Constantin Enianu – Artă şi om: Mark Rothko

Mark Rothko, No. 2, Blue Red Green, 1953, oil ...

Pe 25 februarie 1970, nouă tablouri ale pictorului american Mark Rothko au ajuns la Tate Gallery, din Londra. În aceeaşi zi, cu câteva ore înainte, Rothko fusese găsit mort, în baia atelierului său. Pictorul care trăise atât de mult în mintea lui, în ţinutul morţilor, se sinucisese. Iar acum, la Londra, avea propriul său mausoleu. Un monument în cinstea altui pictor abstract american înfrânt ? În anii ’70, generaţia pop era în vogă pe scena culturii. Era o vreme ludică prin excelenţă. Andy Warhol, Rosenchrist, Lichtenstein. Preferabil, în timp ce se asculta rock’n’roll şi se lua pe nas sau pe gură ceva ameţitor. Ideea că arta avea ceva solemn era ceva la fel de ciudat ca şi a merge la biserică. Iar faptul că Rothko se alăturase pictorilor abstracţi sinucigaşi făcea perspectiva şi mai funebră. Aşa că, într-o dimineaţă din primăvara lui 1970, dacă intrai la Tate Gallery, puteai fi izbit de nişte tablouri care pulsau, precum o parte a trupului omenesc. Roşu sângeriu… Era ceva ce putea fi decelat de materia cenuşie, necesară pentru a discerne că liniile negre ale compoziţiilor conduceau către un loc misterios din univers. Rothko spunea că tablourile lui încep o aventură necunoscută, într-un spaţiu necunoscut, aşa că nu se ştia unde se va ajunge. >>>