Romașcanul Ovidiu Kloșka, în lumea artiștilor plastici

Absolvent al Facultății de Electronică și Telecomunicații, Ovidiu Kloșka și-a dorit foarte mult să urmeze Artele Plastice. Deși nu a fost încurajat de familie, Ovidiu a crezut în talentul său.

 Tînărul pictor romașcan Ovidiu Kloșka, în vîrstă de 35 de ani, stabilit de cîțiva ani în Focșani, a devenit un nume în pictura românească și a încîntat Europa cu lucrările sale.

Am descoperit adevărata artă prin galeriile ieșene și albumele de artă vîndute de anticarii de pe Lăpușneanu. Nu am mîncat culori, deși prin primele clase am băut apa de la acuarele după ora de desen și, uite, deocamdată tînăr, delirez continuu și dedicat, și lansez din cînd în cînd invitații într-un spațiu de conservare a spiritului“, se descrie artistul plastic. >>>

Reclame

Grigore C. Moisil – Gânduri

  • O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman psihologic.
  • Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
  • Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.

>>>

Vavila Popovici: Cinstea- floare rară, mult dorită, mult căutată

„A trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept” (Platon).

Ei, da!  „Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat!” Asta probă de cinism! Iată omul nou creat de aceste vremi post – revoluționare! Ăsta da, sentiment de superioritate, de încredere exagerată în propriile capacităţi! Ăsta, da, narcisism! Om care și-a văzut imaginea reflectată în nu știu ce oglindă și s-a îndrăgostit de ea… Ăsta da, orgoliul – manifestare exagerată a egoului care se dorește superior celorlalți! Asta da, neobrăzare – lipsă de cuviinţă, poate chiar impertinenţă? Cu adevărat omul cinic are ceva diabolic, pervers în ființa sa. Cinicii (de la kynos = câine), au fost adepții școlii filozofice antice întemeiată de un elev al lui Socrate, sub deviza: „Să trăim conform naturii” – restrângere la nivelul animalității, cu dispreț față de principiile elementare ale moralei. Emblema lor era >>>

Interviu: Constantin Bălăceanu Stolnici- Relatările istoriei metafizice

Motto: Secretul meu a fost muncă, disciplină și maeștrii..

Într-o lume post-modemă, ce pendulează între inepţie şi spirit ludic, apar personaje parcă rupte din basme şi aruncate in timpul semiobscur. Realitatea cotidiană ne obturează perspectiva asupra frumosului bunului simt şi dramului de religiozitate ce-l mai păstram in geneza ADN-ului nostru, asemenea unei utopii transmise din generaţie in generaţie.

Aşa s-a născut pe pământul României la data de 6 iulie 1923 cel ce va purta stema şi stigmatul familiei Bălăceanu, urmaş al unei istorii multiseculare, aureolat de-o sete de cunoaştere ce mai târziu va fi cartea de vizită şi uşa deschisă spre o Europă realistă. >>>