Max Blecher, un Kafka român

Max BlecherMax Blecher, autorul „Întâmplărilor în irealitatea imediată“, şi-a creat opera fiind măcinat de o boală necruţătoare, care a devenit sursă a scrisului său atât de personal. Una dintre cele mai stranii figuri ale literaturii române, M. Blecher (1909-1938) este un „mare uitat“ timp de decenii, dar, totodată, datorită influenţei scrisului său, obiectul unui veritabil cult literar. Rar, în întreaga literatură universală, un scriitor care să fi suferit – fizic şi psihic – mai mult, să-şi fi transpus această agonie în scrisul său şi să fi atins profunzimile – stilistice şi existenţiale – la care a ajuns românul evreu Max Blecher, în doar cei 28 de ani de viaţă ai săi.
M. Blecher s-a născut la 8 septembrie 1909, la Botoşani, într-o familie evreiască mic-burgheză, tatăl său fiind negustor de porţelanuri. Şcoala primară şi liceul le urmează la Roman. În 1928, după examenul de Bacalaureat, pleacă la Paris, cu intenţia de a urma medicina, dar trebuie să renunţe la studii încă din primele luni, pentru că se îmbolnăveşte grav, având coloana vertebrală atacată de Morbul lui Pott. „Viaţă în aceeaşi poziţie” Este internat şi pus în ghips la sanatoriul din Berck, de pe ţărmul francez al Canalului Mânecii. >>>

Reclame

Eugen Evu – Maria Diana Popescu gândeşte poetic şi enunţă filosofic

             Maria Diana Popescu a debutat cu poeme, în 2002, cu o splendidă carte al cărei simplu titlu te face să tresari: „Lumea dintre gânduri”. Gândul-cogito-ul Mariei Diana Popescu – inteligenţă manifestă în dimensiunea cea mai vibratorie a poetului – este cel ce se auto-explorează în estetic, cu inconfundabil tonus propriu, în următoarele-i cărţi: „Trecutul din clipă”, „Urma de stea”, „Atingerea de înger”, „Vechimea veşniciei”, (titlu-sofism), „Cursuri de şantaj” (ascuţime civic-polemică), „Cai crucificaţi la simpozioane” (superb oximoronic recurs la un Delacroix – Dali , dadaist-paranoic), „Imperfectul perfect”, „Restul este legendă”. Parantezele mele sunt doar nuanţate atingeri la un dat-posibil trend oximoronic al acestei poetese-surpriză. Aş zice că este ceva din viitorul precipitat al liricii româneşti, iar poeta aceasta este una dintre zveltele prefigurări ale unei altfel-de-poezii: >>>

Gala Premiilor APLER, ediţia a XIV-a

Marți, 11 decembrie 2012, de la ora 18.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, va avea loc Gala Premiilor APLER, ediţia a XIV-a, organizată de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Partener media: AgenţiadeCarte.ro, partener oficial: OPERA SCRISĂ.RO. “După un an de bătălii şi clarificări înte editori, Galele APLER îşi continuă tradiţia, cu premii râvnite şi prestigioase. Juriul a ales cu probitate şi cu profesionalism titluri apărute în 2011 care, sunt convins, vor conta pentru istoria literaturii române. Aceste premii sunt un semn că normalitatea poate să includă şi entuziasmul organizării unui eveniment de promovare a scriitorilor români, şi criteriul axiologic. Sunt bucuros să avem premianţi atât de cunoscuţi şi valoroşi cum sunt Paul Vinicius, Tudor Jebeleanu, Ionuţ Bogdan Ştefănescu sau Mircea Tiberian. Faptul că premiile pentru jurnalism cultural vor fi luate de către Anamaria Spătaru şi Mihaela Helmis confirmă vocaţia programelor culturale şi publice difuzate de Societatea Română de Radiodifuziune”, a declarat Dan Mircea Cipariu, preşedintele APLER. >>>

Florentin Smarandache – Profesorul romȃn care a primit Premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria Ştiinţă şi Matematică pe anul 2012

In fiecare an corporaţia New Mexico Book Co-op din Los Ranchos, statul New Mexico, Statele Unite, nmbookcoop.com organizează un concurs de cărţi de autori din New Mexico, iar anul acest au fost incluşi si autorii din Arizona, sau carţi de autori din alte state dar despre subiecte din New Mexico şi Arizona.

Vineri, 16 noiembrie 2012, pentru a doua oară consecutiv profesorul universitar dr. Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico, a primit Premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria de cărţi de Ştiinţă şi Matematică pe anul 2012 pentru cartea „DSm Super Vector Space of Refined Labels”, 297 pagini, publicată în anul 2011 la Zip Publisher în Columbus, Ohio, împreună cu profesoara W. B. Vasantha Kandasamy de la Institutul Indian de Tehnologie din Chennai, India. Iată anunţul cȃştigătorilor: nmbookcoop.com profesorul romȃno-american fiind la egalitate de punctaj cu cercetătorul american Sylvester Allred, autor al cărţiiThe Natural History of Tassell-Earred Squirrels. >>>

Horia Zilieru- „sângele hrănind cu moarte trup bătrân/ închis mormânt”

Sunt în versurile lui Horia Zilieru şi sugestii ce trimit la Blaga (între ele o definiţie a dragostei  ca ,,blânda stare de orbire”), sau la Nichita Stănescu („os hiperboreean”, îngerii care trec cu aortele deschise pe hotarul dintre zi şi noapte) etc., de unde putem deduce că pentru împătimitul, cordialul poet ieşean comunicarea lirică începe printr-o asumare solemnă a emblemelor poetice tradiţionale şi moderne. E o umilinţă, e o trufie în această iubire de Poezie şi de convenţiile ei prestigioase, azi când orice poet face imposibilul pentru a scăpa de ele? Oricum, Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiţionale şi nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic. El pune la butoniera unei lirici frumos împodobite, o roză putridă şi duce în mână un crin sfânt urcând, în acest timp, spre turlele albe, inaccesibile ale amorului. Cu toată invazia de imagini funerare (,,pierdut mormînt”, „giulgiu cald”, >>>

Dan C. Mihăilescu- Lui Gabriel Liiceanu, cu prietenie, respect şi erudiţie

„Cînd vrei să faci performanţă culturală, trebuie să ajungi la 70 de ani“, exclama Constantin Noica în Jurnalul de la Păltiniş (ed. a III-a, Humanitas, 2003, p. 216).

Cum să nu-ţi vină să-ncepi tocmai cu aceste cuvinte un text menit să figureze în sumarul unui Festschrift pentru Gabriel Liiceanu, ajuns cu seniorială impetuozitate (şi la fel de imprevizibil profesional) la vîrsta cu pricina? >>>

Monica Joiţa: „Torino 2012. Un moment radical pentru literatura română în Italia”

Monica Joiţa, director adjunct al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, coordonează îndeaproape participarea din acest an a României ca ţară invitată de onoare, alături de Spania, la cea de a XXV-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte de la Torino, care va avea loc între 10 şi 14 mai. Interviul pe care îl publicăm în avanpremiera acestui eveniment de excepţie propune o perspectivă complexă şi aprofundată asupra strategiei elaborate pentru organizarea participării României la cea mai importantă manifestare de acest fel din Italia, dar şi asupra motivaţiilor şi obiectivelor care vizează „transformarea acestei ediţii într-un moment radical pentru prezenţa, respectiv promovarea culturii şi literaturii române în Italia”. >>>

Salonul Internațional de Carte de la Torino: 10-14 mai 2012

România va fi, pentru prima oară, ţară invitată de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, cea mai importantă manifestare de profil din Italia. Cea de-a XXV-a ediţie, desfășurată în perioada 10-14 mai 2012, va fi celebrată, tot în premieră, prin prezenţa a două ţări invitate de onoare: România şi Spania, precum şi prin alegerea unei teme contemporane: Vivere in rete: le mutazioni indotte dalle tecnologie digitali / A trăi în rețea: modificările impuse de tehnologiile digitale.

Prezența României la Salonul Internațional de Carte de la Torino este coordonată de Institutul Cultural Român, prin Centrul Naţional al Cărţii şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, și include un amplu program de manifestări culturale, focalizat pe promovarea literaturii române, a traducerilor şi a politicilor editoriale din România. Partenerii Institutului Cultural Român sunt colectivul de limba şi literatura italiană din cadrul Universităţii Bucureşti şi Asociaţia Italiană a Româniştilor. >>>