Mariana Cristescu:,, Însfinţitul lemn al crucii”, antologie de poezie de Mircea Dorin Istrate

1Motto: „Şi-n neamul meu un singur legământ/ Până astăzi este în putere/ Această patrie, acest pământ/ Să-l pregătim încet de Înviere” (Ioan Alexandru, „Identitate”).

„Imnele Ardealului” s-ar fi putut intitula acest recent volum al poetului Mircea Dorin Istrate, dacă nu ar fi existat înaintea lui uriaşul Ioan Alexandru, cu „Imnele Transilvaniei”, în 1976, şi apoi cu atâtea alte imne – „Imnele Moldovei”, „Imnele Ţării Româneşti”, „Imnele iubirii”, „Imnele Putnei”, „Imnele Maramureşului” – coborâtoare, poate, din aura blazonului nobiliar şi mai ales din cel de spirit al lui Pindar din Delphi, important poet al Antichităţii greceşti. Regretatul, minunatul Ioan Alexandru a tradus imnele poetului grec, a cărui casă din Theba nu a fost distrusă de cuceritorul Alexandru cel Mare, tocmai ca recunoaştere a valorii poemelor acestuia dedicate lui Alexandru Macedon, antecesorul său. Cu o jumătate de mileniu înainte de Hristos, aşadar, poeţii Antichităţii erau respectaţi chiar şi de marii cuceritori ai lumii. >>>

Reclame

Vavila Popovici – ,,Divide et impera”

Vavila_Popovici„Prin unire cetățile mici se dezvoltă, prin dezbinare și cele mai mari se distrug.”

Expresia provine din latină unde exista și ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină și stăpânește”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaște, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naționalități. >>>

Constantin Noica: “Ce e etern și ce e istoric în cultura românească?”

Constantin.NOICA-fotografiromani.ro-foto:Dinu.Lazar“De ce noi, romanii, etnic vorbind mai omogeni decat germanii, a trebuit sa asteptam soarta o mie de ani? Situatia geografica defavorabila, neprielnica conditiilor istorice, navaliri barbare, vecini salbateci? Dar acestea ar fi trebuit sa fie motive in plus de afirmare, elemente de marire proprie, daca pornirea de a face istorie, pornirea oarba si primordiala, ne-ar fi aruncat irezistibil in vartejul universal. Astazi la ce-am ajuns? La vointa de a face istorie. Cine a inteles acest lucru este lamurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rational, abstract, constient in tragicul nostru “.

Randurile acestea, scrise de un tanar acum cativa ani, pot nedreptati sau nu neamul romanesc; aceasta nu ne intereseaza. Ele ne aseaza insa dintr-o data in inima tensiunii care domina, pe toate planurile lumea romaneasca de azi. >>>

Vavila Popovici – Mai sunt oameni buni!

Prima condiție a bunătății sufletului omenesc este să aibă ceva de iubit; a doua, să aibă ceva de respectat.” George Eliot

 Mi-a reținut atenția un articol publicat zilele trecute într-un ziar din România. Un cerșetor din Kansas, SUA, a înapoiat unei femei inelul de logodnă, inel din platină cu diamante, pe care din greșeală femeia l-a aruncat cerșetorului. Inelul a fost pus inițial în portofel și uitând de el, l-a scos împreună cu alți bani și l-a aruncat în cutia milei cerșetorului. A doua zi, reconstituind momentele și gesturile, dându-și seama ce făcuse, s-a dus și l-a întrebat pe cerșetor dacă a găsit un inel. Acesta i-a înapoiat obiectul. Drept mulțumire, femeia a organizat o strângere de fonduri și din donații i-a dat cerșetorului bani pentru o casă. Fericit, bărbatul a exprimat: „Pare un miracol. Nu credeam că o să găsesc o cale să revin la viaţa pe care o aveam. Cred că în viaţă ne gândim mereu la cele mai proaste concluzii, dar uite că există şi oameni buni. Bunicul meu era preot şi m-a crescut de când aveam 6 luni şi încă mai am acea bunătate de la el”, a mai spus bărbatul. >>>

Mariana Cristescu – Petre Țuțea: 110 ani de la naștere

„…Nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!»…

  „Fără Dumnezeu, fără credinţă, omul devine un animal raţional, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”. Sunt cuvintele-sentinţă ale celui supranumit „un Socrate al românilor” – PetreŢuţea. S-a născut, într-o oră astrală pentru Neamul românesc, în urmă cu 110 ani, la 6 octombrie 1902, la Boteni, în Muscel, în familia unui preot român. S-a ridicat la ceruri în 1991.

Strălucitul filosof, eseist, economist şi om politic, astfel se mărturisea: „Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ!”. >>>

Doamna Elena Rareş, soţia lui Petru Rareş

Doamna Elena [Ecaterina] Rareş  (n. aprox. 1490, Serbia-d. 1553, Suceava), soţia domnului Moldovei Petru Rareş (1527–1538, 1541–1546), regenta lui Ştefan Rareş (1551–1552), ctitor. Fiica despotului sârb Iovan Brancovič şi a Elenei Iacşici, era coborâtoare, după tată, din familia voievozilor Nemanja, a marchizilor de Montferrat, a ducilor de Mantua, fiind rudă şi cu marile familii aristocratice sârbeşti şi albaneze. Una dintre surorile ei vitrege, Despina Miliţa, a devenit soţia domnului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab. S-a căsătorit cu Petru Rareş în primăvara anului 1530 (momentul trecerii ei prin Transilvania figurează în registrele Braşovului în luna aprilie). În 13 iunie 1531 se naşte primul lor fiu, eveniment consemnat în registrele bistriţene. Au avut împreună patru copii, trei băieţi: Iliaş, Ştefan şi Constantin, şi o fată, Ruxandra. După alungarea soţului din prima >>>

Constantin Noica – Pagini despre sufletul românesc

 

Constantin Noica (12 iulie 1909, Vitănești, jud.Teleorman – 4 decembrie 1987, Păltiniș, jud. Sibiu)

Pare că e un lucru foarte uşor să desprinzi din volumaşul Pagini despre sufletul românesc al lui Constantin Noica, apărut prima oară în 1944 şi întrunind cîteva eseuri circumscrise de titlul său, teza de căpetenie a filosofului. Pornind de la complexul „culturii minore” („Noi ştim că sîntem ceea ce se numeşte „o cultură minoră””), acesta schiţează un gest de revoltă faţă de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză „România eternă” a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualităţii: „tocmai aceasta ne nemulţumeşte azi: că am fost şi sîntem – prin ce avem mai bun în noi – săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta – agravată nu numai prin faptul că sîntem conştienţi de ea, >>>

Părintele Ilie Cleopa- Predică la nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Iubiti credinciosi,

“Se spune în traditie că Sfântul Apostol si Evanghelist Luca a fost pictor si doctor, cum îl numeste marele Apostol Pavel: Închină-se vouă Luca, doctorul cel bun.

Dar noi vedem că nu numai doctor si pictor a fost, ci si mare scriitor. Dacă ati ascultat cu multă atentie dumnezeiasca Evanghelie de astăzi, atât de frumos descrie el aceasta unui oarecare Teofil, prieten ales al său, încât nu mai este nevoie de nimeni ca s-o tâlcuiască. Că asa de frumos spune, cum ati auzit de la început, toată istoria nasterii si zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul si minunile care s-au întâmplat atunci. >>>