Inedit! 23 august 1944

b_300_472_16777215_0___images_stories_istorie_23.8.44Încet, dar sigur, adevărul iese la iveală. „Dumnezeu nu bate cu parul!”

Cu ani în urmă, un fost ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea – ţinută în secret decenii la rând – în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin să fie păstrată pentru posteritate. Prin amabilitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu a portalului Ziariştii online şi a revistei ART-EMIS, conţinutul însemnărilor Mareşalului au fost accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944. Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate. Vă reamintim că – excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor. Redacţia mulţumeşte cercetătorului Mircea Vâlcu-Mehedinţi pentru punerea la dispoziţie a acestui text inedit – parţial reprodus după înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Documentul va fi prezentat şi în volumul „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate”, vol. I (în lucru) – al cărei autor este domnul Mircea Vâlcu-Mehedinţi. >>>

Reclame

Acei oameni minunaţi care au înfăptuit Unirea Basarabiei ,,pentru totdeauna, cu Mama sa, România” la 27 Martie 1918

Sfatul-Tarii-Unirea-Basarabiei-cu-tara-mama-Romania-27-martie-1918

La 27 martie 1918 (9 aprilie 1918 stil nou), în prezenţa prim-ministrului României, Alelxandru Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România. Unirea cu România a fost aprobată cu o largă majoritate de voturi: 86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi.
După votare, prim-ministrul României Marghiloman da citire unei declaraţii regale: “În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărîrea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă”. >>>

Ioan Miclău – versuri

Varful  cu  dor

“buna ziua, muntilor!
Cu carari din stanci si flori,
Porti deschide-ti zorilor,
Caci asteapta un neam mare,
Sa se-nalte catre soare!

 
Buna ziua, craisor!
Iancule, fecior din munti!
Tu esti acel varf cu dor,
Ce din fluier chemi in noi,
Duhul bravilor eroi! >>>

Maria Diana Popescu – Năravuri de birt în anticamera Picăturii chinezeşti

Maria Diana PopescuCînd îţi cîntă lăutarii şi ai buzunarul plin, nici viaţa, nici moartea nu sînt mai presus decît politica! Cum tot românul s-a născut poet, atunci cînd mă mînii scriu o poezie, cînd sînt fericită fac la fel. Aşa-i românul de cînd istoria lui! La necaz aprindea focul din deal în deal, vestind năvălitorii, războaiele şi jafurile, la sărbători aprindea focul şi săreau flăcăii peste el. Extrag de aici un adevăr mic şi simplu: în faţa presiunilor doar cei slabi stau în genunchi. Eu tot am aruncat chibritul aprins, dar cine să priceapă că unitatea, ca să rămînă finalitate, are >>>

Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l

Despre România şi români

„Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomaţii croiesc charte şi resbele, zugrăvesc împărăţii despre cari lui nici prin gând nu-i trece…” [1] „Iubim ţara şi naţia noastră astfel cum n-o iubeşte nimeni, cum nimeni n-are puterea de-a o iubi.” [2] „(Naţia) o iubim sans phrase.” [3] Aşa îşi exprimă poetul dragostea de neam şi ţară. >>>

Mănăstirea Agapia – Cuvioasa Xenia Schimonahia (sec. XVIII-XIX)

În cadrul festivităţilor ce se vor desfăşura la Mănăstirea Agapia, în ziua de 18 iulie va avea loc şi lansarea unui volum de versuri semnat de Cuvioasa Xenia Schimonahia.
În prima jumătate a secolului XIX s-a nevoit la Mănăstirea Agapia o smerită şi mult sporită calugariţă, cu numele de schimonahia Xenia.

Aceasta cuvioasa era de loc din ținutul Iașilor, iar după neam se trăgea dintr-o familie de oameni foarte credincioși. Părinții, crescând-o in frica de Dumnezeu, au dat-o la învăţătură. Apoi, voind sa o căsătoreasca, fecioara a renunțat la cele pământeşti si intrând in viața călugăreasca, s-a făcut mireasa lui Hristos. Mai întâi s-a nevoit câţiva ani la Mănăstirea Socola-Iasi, sub povățuirea egumenei Elisabeta Costachi. Apoi, prefăcându-se Agapia in mănăstire de maici si mutându-se obștea de la Socola aici, a venit şi tânăra nevoitoare, schimonahia Xenia. >>>

Coroniţa de Sânziene

De mică învăţasem să îmi fac coroniţe din toate florile câmpului, în ordinea înfloririi lor după voia LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam  un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunţii. Sau îmi făceam coroniţe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingaşele flori de mac să–mi fie orbitoarele lumini care să anunţe că exist. Nu ştiu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescenţa, mi­-au fost marcate de ele. Şi, mai încoace, de câte ori am avut ocazia, le-­am împletit. Nu rupând orice floare. Nu pot face asta. Spun o rugă şi ştiu că Zâna Florilor mi le dăruieşte. >>>

Huţulii din munţii Bucovinei

Un neam distinct, cel mai mic neam din lume, altul faţă de cel al rutenilor, moldovenilor sau polonezilor, reprezintă neamul huţul. Imprevizibili şi adanci ca şi pădurile în preajma cărora au supravieţuit, suspicioşi şi prudenţi ca sălbăticiunile codrilor. Iubitori de linişte şi de singuratate, buni cititori ai naturii, îşi construiau gospodăriile în locuri izolate, cât mai departe de mulţimi. Acolo puteau simţi libertatea deplină, feriţi de oameni şi de legi, înfrăţiţi cu ţinuturile fără poteci, şi-au petrecut trăirile de la generaţie la generaţie, supravieţuind ageri şi vicleni într-o lume în care doar cei puternici au şanse… De cand se ştiu, huţulii trăiesc într-o încrengatură de neam care işi lasă moştenirea de spiritualitate şi tradiţie de la bunici la nepoţi.  Aşa au rezistat, în mijlocul pădurilor, de-a lungul a sute de ani. >>>

Prof. univ. dr. George Anca- Răspunsuri (4)

(Distrugătorii) Batjocorirea României e o meserie bine plătită, chiar dacă nu prea aplaudată de români. Distrugătorii se specializează în păstrarea propriilor avantaje în detrimentul celorlalţi, piară cu toţii. Ei patronează hliziţi involuţia statuată cu veracitatea ascunsă a securismelor, starea pe loc spre a nu mai avea nici un haz în deja fugitul pământ de sub picioare, gura închisă de sistem şi ineligibilităţi, că tot votul se aranjează în ce reflex se politizează. Spune-mi cine te-a distrus… Nici n-o fi ştiind. Tocmai, ca şi cum i-ai fost destinat. Şi cine distruge România? >>>

Mariana Gurza- ,,Avem un drum comun – VIAŢA!”

 O nouă apariţie editorială a scriitorului australian de origine română, Ben Todică, purtând un titlu incitant „În două lumi”, la Editura Singur, 2011.

Pentru Ben Todică, citându-l pe Eugen Lovinescu, “literatura unui neam nu e decât unul din fenomenele ce se produce în sânul acelui neam, pe lângă multe altele.” Om al cuvântului, “binecuvântat de cuvânt”, Ben Todică simte prezenţa Lui Dumnezeu în existenţa sa. Deşi departe de casă, de locurile dragi, Ben Todică este legat de Neamul Românesc prin rădăcini adânci ce şi-au întins ramurile în depărtări. >>>

Dumitru Petraș- poeme la aniversare

poet, Botoșani

   Scrisoare către Eminescu

Cu dragoste aprinsă-n amintire,

Cu cerneala adunată dintr-o stancă, >>>