Ioan Miclău – Lupta mea cu imaginaţia proprie!

Ioan_MiclauImediat după colţul realităţii, apare infinitatea imaginaţiei care ne duce prin lumile ei infinite dar niciodată imposibile. Intrarea mea în lumea poeziei, de exemplu, îmi este şi azi o enigmă. Mă lupt să-i găsesc rădăcina, chemarea! Mă izbeau de multe ori pretenţiile de tot felul ridicate de cei cu şcoli si studii, de cei ce ştiau deseori merge(vorbi) pe trei cărări, sau cum se mai zice modern, a şti să calce pe cele patru puncte cardinale, dintr-o dată!
Când am trecut pragul Universităţi, am crezut că am găsit şi eu izvorul lumii! Da de unde!
Dimpotrivă, ceva neânţeles mă atrăgea înspre frumuseţea artelor libere, într-o libertate deplină a imaginaţiei mele proprii. Îmi plăcea pictura, muzica,, sportul, si…cartea, incă din copilărie. Alergam în imaginaţia mea, oprindu-mă pe la felurite arte si genuri ale acestora!
A le visa pe toate, înţelegeam, a fi un amalgam adunat în imaginaţie, care deschidea o luptă
din care puteai ieşi şi un rătăcit, cu vise deşarte, rupt în toate părţile neadunând nici un întreg. Dar, presimţeam în mintea mea, încă tânără, că, o legătură între viaţa reală de zi cu zi, şi cea a imaginarului în care ne zbatem, să fie o mai vie atracţie/legătură naturală, decât neapărat albirea mea alergând după diplome de tot felul, doar, doar, am să prind secretul vieţii! >>>

163 de ani de la naşterea lui Eminescu

Eminescu„Suntem români, vrem să rămânem români și cerem egală îndreptățire a națiunii noastre” Mihai Eminescu

  Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.

    Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”.

    Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și nemulțumit alteori de toate…  „Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” >>>

Mihai Ştirbu – Caragiale și Alexandrina Burelly

„Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastră socială de astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfăţişării lor în situaţiile anume alese de autor”. Titu Maiorescu

  Dacă cineva şi-ar forma o părere despre dramaturgul Ion Luca Caragiale doar prin faptul că este autorul ,,Scrisorii pierdute’’ sau a ,,Nopţii furtunoase’’, cu siguranţă s-ar înşela. Asemeni tuturor scriitorilor, a avut o viaţă plină, marcată de împliniri dar şi de multe dezamăgiri şi insatisfacţii în viaţa personală şi-n cea publică, fiind apreciat şi blamat totodată de personalităţile din literatura vremii. În acelaşi timp, s-a bucurat de prietenia şi dragostea unor doamne care au însemant ceva în epocă, dar şi-n literatura română. Trebuie spus că în ciuda cancanurilor (adevărate sau nu) care l-au împovărat, periclitându-i poate voit cariera, în viaţa de toate zilele Caragiale a fost respectuos, curtenitor şi iubitor cu femeile din familia sa. >>>

Ben Todică- Între două lumi (V)

Primul meu teatru adevărat

În 1966 profesorul meu de desen Ion Călin de la Şcoala Generală din Ciudanoviţa m-a introdus în lumea teatrului dându-mi primul meu rol în „Moş Ion Roată şi Unirea”. A urmat apoi rolul lui Gâtlan Zaharia în „Amintiri din Copilărie” de Ion Creangă. Pe atunci eram un ghiduş de 15 ani căruia îi plăcea să stârnească râsul. Piesa având mare succes, Călin se grăbeşte s-o prezinte şi publicului Oraviţean prin echipa Teatrului Vechi „Mihai Eminescu”. Cu o seară înainte de premieră, nemulţumit fiind de dinamica actorului ce-l juca pe Gâtlan, Călin hotărăşte să mă aducă la Oraviţa. >>>

Adrian Alui Gheorghe: Anul Caragiale? O „actualitate” tautologică

„ Petele de pe conştiinţă şi gaura din nădragi au fost prea adesea acoperite, la noi, cu o minciună convenabilă. Caragiale a pus punctul pe i, a pus degetul pe rană atunci cînd nu a pus chiar sare pe rană… „

1. Caragiale, judecat.

Anul acesta e, în toate calendarele culturale, „Anul Caragiale”, ilustrul dramaturg şi creator de „prototip românesc” adunînd vreo sută şi şaizeci de ani de la naştere şi vreo sută de la moarte. Celebrarea lui Caragiale mi se pare, totuşi, în actualele condiţii, o ofensă adusă realităţii… ! Dimpotrivă, mi s-ar părea mult mai logică o judecare a lui Caragiale! Hai, nu vă grăbiţi cu protestele, scoteţi-vă discursurile festiviste din urechi şi încercaţi să-mi daţi dreptate. Toţi spunem că “acest” Caragiale este „extrem de actual”. Nu cumva el a croit o realitate, acum o sută şi mai bine de ani, din care nu mai putem ieşi? Caragiale l-a inventat pe Mitică, o creatură dîmboviţeană care vrea să >>>

Mircea A. Diaconu- I. L. Caragiale. Materie şi sens

“Redusă la gastronomic, discuţia despre reveriile lui Caragiale e limitată. Foamea de real face ca materia însăşi să capete consistenţa iluziei, a delirului vizual, olfactiv, sau auditiv. Să ne amintim că, în C.F.R., întreruperea delirului verbal care hrănea imaginaţia celor doi amici e sinonimă unei întoarceri „fără haz” în realitate…” >>>

“Trei paie la doi măgari”, o nouă revistă culturală la Roman

Preotul Cornel Paiu, președintele Asociației Culturale “Clepsidra”, a lansat o nouă revistă culturală, intitulată “Trei paie la doi măgari”. Titlul revistei este explicat chiar de autorul acesteia: “«La doi măgari» face referire la cele două blocuri construite în anii 1968, în perimetrul străzilor Republicii și Florilor, mult mai înalte decît celelalte construcții existente, botezate, așadar, astfel, cu mult simț ironic de locuitorii cetății mușatine, citadini sau nu. Încercăm, în acest fel, să valorizăm cultural acest spațiu, numit astfel de locuitorii de aici, onorîndu-le spiritul viu și făcînd cunoscut la nivel național spiritul locului, de ieri, de azi și de mîine“, a precizat preotul Cornel Paiu. >>>

Ştefan Cazimir show

              Ştefan Cazimir este un erudit cu umor, un învăţat care ştie să se joace. Înainte de 1989 se remarcase, printre altele, ca un specialist în Caragiale. După căderea comunismului a înfiinţat, în glumă, dar cu acte în regulă, un partid pe care Caragiale doar şi-l imaginase, în scop satiric: Partidul Liber-Schimbist. În mod surprinzător, această interferenţă de literatură şi realitate a avut succes electoral, iar Ştefan Cazimir, preşedintele fantezistului >>>

Cristina Maria Necula : Exilul românesc – O nostalgie și o ,,chemare” a ,,patriei-cuib”, o ,,călătorie” și o regăsire a sinelui în străinătate

Cristina Maria Necula

Fascinația povestirilor din cartea Exilul românesc la mijloc de  secol XX – ,,Pașoptiști” români în Franța, Canada și Statele Unite, Editura Anthem, Arizona, 2011, aparținând  scriitorului și publicistului Octavian Curpaș, cade sub incidența darului povestirii, originalității și genialității spiritului artistic autohton, specific românesc, revelând ecouri din universul nuvelelor lui Caragiale, cât și din universul povestirilor lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu. >>>

Anul 2012 – Anul Caragiale

Pentru a înţelege esenţa creaţiei lui Caragiale trebuie, înainte de toate, să pornim de la studiul Câteva păreri (1896), care reprezintă un adevărat cod al esteticii sale. Deşi a fost socotit naturalist, zolist, opțiunea estetică a scriitorului este categorică în privinţa talentului, a creativităţii şi nu a apartenenţei la un curent literar sau altul. >>>

Mateiu Caragiale (1885-1936) – in memoriam

scriitor, (1885-1936)

A fost fiul nelegitim al unui „maha­la­giu”. Dar asta nu l-a împiedicat să-și inven­teze o lume pe cât de fabuloasă pe atât de iluzorie. O lume a viselor de gran­doa­re în mijlocul căreia trona el însuși, avatar anacronic al unui boier de viță veche. „Mahalagiul” se numea I.L. Caragiale. Iar bastardul posedat până la limita nebuniei de fantoma unei nobleți ine­xistente este Mateiu Caragiale, stra­niul condeier interbelic care a adus la viață „Craii de Curtea-Veche”. >>>