă, s-au întâmplat Colocviile „Cuvântul liber” – „Punţi de lumină”, ediţia III-a.
A fost o ediţie ca o pulsaţie luminoasă, ca o răzvrătire a (luminii) verii, ca un spor de lumină, peste noaptea care creşte, încet, încet…
Chiar şi meteorologic vorbind, ziua de 25 septembrie a fost o zi senină, fără nori, fără ploaie, fără temperaturi sub normalul perioadei, „tabloul” cu care ne-a obişnuit (cam devreme!) toamna. >>>

Reclame

Mariana Cristescu – „Am fost ş-om fi!”

Mariana CristescuEra 21 decembrie 2012, Solstiţiul de iarnă – ziua mult trâmbiţatei Apocalipse, frig de crăpau pietrele şi un gheţuş afară mai ceva decât în picturile lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Într-una din sălile Cinematografului târgumureşean „Arta”, Rac încăpăţânat (cu ascendent în Leu), sperasem să adun cât mai mulţi târgumureşeni, prieteni şi cititori fideli ai ziarului nostru, în jurul unui proiect debutând odată cu… zodia Luminii: Colocviile „Cuvântul liber” –Punţi de lumină”. Organizat sub egida Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI, a revistei „Vatra Veche” şi a ziarului „Cuvântul liber”, cu participarea excepţională a scriitorului şi jurnalistului Miron Manega, venit tocmai din Capitală, cu oameni frumoşi, cultivaţi şi inteligenţi lângă mine – scriitorii Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuţ, ing. Mircea Morariu, cu Sorina Bloj şi Angela Şiu (de la Reghin), cu minunatul părinte Nicolae Gheorghe Şincan, cu o corală a Tineretului Ortodox  şi câţiva prieteni de calibru în sală -, în pofida celor care, prin „ilustra” lor absenţă, sperau, probabil, ca atât eu, cât şi proiectul meu „să ne frângem gâtul”, manifestarea a fost un succes. >>>

Mariana Cristescu – Nicolae Balint, între Marele urs şi Marele licurici

Mariana CristescuÎntâmplarea face – deşi eu cred că nimic nu este întâmplător – că pe colegul Nicolae Balint l-am „descoperit” cu adevărat, cu ani în urmă, nu atât în urma materialelor publicate în presa locală, ci parvenindu-mi – cred că datorită lui Nicolae Băciuţ – cartea „Zece ani de teroare – Procuratura Militară Principală Mureş (1954-1964)” şi primul volum din „Oameni, fapte, atitudini”, pe care, la vremea respectivă, le-am semnalat cu bucurie, prezentându-le în paginile „Cuvântului liber”.
Nicolae Balint este militar de carieră şi profesor de istorie, la catedră, fiindcă aşa a fost să fie. Doar el ştie dacă „tot răul a fost spre bine”, eu nu pot decât să spun, cu mâna pe inimă, că jurnalistica mureşeană are în Nicolae Balint unul dintre cei mai puternici reprezentanţi ai ei, intelectualul bine informat fiind „purtătorul” unui spirit elevat, al unei inteligenţe ieşite din tipare şi, mai ales, al unui bun-simţ excepţional –, calitate pe cale de dispariţie în zilele noastre în mai toate domeniile de activitate. >>>