Ioan Miclău – Eminescu printre ardeleni!

Eminescu

Calator, senin la suflet, pasea vesel peste lunci,
Iar zefirul pe-al lui aripi gramadea miresme dulci,
Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vietii,
Sfintind inima aleasa din chiar zorii tineretii.

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,
De la Nistru pan-la Tisa vedea Tara-n pangarire;
In acele vremi de zbucium „Familia” era mare,
La a lui Vulcan opinii artele-si deschid carare! >>>

Reclame

Petruş Andrei – Florile binelui

Mi-e inima un pom
ce-i pururi verde,
ce ai sădit în mine
nu se pierde;

şi vin albinele-n
ramurile sfinte
s-adune miere-n
trestii de cuvinte; >>>