Poetul dorului şi al iubirii eterne, Marin Toma

COPERTA2Semnalez o nouă apariţie editorială, volumul de versuri „La poarta sufletului tău”, autor Marin Toma, fondatorul revistei de cultură „Dor de dor”, apărută la Editura Muşatinia Roman, 2013, o carte dedicată d-nei Doina Săbădeanu, partenera de viaţă a domniei sale, în paginile căreia care am regăsit cu bucurie numele mai multor prieteni din lumea cuvântului scris, nume aparte pentru care am o deosebită apreciere din postura de cititor.
Spicuiesc câteva rânduri din prefaţa semnată de poeta Emilia Ţuţuianu-Dospinescu: „Cu fiecare nouă poezie patima iubirii revărsate asupra lumii întregi în versuri de un lirism subtil ne poartă în mijlocul unor sentimente profunde şi tulburătoare. Iubirea pentru femeia ce i-a dăruit atâtea împliniri sufleteşti se revarsă într-un parfum primăvăratec de versuri pline de emoţie divină: >>>

Reclame

Nicolae Rotaru – Povestea a două destine

Marin Toma şi doamna vieţii sale din întomnarea de pe urmă a fiorului dintâi reprezintă pilda cea mai grăitoare a imposibilităţii de a evita evoluţia unui destin uman. Nu integralitatea trupească, nu sănătatea din carne şi oase sunt sine-qua-non-urile existenţiale, ci vitalitatea spiritului, rezonanţa întru împreunătate a sufletului. Şinele de cale ferată care sunt paralele şi, deci, aparent imposibil de a se întâlni, prin slujirea roţilor boghiurilor echidistante, îşi vădesc eficacitatea „convieţuirii”.
O asemenea vecinătate reciproc benefică şi empatică trăiesc şi cei doi răzbătători şi învingători prin rezonanţe de cuvânt, în convivialitate de semeni, fără a impieta, fără a abuza, fără a solicita. Dimpotrivă, harnicul ctitor şi arhitect de fapte publicistice mirabile (inclusiv prin botezul cu trimiteri onomastice şi etimologice subliminale
Dor de Dor) adoptat ca fiu al câmpiei şi al Sudului de taină şi răscolire întru logos, ajutat de femeia rezonanţelor târzii, Domniţa Săbădeanu, fiică a Nordului românesc dospind de „eminescianism” şi istorie, reuşeşte performanţe de validitate şi valoare incontestabile. >>>

Marin Toma – versuri

La poarta sufletului tău

La poarta sufletului tău
Eu m-am rugat ca la icoană!
Şi ea, mi s-a deschis încet,
În liniştea-i de catedrală!.

Şi am păşit sfios în templu,
Unde-am trezit jar de iubire,
Iar trupul tău făr’de prihană
Mi-a dezgheţat trăiri sublime. >>>

,,La poarta sufletului tău”…cu poetul Marin Toma – o nouă apariţie editorială la Muşatinia

COPERTA2La poarta sufletului iubitei poposeşte poetul Marin Toma în a-şi cânta iubirea, iubirea dintr-un suflet atât de plin, ce îi dă energii creatoare de versuri dulci pentru fiinţa iubită:

„Eu m-am rugat ca la icoană!
Şi ea, mi s-a deschis încet,
În linişte-i de catedrală!.”
                                             (La poarta sufletului)

Iubirea la anii maturităţii poetului nu mai ţine cont de norme sociale:

„Nu-mi pasă ce şopteşte lumea,
Când trec nepăsător prin sat
Tinându-mi strâns de mijlocel femeia
Oprind-o-n loc cu-n dulce sărutat.”
                                          (Nu-mi pasă…) >>>

Eternul feminin – poesis şi creaţie

Bunica
 
Ţi-e faţa brăzdată,
        de şanţurile durerii.
Ţi-e părul albit,
        de povara anilor.
Ţi-s buzele subţiri,
       de mânia tăcerii.
Ţi-s ochii adânci,
       de mulţimea dorurilor.
 Dar sufletul ţi-e plin,
       de harul Iubirii,
       revărsat asupra  Tuturor… >>>