Ioan Miclău – versuri

Frunză verde

De-ai fi, mândro, frunză verde,
Niciodată nu te-aş pierde,
Căci şi unda apei line,
Te-ar aduce către mine!

De-ai fi frunza de pe fag,
Mi-ai cădea la piept cu drag,
De-ai fi frunza de pădure,
Ori prin văi de rug de mure,
Orice-ai fi, eu nu te-aş pierde,
De-ai fi veşnic frunză verde! >>>

Reclame

Ştefan Lucian Mureşanu- Sensul onomatopeelor în creaţia lirică bacoviană

BacoviaMotto: Veacul m-a făcut / Atât de cult, / Încât mă uit / Peste oameni. / Am învăţat atâtea / În timpul din urmă, / Că suntem / La un punct însemnat. (George Bacovia, „Vizită”)

 Poate ca nimeni altul George Bacovia şi-a trăit viaţa într-un sens greu imitabil, descifrat de către mulţi dintre biografii săi ca un om al meditaţiei profunde, însă definit ca un fiind cu un sens scrutător al unei lumii care îşi încheia un ciclu de fiinţare telurică. El trăia pentru că fusese dăruit cu viaţă, însă în trupul lui bolnav eul cosmic gemea la fiecare adiere de vânt, care anunţa apropierea unui sfârşit al egoului teluric. Asculta sunetele şi, precum marilor înţelepţi ai lumii, le dădea un sens şi le unea cu toate ideile, sumbre imagini apocaliptice într-un joc sinistru al onomatopeelor[1]. În templul singurătăţii, al meditaţiei şi al locului în care lumina nu pătrundea, doar eul i se zbătea întru eliberarea şi înălţarea spre culmile nemuririi radiante. >>>

Dumitru Grumăzescu, poate unul dintre ultimii anticari adevărați din România

Într-o zi din decembrie anul trecut când, vorba poetului, „dormitam strâmb în sunetul de târziu iernatec și voiam să aprind lumânarea de pe fereastra apăsată de ninsoare, pentru a depărta plânsul ce colinda și a ceti pentru totdeauna”, mi-a venit o idee. Ce-ar fi să-i fac o vizită prea bunului domn Dumitru Grumăzescu, vestitul anticar de pe strada Lăpușneanu din Iași, poate unul dintre ultimii adevărați anticari din România, care cu grație găzduiește, printre alte multe întâmplări și personaje, întâlnirile cenaclului de poezie Virtualia la care particip de câțiva ani încoace.

 Știam despre el că este posesorul celei mai importante colecții de documente originale despre viața și opera lui Eminescu din țară, al unei colecții de elzeviruri, cărți liliput și alte nenumărate cărți și obiecte excepționale. Personal însă nu îl cunoscusem decât din postura de musafir… neutru, unul din cei mulți care la sfârșit de an ne așezăm cuminți pe scaunele pliante de lemn pe care ni le pune la dispoziție în anticariat pentru a ne asculta unii altora, sub privirile sale îngăduitoare, creațiile mai mult sau mai puțin notabile. >>>

Festival de laută la Cetatea Neamţului

In perioada 19-21 august se desfasoara, in Sala Sfatului din Cetatea Neamtului, primul festival de lauta din Romania, informeaza organizatorii.

Potrivit profesorului Gheorghe Dumitroaia, directorul Complexului Muzeal Neamt, la eveniment sunt asteptati sa participe cateva zeci de iubitori ai muzicii medievale care vor asista la un concert de muzica de lauta.  >>>

Alexandru Macedonski (1854-1920)-in memoriam

poet, scriitor (1854-1920)

Rondelul rozelor ce mor 

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine –
Ș-au fost atât de viată pline,
Și azi se sting așa usor.

În tot, se simte un fior, >>>