Interviu cu graficianul Eugen Mihăescu: „America: ţara făgăduinţei, Europa: o babă, România: maica mea!”

Eugen MihaescuN-aveţi deloc astâmpăr, domnule Mihăescu. În 1967, v-aţi stabilit în Elveţia. De aici aţi plecat în America. Pe urmă, aţi tot trecut Oceanul, venind ba în Elveţia, ba în Franţa. După 1989, v-aţi întors în România. Adică în locul din care aţi plecat în ’67. De ce aţi plecat?
Am plecat din România pentru că mă sufocam. Nu mai puteam suporta politrucii artei româneşti. Mă săturasem de Leonte Rautu, de Tamara Dobrin şi alţii ca ei. Simţeam că mă vor distruge. De altfel, “băieţii cu ochi albaştri” au încercat să mă recruteze. Fusesem atacat, pe nedrept, în ziarul “Scânteia”, dat afara de la “Secolul 20”. De la “Luceafărul” am fost forţat să-mi dau demisia…
De ce aţi plecat şi din Elveţia? Cum au fost primele dumneavoastră săptămâni în America? Ştiaţi limba? Cunoşteaţi pe cineva important care speraţi să vă ajute? Cum v-aţi descurcat? >>>