Pr. Justin – Despre înviere, iertare, iubire şi discernămînt

Parintele-Justin-de-Boboteaza-2012Coborârea la iad a Mântuitorului, spune acatistul – cu sufletul şi dumnezeirea. Cu sufletul imediat după ce a închis ochii pe cruce sau după coborârea în mormânt?
A fost cu totul şi peste tot Acelaşi, nu S-a despărţit, Om şi Dumnezeu Adevărat!
– Ce înseamnă iubire?
Să-ţi dai viaţa pentru aproapele. Să nu faci nimic decât grija de a veni în ajutorul celuilalt. Şi la masa de prânz pe care o iei trebuie să te gândeşti la celălalt care aşteaptă la uşă sau aşteaptă undeva o bucată de pâine.
– Chiar dacă eşti tu neputincios?
Chiar dacă eşti neputincios, împarte-ţi bucata ta de pâine cu dragostea lui. Asta este adevărata dragoste şi viaţă pe care trebuie s-o ducem noi, da.
– Mi-a spus cineva: “Dacă vorbeşti cu părintele Justin, întreabă-l lucruri esenţiale”. Ce credeţi că ar fi esenţial, care ar fi mesajul pentru oamenii din vremurile pe care le trăim? >>>

părintele Iustin Pârvu – Semnele vremii noastre

Iustin Parvu„Un monah care lasă misia sa de izbelişte ca să trăiască precum un mirean va fi de o mie de ori mai vinovat pentru ceea ce se întîmplă creştinului”

–         Părinte, stînd la uşă, aşteptînd să intrăm la dvs., ca să continuăm discuţiile noastre, a venit un preot de mir, din vreun sat de-al nostru, a făcut ce a făcut şi a intrat înainte, peste rînd… Credeţi că la Rai va fi la fel? >>>

părintele Iustin Pârvu – Semnele vremii noastre

Iustin Parvu„Familia e ca o Biserică, dacă nu sînt toate trei turlele acolo, ea nu-i întreagă”

–         Majoritatea românilor care se întorc din ţările occidentale vin cu un oarecare dispreţ pentru realitatea românească şi cu sentimentul unei neputinţe fără ieşire  în ceea ce priveşte evoluţia noastră ca neam …  Evoluăm? Involuăm?

–         În occident omul o duce mai bine din punct de vedere material, dar aici în România o duce mai bine din punct de vedere sufletesc. Acum, fiecare ce alege. Să ştiţi că nu toţi sînt fericiţi în Occident, suferă mult acolo. Că nu poţi trăi cu sufletul rupt în două, că românul are un cult al familiei foarte dezvoltat. Vin cîte unii şi zic: Părinte, noi muncim în Italia, dar copilul e în ţară, la o mătuşă, la un bunic … Credeţi că e bine? Mă, nu e bine, familia e ca o Biserică, dacă nu sînt toate trei turlele acolo, ea nu-i întreagă. Copilul creşte cu banii cîştigaţi ca om, dar ca fiu sau fiică a voastră e pierdut, voi îi sînteţi străini. >>>