Părintele Justin Pârvu: „Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?”

Iustin Parvu“Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni. >>>

Reclame

Ţesut-am vise, gânduri…

În propria-mi singurătate
Ţesut-am vise, gânduri
Cu amintiri reînnodate
Pe răni descinse-n rânduri…

Nu voi lăsa dezamăgirea
Nicicând să mă umbrească
Sperând mereu ca fericirea
Sălaşul să-şi găsească >>>

Lucian Iosif Cueşdean – Limba rumânilor nu se trage de la Roma

limba-rumanilor-model-22Prefaţă. Fiecare cuvânt este rodul unei activităţi intelectuale.

Graiul este un rezultat al gândirii. Limba decimilenară a rumânilor este o operă desăvârşită de neamul nostru, un fenomen raţional, un produs al minţii lor. Neamul românesc, iniţiatorul Civilizaţiei danubiene, este etnia celor care sunt de origine din mijlocul Europei, din România, centrată pe Bazinul Hidrografic al Dunării de Jos, vorbitori ai limbii materne rumâne. Cine este de origine din spaţiul adiacent Bazinului Hidrografic al Dunării de Jos are drept limbă maternă rumâna şi dialectele sale. El este rumân, indiferent de ce alte nume a purtat sau poartă, i se atribuie ori îşi atribuie.

Cuvintele au determinat modificări structurale anatomice ale creierului, edificând un centru al vorbirii, proces ce a necesitat multe mii şi sute de mii de ani. Unele vorbe contemporane pot avea această vârstă, precum onomatopeele, iar altele au apărut abia ieri, ca neologismele.

Rumâna, spre deosebire de toate celelalte limbi ale Europei, începe cu transformarea sunetelor din natură în cuvinte, în forma cunoscută sub numele de onomatopee. >>>

Ajunul Bobotezei la Catedrala Arhiepiscopală din Roman

5.1.2013-Ajun7

     În Ajunul Bobotezei, sâmbătă, 5 ianuarie 2013, la Catedrala Arhiepiscopală ,,Sfânta Cuvioasă Parascheva,, din Roman, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat slujba utreniei, Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și sfințirea apei – Agheasma Mare -.

“În Tipicul Sfântului Sava se spune că, în cazul în care ajunul cade sâmbăta sau duminica, cum este anul acesta, slujba ceasurilor împărătesti se săvârseste vineri, iar în ajunul marii sărbători se săvârșește utrenia, Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur respectiv sfințirea apei celei mari, iar în ziua praznicului se săvârșește Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare”, a explicat parintele Andrei Ioniță, eclesiarhul catedralei Arhiepiscopale din Roman. >>>

Când dragostea de viaţă învinge dorul de casă

„Exilul Românesc la mijloc de secol XX” oferă un foarte interesant periplu în lumea celor care au ales să trăiască într-o altă ţară decât cea natală. Şi eu fac parte din această categorie, şi eu m-am simţit exilată din România, ceea ce bineînţeles că mi-a trezit un interes imediat faţă de această lectură. Dar cartea lui Octavian Curpaş m-a făcut să văd cât de diferite în formă, dar asemănătoare în esenţă sunt majoritatea acestor experienţe. Un prânz cu Nea Mitică declanşează o avalanşă de povestiri >>>

Români, chiar dacă dincolo de Tisa

Ce bine e acasă! De câte ori plec de acasă mă întorc aici cu și mai mare bucurie, încrezută că nu există în lumea întreagă loc mai frumos și mai scump sufletului meu ca satul natal, Apșa de Mijloc, așezat la poalele minunaților Carpați, care primăvara erup de verdeață, ademenesc și vrăjesc cu haina lor multicoloră, îngână și te adorm cu susurul izvoarelor cu apă cristalină ce fug repejor spre vale. Îmi spun că nu întâmplător locuim pe aceste meleaguri mioritice, demne de penița celui mai renumit pictor și mă bucur să-mi știu rădăcinile aici, în Maramurășul istoric, chiar dacă dincoace sau dincolo de Tisa, aici, unde a binevoit Dumnezeu să ne aflăm – pe același pământ strămoșesc, dar în altă țară. >>>

Irina Lucia Mihalca – Culegătoarea de stele…Adunâtoarea di steali…

Culegătoarea de stele…

Mă înălţa spre cer,
până la stele,
eu mică, El mare,
De sus priveam lumea
eu mică, ea mare…
Întunericul era mai departe, >>>

Altarul de pe vârful Cireşoaia

Despre monumente se spune că sunt o încremenire în timp, mărturie a trecutului. La Măgura – Cireşoaia, însă, trecutul este readus mereu în prezent prin osârdia slujitorilor mănăstirilor şi bisericilor din această zonă. Şi pentru că orice lăcaş de cult ce a luat fiinţă are un temei, la Cireşoaia plămădirea Aşezământului monahal cu hramul „Sf. Cuv. Eftimie cel Mare“ nu putea fi legată decât de păstrarea vie, în amintirea noastră şi a generaţiilor viitoare, a eroilor care şi-au dat viaţa pentru patrie în aceste locuri. >>>

Tabloul lui Ștefan cel Mare din Muzeul de Istorie, Roman

Tabloul lui Ștefan cel Mare din muzeul romașcan de istorie a fost descoperit într-un grajd, cu pînza sfîșiată. Mașina care-l aducea de la restaurare a fost implicată într-un accident rutier.

 În secția de artă medievală a Muzeului de Istorie din Roman se află, neștiut de nimeni, un tablou al lui Ștefan cel Mare, cu valoare de unicat. Valoarea tabloului este dată nu numai de semnătura de pe pînza tabloului, aparținînd cunoscutului pictor și restaurator de pictură veche bisericească al timpului, Epaminonda Anibal Bucevschi, și de faptul că acest tablou prezintă cea mai fidelă reproducere a chipului domnitorului moldovean, ci și de istoria cu totul specială a acestei lucrări. Pictat în 1884, la comanda Episcopului Melchisedec Ștefănescu, tabloul a fost ani îndelungați în custodia Episcopiei, a făcut războiul, a fost pierdut și regăsit într-un grajd și, în momentul în care totul părea că se aranjase, mașina care-l aducea de la restaurare a fost implicată într-un accident rutier. >>>

Viaţa Sfântului Daniil Sihastrul

Situată în inima frumoasei Bucovina, într-o poieniţă sus pe creste, la o altitudine de 1100 metri, Mănăstirea Sfântul Daniil Sihastrul este închinată cuviosului Daniil Sihastrul, duhovnicul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. 

Viaţa Sfântului Daniil, numit Sihastrul pentru că şi-a desăvârşit credinţa în sihăstria codrilor Bucovinei, este strâns legată de cea a marelui domnitor al acelor vremuri, Ştefan cel Mare. Despre vieţuirea Sfântului Daniil însă se cunosc destul de puţine lucruri, poate şi din cauza firii retrase şi discrete a sihastrului. Pentru sfânt, smerenia a însemnat şi retragerea din calea măririlor lumeşti. Sfântul Daniil Sihastrul s-a retras din lume la fel de blând şi înţelept cum a trăit, lăsându-ne ca amintire nu trăsăturile sale pământeşti, ci spiritul său, ca un îndemn la cumpătare şi bună chibzuinţă. Viaţa sa a fost aspră şi dură, precum piatra chiliilor în care s-a ascuns din calea lumii.  >>>

Adrian Alui Gheorghe – versuri

BALADĂ

Sunt lucid, dar îmi foloseşte la ceva
luciditatea? te întreb pe tine
care te pregăteşti continuu să mori 
în casa mea:
îmi foloseşte la ceva luciditatea? >>>

Mare sarbatoare a ortodoxiei romanesti: 20 de ani de la canonizarea Sfântului Ştefan cel Mare

“În sfârşit, la anul 1504 Ştefan Vodă se coborî în mormânt, gârbovit de greutăţi şi de vârstă, după 47 şi mai bine ani de domnie, iar poporul în urmă-i i-a zis cu dragă inimă şi Bun şi Sfânt şi Mare, căci aşa Domn nici n-avusese până atunci, nici poate că va mai avea de acum şi pururi.” – Mihai Eminescu

La 2 iulie 1504, după 47 de ani de slujire a poporului cu timp şi fără timp, în vremuri de furtună, alesul lui Dumnezeu Ştefan, Domnul Moldovei, s-a mutat la locaşurile de veci. Țara „l-a îngropat cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci cunoşteau toţi că s-au scăpat de mult bine şi multă apărătură”. >>>

Cronica lui Nestor despre români (din manuscrisul călugărului Laurențiu, 1377)

Prima pagină (л. 1 oб.)

Се повести времяньных лет, откуду есть пошла Руская зем[л]я, кто въ Киеве нача первее княжити, и откуду Руская земля стала есть

„Povestirea anilor din trecut, cum s-a format țara rusească, cine a domnit mai întâi la Kiev și unde a început Rusia” >>>

O bătrânețe frumoasă la Centrul Rezidențial de la Hârja

  O camionetă încărcată cu produse alimentare și diverse bunuri necesare vieții de zi cu zi a ajuns la bătrânii aflați în grija Bisericii, la Centru Rezidențial de la Hârja.

Surpriza făcută celor 60 de persoane de la Hârja, a fost cu atât mai mare cu cât gestul generos a aparținut tinerilor romașcani care, la finele săptămânii trecute, au ales să-și petreacă primele momente din vacanță alături de oamenii pentru care singurele bucurii vin din partea lui Dumnezeu și a semenilor. >>>

Ruxandra Cesereanu- poezie

poetă, Cluj

scara (36 de cuţite)

 
urc pe o scară din 36 de cuţite
dar tălpile nu se crestează
şi sânge nu curge deloc
un arbore mă trage de păr
ca pe-un văzduh mocirlit cu pene >>>