Ben Todică- Între două lumi (IV)

Încrucişare

Cuvântul ne trezeşte conştiinţa.

 Platon odată a propus ca toţi scriitorii şi poeţii să fie alungaţi din Atena pentru că, a zis el, sunt foarte periculoşi. Ei se joacă cu idei pe care le îmbracă în emoţii şi, aceste idei sunt asimilate emoţional de către cei din jur, prind rădăcini în sufletul omului şi din acest motiv îi vrea afară din oraş.

Scriitorii, poeţii, artiştii, … de orice natură ar fi ei, sunt oameni periculoşi pentru că ei iau idei şi le înfaşă în experienţe emoţionale creând lucrări de artă care devin metafora vieţii. Metafora care ne transformă felul de a gândi şi vedea. Ideile sunt mai pătrunzătoare decât sfaturile politicianului sau ale conducătorului de grup-de orice natură ar fi acelea. >>>

Eminescu şi literatura veche. Recitind Împărat şi proletar

Pasiunea lui Eminescu, mărturisită de toţi cei care l-au cunoscut, pentru literatura veche a lăsat urme mult mai adânci în scrierile sale decât se întrevede la o lectură iniţială. În această direcţie, lectura sa este foarte greu de identificat, din moment ce, în funcţie de evenimentele vieţii, cărţile vechi şi manuscrisele au venit şi au părăsit biblioteca poetului. Două mărturii, una de la începutul vieţii poetului, a lui Teodor Ştefanelli, alta de la sfârşitul ei, cea a lui Mozes Gaster, amintesc pasiunea cu care acesta parcurgea textele vechi, extrăgându-şi pe bucăţi de hârtie formulări şi expresii care îl impresionau. >>>