Maria Diana Popescu – România trece prin foc, prin altfel de şpăngi şi baionete

De cînd am auzit că se clatină preafericitul paravan cibernetic al „feisbucului”, mă încearcă un plîns amar. Unde-şi vor mai afişa obsedaţii lanţurile de un kil şi muşchii cu steroizi, iar paparudele silicoanele cît dovlecii şi magaziile cu lucruri stricate şi murdare? The Daily Mail relatează că milioane de utilizatori din S.U.A., Marea Britanie, alte ţări ale lumii, printre care şi România, au renunţat la serviciile feisbuc şi şi-au şters paginile, în urma dezvăluirilor făcute de fostul asistent tehnic al C.I.A., Edward Snowden şi portalul WikiLeaks, privind supravegherea electronică la scară largă, dusă de serviciile secrete din S.U.A în colaborare cu alte ţări occidentale. >>>

Vavila Popovici – Purtăm în fața Lui și a lumii în care trăim, răspunderea vieții pe care-o primim

Vavila_Popovici„Omul poate obține doar iluzia libertății, nu și libertatea însăși. Dar și iluzia libertății are valoarea ei. E de-ajuns s-o avem. Dacă o pierdem, totul e pierdut.” – Emil Cioran

Conceptul filozofiei care se referă la comportamentul uman, la puterea sau abilitatea minții umane de a lua o decizie în înfăptuirea unei acțiuni, ca rezultat al unei alegeri libere, este definit ca liberul arbitru. Alegerea beneficiază de existența alternativelor; de lipsa constrângerilor care să condiționeze decizia, însă această libertate nu este absolută întrucât prin actele noastre nu trebuie să lezăm libertatea celorlalți, adică, trebuie să respectăm anumite reguli ale societății; de capacitatea de conștientizare a alternativelor, a consecințelor acțiunilor; de capacitatea de a selecta o alternativă chiar și împotriva impulsurilor primare resimțite. Dacă simţurile ne ajută în detectarea lucrurilor din exterior, putem afirma că există şi un simţ interior al sufletului, prin care cunoaştem ceea ce este în exterior și definim prin intermediul raţiunii. >>>

Maria Diana Popescu – Aşteptam de mult pe la gard

După Strauss-Kahn, din nou vîlvătaie, percheziţii, indicii. Regele banului F.M.I. la gard e pus de lacheii cu vicii, gata-gata să-şi piardă coroana şi sceptrul! Rînd pe rînd, în ziare, îşi dau arama pe faţă mişeii. În ţeapă sînt traşi la buletine de ştiri. Şi atît. Uite cum se scoate din maşina stricată cîte-o piesă de lux, pe linie moartă, la gard. F.M.I. redeschide sezonul de bal! Foarte bine! Se vor duce cu toţii pe fund de ocean, cu ecou scufundat, ca nişte cutii de conserve golite, nu pline. Istoria se repetă! Ce mică e lumea! Senzualul f.m.i. ne vrea jupuiţi de bani şi de vii, stropiţi cu noroaie la modă. Măi să fie de bal, concept anapoda e pentru ei demnitatea! Corupţia e pe val, libertatea hoţiei, în vogă, eu, scribul modest, militant pentru bine, săracii, românii, hamali în porturi străine. Banalitate, zic unii. Cu furie şi groază în primejdii mă-mbăt, stau de pază. Nu-i bai! Bal să fie, de-i bal, între hoţi, la ceasul fixat. Într-un fel de antreu izolat, aşteptam de mult pe la gard cu condeiul în mînă… Pe scrisul meu n-am prea luat leţcaie, nu am nici opulenţă în odaie, am o lumină şi-o spăl zilnic, ce să zic?, pe cinstea mea, nu-mi trebuie nimic. Nici nu mă plîng, am Patria în suflet şi-n cuvînt. >>>

Maria Ciornei: „Cu ţara în traistă“

Adevăratul Popor sunt oamenii, cari s-au deprins să tacă (…). Sunt oamenii simţirilor fine, care au datina să nu flecărească.” N. Iorga (Ce e Patria?- Conf. 1910 )
Privim şi auzim, citim şi ne trece un fior rece pe şira spinării-ţara e în pradă, mai rău decât în vremea năvălirilor hoardelor barbare.
Numai că atunci bărbaţii în putere purtau la brâu, şi cînd ţineau coarnele plugului, sabia, iar căruţele – se spune din bătrîni – aveau două oişti, căci nu mai era timp de întors.
Era urgie mare, că de-atunci a şi rămas zicerea- Hoo, că nu dau tătarii ! Şi iarăşi e adevărat că bătrînii, femeile şi copiii fugeau în codri adînci să se ascundă. Pericolul vine acum din interior, de la ai noştri, şi de ei unde să te ascunzi, că şi de păduri au avut grijă.

Au râs munţii. Din falnicii codri de altădată, ai căror brazi au purtat şi căciuli dacice, sporind armata lui Decebal, a rămas doar jalea păsărilor, ce n-au unde-şi face cuiburi, şi furia vînturilor, care nu mai au cum legăna frunza, ce doinea jalea şi-amarul unui neam vitregit de istorie, care a biruit destinul, sperând, ca după milenii să trăiască fără lanţuri. >>>

Poetul Leo Butnaru din Republica Moldova: “Scriitorul trebuie să facă tot posibilul pentru a-şi câştiga libertatea de creaţie”

Leo ButnaruLeo, ai deţinut, deţii încă, funcţii în Uniunea Scriitorilor din Chişinău? Cum trăiesc scriitorii din Basarabia? Îi ajută statul, guvernul?

–  Între 1990-1993 am fost unul din cei doi vicepreşedinţi ai USM, responsabil de relaţiile literare. (De unde şi nota de jurnal reprodusă mai sus.) Între 1998-2005 am fost preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Astăzi fac parte din consiliile acestor două organizaţii scriitoriceşti, dar nu am o funcţie oficială, cu toate că >>>

Maria Diana Popescu – Estetica morţii, estul şi incinerarea

Maria Diana PopescuMînaţi de reformele severe, dar binevenite, ale lui François Hollande, bogătaşii francezi au început s-o ia la sănătoasa, care încotro, părăsindu-şi patria ca pitpalacii. Maica Rusia a deschis azil „dezamăgiţilor” de capitalism. Că de!, unde nu e morală, cinste şi dreptate, e tragedie. Căutînd sau nu gîlceavă, printr-un decret la minut, Vladimir Putin i-a acordat cetăţenie rusă cunoscutului actor Gérard Depardieu. Cursa „repopulării” Estului sălbatic este urmată de Brigitte Bardot. Instalarea în satul rus Néchin din apropierea frontierei franceze, cunoscut pentru găzduirea expatriaţilor francezi bogaţi, a provocat polemică aprinsă în Franţa.

În Ungaria, bancherii sînt foarte speriaţi de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decît media UE, la fel cum, speriaţi erau americanii de prima misiune rusească în spaţiu şi de realizările majore ale Uniunii Sovietice din perioada anilor ‘50. De aceea, Statele Unite, aflate în plin Război Rece şi într-o cursă a înarmării nucleare, elaboraseră, pe atunci, „Project A-119”, care prevedea detonarea unui dispozitiv nuclear pe Lună, cică în scop ştiinţific, militar şi politic. >>>

Octavian D. Curpaş – Mituri americane : „Cine vrea să facă rost de armă, tot face rost”

Octavian CurpasRecentul masacru de la şcoala din Newtown, Connecticut, este un semnal de alarmă pentru societatea americană, ale cărei standarde morale s-au redus simţitor în ultimii ani. Armele de foc se află la dispoziţia oricui şi sunt doar mobilul prin care se poate pune în aplicare ceea ce copiilor li s-a inoculat deja in minte din filmele cu crime, cu care aceştia îsi alimentează imaginaţia încă de la o vârstă mică. 

Guvernatorul acestui stat, Dannel Malloy, a spus că „răul a vizitat această comunitate în ziua de vineri”.  Şcolile din care binele a fost dat afară (copiii nu mai primesc nici un fel de educaţie morală) sunt vizitate tot mai des de acest „rău”.  >>>

Octavian D. Curpaş – Despre dualitatea sufletului omenesc în “Viaţa pe fugă”, un roman de Mirela Roznoveanu

Roman de factură psihologică, “Viaţa pe fugă” de Mirela Roznoveanu se remarcă prin interesul pentru social, pentru descrierea de persoanje şi evocarea în detaliu a mediului, dar şi prin modul exemplar în care autoarea ştie să surprindă exteriorizarea sufletului, mutaţiile sufleteşti sau interiorizarea lumii în conştiinţa personajelor. Volumul este scris în exil şi zugrăveşte cu măiestrie nu doar Lumea Nouă, ci şi momente cheie din trecutul României comuniste. >>>

Mesajul Consiliului Unirii la Alba Iulia

MESAJ către Românii veniţi la Alba Iulia

Fraţi Români,

“Secolul XIX, al naţionalităţilor”, a însemnat şi cristalizarea conştiinţei privind unitatea naţională românească, privind un destin comun în trecut, prezent şi viitor.

La 21 noiembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat “Republica Democratică Moldovenească”, iar, la 24 ianuarie 1918, a adoptat Declaraţia de Independenţă. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat DECLARAŢIA de UNIRE a Basarabiei cu România:

“În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama ei România. Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!” >>>

Scriitorul Petru Popescu se destăinuie: “Drumul spre succes care nu trece prin sacrificiu nu există”

Petru Popescu face parte din triada de aur românească care a cucerit Hollywoodul, alături de Jean Negulescu şi Alex Rotaru. Este singurul care a reuşit şi în domeniul literar, ca scriitor, având câteva cărţi best seller publicate în limba lui Shakespeare. A debutat în literatura românească la vârsta de 22 de ani, iar până la autoexiliarea sa în State, din anul 1974, a reuşit să publice patru romane, devenind un scriitor de mare succes, cu mare priză la public. 

Simţind că sistemul lui Ceauşescu vroia să-l asimilieze cu orice preţ şi să-l folosească drept scriitorul lor de casă, şi >>>

Aurel Dumitraşcu – Un jurnal postum

Aurel Dumitraşcu nu încetează a ne face surprize la peste două decenii de la prematura-i stingere din viaţă. Osîrdia exemplară a unui prieten apropiat, nu foarte des întîlnită în lumea noastră literară, marcată de egocentrisme şi impulsuri pizmaşe, Adrian Alui Gheorghe, dă acum la iveală un masiv jurnal al său, în două tomuri, alcătuind atît oglinda în care poetul s-a privit în perioada 1982-1990, cît şi o imagine a epocii care l-a cuprins, de nenumărate ori ultragiindu-l, amărîndu-i zilele. E un soi de cursă contra cronometru cu anomaliile răstimpului totalitar, o cursă teribilă despre care s-ar putea afirma că i-a reprezentat destinul. Fiinţă fragilă, vulnerabilă, Aurel Dumitraşcu resimţea o stringentă nevoie de libertate precum de văzduh, dar nedispunînd de ea, s-a retranşat într-o bulimie a lecturilor şi într-un scris frenetic, id est într-o libertate lăuntrică, inviolabilă. Libertatea >>>

Viorel Roman – Credință și rațiune

Mircea Eliade a demonstrat convingator nevoia oamenilor de a se orienta in viata prin diferentierea clara dintre timpul si spatiul sacru si profan. Si dupa filozoful Martin Heidegger exista doua feluri de a gandi, ambele perfect legitime, dar care nu au nimic de a face una cu alta. Una orientata spre scopul, rostul existentei, imposibil de masurat si cuantificat, dar absolut necesara si una, sa-i zicem practica, matematica, orientata spre obtinerea unor rezultate palpabile, concrete, pe care omul le poate stapani, reproduce si le poate demonstra stiintific in sensul stiintelor naturale. >>>

Big Brother ne priveşte pe toţi!

Odata cu Legea Big Brother, România a mai facut un pas pentru a intra in rândul lumii bune. In sfârsit avem si noi, precum americanii, o lege cu nume curat anglo-saxon, care limiteaza libertatea utilizatorilor de internet si incalca, in plus, in mod flagrant drepturile omului.

Cel mai frumos lucru la aceasta lege este chiar numele ei. Ce poate sa fie mai transparent si mai lipsit de echivoc decât un act legislativ care sa se cheme Big Brother? In Romanul lui George Orwell, Big Brother – Fratele cel Mare – era un personaj eminamente malefic, care trebuia perceput, insa, de locuitorii Oceaniei drept un tip bun. In filmul facut de Michael Redford dupa romanul lui Orwell, in 1984, Big Brother-ul de pe ecranele uriase aduce foarte bine cu Hitler. Dar Big Brother poate fi orice dictator modern din secolul >>>

Gheorghe Popa – LAUDATIO cu prilejul conferirii titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA domnului prof. DUMITRU IRIMIA- 2005(Fragment)

In patrimoniul spiritual, inclusiv cel ştiinţific – şi nu numai cel românesc, şi nu numai cel filologic -, opera ştiinţifică a profesorului Dumitru Irimia constituie, pe drept cuvânt, o adevărată zestre intelectuală pentru specialiştii în domeniul lingvisticii, ştiinţei literaturii, stilisticii,poeticii, esteticii, filozofiei, mitologiei etc.

Departe de a exagera, dar lucrările ştiinţifice ale dlui Dumitru Irimia domină triumfător, în multe privinţe, didactica şi cercetarea filologiei generale,romanice şi româneşti. Ea – această operă – este, deopotrivă, şi sursă de inspiraţie, şi producătoare de idei, şi ghid al demersurilor lingvistice şi literare, şi model de analiză, şi îndemn la cercetare, şi încurajare şi sfidare a incertitudinilor. într-un cuvânt, această operă are, citîndu-1 pe prof. Eugeniu Coşeriu, „cădere în cultura şi în ştiinţa universală” (Fiinţă şi limbaj. Interviu cu Eugenio Coşeriu//Echinox,p.3). >>>

Huţulii din munţii Bucovinei

Un neam distinct, cel mai mic neam din lume, altul faţă de cel al rutenilor, moldovenilor sau polonezilor, reprezintă neamul huţul. Imprevizibili şi adanci ca şi pădurile în preajma cărora au supravieţuit, suspicioşi şi prudenţi ca sălbăticiunile codrilor. Iubitori de linişte şi de singuratate, buni cititori ai naturii, îşi construiau gospodăriile în locuri izolate, cât mai departe de mulţimi. Acolo puteau simţi libertatea deplină, feriţi de oameni şi de legi, înfrăţiţi cu ţinuturile fără poteci, şi-au petrecut trăirile de la generaţie la generaţie, supravieţuind ageri şi vicleni într-o lume în care doar cei puternici au şanse… De cand se ştiu, huţulii trăiesc într-o încrengatură de neam care işi lasă moştenirea de spiritualitate şi tradiţie de la bunici la nepoţi.  Aşa au rezistat, în mijlocul pădurilor, de-a lungul a sute de ani. >>>

Daniel Corbu – poezii

       Divina tragedie
N-am pic de linişte în ţara mea
unde copiii abia dacă vor să se nască
N-am pic de linişte în ţara mea
orgoliu-i opac şi transparenţa defunctă
mascarada politică mai acră decît mizeria bîlciurilor.>>>
N-am pic de linişte în ţara mea
acolo unde-s ‘nalţi stejarii
neîncrederea-i oarbă şi minciuna sprayată
unde ca şi ieri trăncăneşte liberalul
cum că viaţa e curată ca cristalul. >>>

Daniel Corbu – Apocalipsa de fiecare zi

poet, Iaşi

 

Lecţia de abis
Prea tîrziu ai venit fericire
prea tîrziu ai cîntat întomnata mea carne!
Aici unde se-amestecă minciuna cu plînsul amar
şi în orice om un Petru se leapădă
prea tîrziu ai venit fericire
prea tîrziu ai cîntat întomnata >>>