Iluzia cuvintelor plutitoare – Volumul « Scut Iluzoriu » de Veronica Balaj

Coperta Scut IluzoriuCu poeta şi jurnalista Veronica Balaj din Timişoara, România, m-am intalnit la Budapesta , cu prilejul Festivalului international de poezie,” Mare si cuvinte”, organizat de poetul Aron Gaal, un mediator intre poeții lumii si un poliglot. Dovadă e chiar participarea la ediția respectivă, a unor scriitori din Rusia, Finlanda Muntenegru, Bulgaria, România, Anglia, din Israel, subsemnatul si, desigur, scriitori din Ungaria. Cuvintele leagă mări şi țări, dar, mai ales, dimensiunile poeziei.
M-am bucurat să aflu acolo, încă pe cineva a cărui limbă maternă e româna, ca şi a mea (îmi place să spun asta chiar dacă am plecat de la varsta de zece ani în Israel şi mi-am facut studiile in limba ebraica).
Am schimbat cărţi cu Veronica şi am avut bucuria ca sa-si spuna parerea, in plen, despre cartea mea tiparită în limba maghiară (traducerea fiind semnata de Aron Gaal) şi prezentată la Budapesta in cadrul festivalului amintit.
O persoana comunicativa si foarte deschisa cum este Veronica, sustine usor orice fel de discuție pe mai multe planuri. De la literatura scrisă de mine, am ajuns la literatura română si la cărțile ei. Mi-a oferit un exemplar din volumul său, adus la festival, « Exil de zi si noapte », editie româno-franceza. >>>

Reclame

Mariana Cristescu: Mircea Dorin Istrate – „Satule, buric de lume”

Axis Mundi. Buricul sau, în termeni medicali, ombilicul este cicatricea care rămâne după ruperea cordonului omblical al nou-născutului şi se prezintă sub forma unei cavităţi în zona mediană a abdomenului. Publicistul Radu Alexandru ne spune că expresia „Buricul pământului” a fost aplicată câtorva locuri sacre ale lumii antice, precum Delphi, însă, în anumite cazuri, chiar numele original al locului conţine o traducere literală a cuvântului „buric”, cum ar fi capitala Antichităţii peruviene, Cuzco.

>>>

Veronica Balaj – O carte în orașul alb, Ierusalim

De cum am avut în mână  talonul de înbarcare pentru Tel Aviv, am simţit  o stare  specială  şi  deşi la fiecare călătorie într-un loc nou asta e ceva normal, de data aceasta  era un soi de  tulburare  subţire.  Nu  acută  , nu ascuţită .  Poate să fi fost  taina ca Ţara Sfânta  are ceva  misterios  în chiar   atmosfera  sa.. Purtam la mine o carte de poeme traduse, în ebraica, limba sfântă, de către poetul Menachem Falek  şi apărută la Editura” Zur Ott “ din Jerusalem..

Volumul îşi  avea deja poevstea lui şi eu trebuia s-o  urmez.  Şi   s-o  desăvârşesc. O poveste care a venit spre mine fără  să o fi căutat sau să mi-o fi imaginat  vreodată. Totul s-a legat  de la sine , pe neaşteptate. Fără ocolişuri, fără meandre amăgitoare. >>>

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

>>>

„Dumnezeu de aceea a creat omul, pentru a avea cine îi spune poveşti”

Prozator, dramaturg şi eseist, Alexandru Sever (n. 22 ianuarie 1921, Moineşti – m. 13 mai 2010, Beer Sheva) a fost cel mai valoros scriitor de limba română din Israel şi rămâne unul dintre cei mai importanţi autori ai literaturii române contemporane. L-am cunoscut în toamna anului 1997, la Neptun, la cea de-a doua ediţie a întâlnirii scriitorilor români din întreaga lume, manifestare organizată de Uniunea Scriitorilor din România, sub preşedinţia regretatului Laurenţiu Ulici. Era un intelectual extrem de retras, cu gesturi domoale, practic avea un comportament la antipodul celorlalţi colegi sosiţi din Israel, mult mai dornici de a se impune cu orice preţ. Avea unele probleme cu auzul, m-a rugat să îi repet întrebările cu voce tare, îmi amintesc şi acum tonalitatea caldă a vocii sale, cu acorduri >>>

Bianca Marcovici – poezie

poetă, Israel

piatra lunii
nu râde, piatra lunii e neagră
am atins-o la muzeul aeronautic din america
visului albastru,
e triunghiulară, ţinută în menghina specială
să nu fie furată, e o piatră celebră >>>