Virgil Răzeşu – De ziua limbii române

Virgil Razesu - Ura si invidiaÎn finalul unui mai vechi interviu cu semnatarul unei rubrici interesante al revistei Info Kappa online, pe numele său Peter Glück, un om de cultură solidă, enciclopedică, trăitor în Cluj, dar care n-a uitat niciodată perioada frumoasă când a lucrat la Săvineşti, la CFS, acesta spunea :
– Citindu-vă, am o revelaţie constantă : Doamne, ce frumoasă şi bogată e limba română ! Cum reuşiţi? >>>

Reclame

Mariana Cristescu – Căldură mare, monşer! Tot Istoria, săraca…

Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, la începutul săptămânii, noi avertizări de cod portocaliu de caniculă şi disconfort termic accentuat, temperaturile urmând a se intensifica până la 39-40 de grade. Disconfortul termic va fi deosebit de accentuat, iar indicele temperatură -umezeală (ITU) se va situa peste pragul critic de 80 de unităţi.
Cu siguranţă, acesta din urmă, disconfortul termic, este cel care ne afectează pe toţi, în mai mică sau mai mare măsură, încingându-ne până la refuz nu numai trupurile, ci şi creierele (acolo unde se mai poate vorbi de aşa ceva!). Cum altfel am putea, şi ne-am putea explica recenta pledoarie a unei doamne/ domnişoare, Andreea Dogar (nume cu rezonanţe transilvane!), care supralicitează, pe „YAHOO! NEWS”, sub forma indefinită a unui articol/interviu/ pseudo-cronică plastică/ semnal de carte (publicitar, de fapt!) intitulat „Istoria dacilor în culori, curăţată de naţionalism”, iritaţiile caniculare ale unui artist care încearcă, fără prea multe şanse, să epateze (şi) prin discurs. >>>

Emilia Ţuţuianu: Să ne trăiți întru mulți ani, Preasfinţia Voastră Ioachim Băcăuanul

PS Ioachim7P.S. Ioachim Băcăuanul episcop vicar al Romanului şi Bacăului a fost şi este un ziditor de suflete pentru romașcani.

Născut pe meleaguri nemțene, în 29 martie 1954, la Stăniţa, a fost cel de-al treilea copil din cei opt ai părinţilor Anica şi Nicolae Giosanu. O familie bogată prin credința ortodoxă îmbobocită în vatra casei, majoritatea având vocație spre viața monahală.

P.S. Ioachim Băcăuanul un om blând, înţelept şi drept, un model de virtute duhovniceasca pentru toți cei care îl cunosc sau l-au cunoscut, fie personal, fie prin răsunetele faptelor bune, a scrierilor sale bine documentate >>>

Interviu cu Maria Diana Popescu – ,,N-am să mă mişc din turnul de veghe al Patriei mele”

Maria Diana Popescu

Maria Diana Popescu – o publicistă tenace, cu convingeri deloc convertibile, care vede, din Stuttgart, imperfecţiunile societăţii româneşti, pe care le încondeiază, cu talent, în filipice cu succes la conaţionalii ce îş doresc o Românie unită şi demnă.

Cum se văd din Germania îndoielile românilor? Ce percepţie – alta decât acelea cunoscute acasă, rod al poziţiilor politice şi campaniilor de presă, cu ţinte clare – există la cineva care aparţine, prin naştere, spirit şi speranţe, naţiunii române, dar trăieşte în centrul Europei? Răspunsuri multiple, într-un interviu ce dezvăluie o personalitate puternică. Cu dragoste de ţară.

Maria Diana Popescu este o conaţională care mi-a atras atenţia prin comentariile acide, dar inteligent argumentate, publicate în format electronic, cu impact în reţelele de socializare, pe Internet. Întrebările mele au primit răspunsuri marcate  şi de afirmaţii la care nu subscriu, precum aceea vizând şansele reunificării celor două state româneşti. Nu am cenzurat nici opiniile sale mai dure, pentru simplul motiv că este bine să cunoaştem şi puncte de vedere care ies din tiparul gândirii mediatizate, cu obstinaţie, pe diferite canale media, din raţiuni lesne de înţeles. Am respectat şi ortografia pe care Maria Diana Popescu o promovează prin editorialele şi cronicile sale. Ea fiind o româncă care ştie exact în cine crede, de ce şi cu ce ochean percepe viitorul naţiunii din care face parte. Ca o luptătoare.  >>>

Mărturii inedite despre Eminescu ale acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga

A fost Eminescu un om religios? 

În anul 1999, doamna acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga – cercetător în istoria literaturii şi artei universale şi eminescolog de prestigiu – a fost oaspetele Episcopiei Dunărea de Jos, la invitaţia Prea Sfinţitului Episcop dr. Casian Crăciun,  ocazie cu care ne-a acordat un interviu pentru cotidianul gălăţean „Viaţa liberă”. A vorbit foarte mult despre Mihai Eminescu, ,,primul mare poet european al României”, cum îl numea, regretând faptul că încă mai există şi astăzi contestatari ai operei lui. Am rugat-o să ne împărtăşească atunci concluziile domniei sale privind dimensiunea religioasă a poetului. Aceste consideraţii sunt valabile azi şi oricând, fiind rodul unor cercetări intense, pornite din suflet (despre marele poet al neamului românesc, domnia sa a scris numeroase studii şi cărţi, printre care: ,,Eminescu – cultură şi creaţie”, ,,Eminescu şi romantismul german”, ,,Eminescu – viaţa, opera, cultura”), iar la sfârşitul vieţii s-a dedicat  slujirii şi recunoaşterii necondiţionate a lui Dumnezeu: >>>

Ce urât ne-am purtat cu Zoe Dumitrescu-Buşulenga! de Alex. Ştefănescu

Zoe.Dumitrescu.Busulenga.foto.mihai-tapliga-agerpres-A murit Zoe Dumitrescu-Buşulenga! Avea în ea o flacără despre care nu-ţi venea să crezi că s-ar putea stinge, era o iluminată şi totuşi a murit. A închis ochii cuminte, respectuoasă faţă de lume, făcând până şi din dispariţia ei un act de pedagogie. Poate că toţi aceia care îşi deplâng indecent îmbătrânirea, arătând contemporanilor o faţă schimonosită de nemulţumire şi resentimente, vor învăţa ceva din lecţia marii profesoare.

S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, şi petrecându-şi o mare parte din ultimii ani de viaţă la Mânăstirea Văratec, unde şi-a găsit acum o sută şi ceva de ani liniştea şi Veronica Micle. „Am socotit – explica Zoe Dumitrescu-Buşulenga lui Grigore Ilisei, într-un interviu publicat în revista noastră (nr. 33/ 2000) – că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii aşa cum se făcea pe vremuri şi mai cu seamă soţiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mânăstiri. Era o frumoasă obişnuinţă, mai ales în lumea boierească.” >>>

Mădălina Corina Diaconu – De vorbă cu Munir Mezyed, poetul poeziei absolute

“Nu am ales poezía. Ea m-a ales pe mine!” 

 L-am cunoscut de curând pe Munir Mezyed şi i-am simţit puterea cuvintelor când l-am ascultat recitând o poezie pe care o compunea chiar în acele momente, atunci, când mă număram printre norocoşii aflaţi în jurul lui! Recita în arabă, dar acest lucru nu m-a impiedicat să înţeleg versurile, sau mai bine spus magia acelor cuvinte pe care Munir le-a împreunat cu atâta naturaleţe! Aveam să aflu ca este un poet originar din Palestina, care s-a stabilit în România cu 8 ani în urmă! Nu m-am mirat! M-am bucurat! M-am bucurat pentru că oraşul meu a devenit căminul unui om minunat, unui om care aduce zi de zi bucurie prin poezie. Am citit câteva din poeziile lui şi mi-am dorit să aflu mai mult, să aflu direct de la el. Am avut onoarea să pot împărtăşi cu el câteva momente în care am pătruns puţin în universul lui! Îi mulţumesc în mod public pentru acest dar, pentru această oportunitatea de a sta de vorbă şi de a avea acum posibilitatea de a reda rândurile de mai jos! >>>

Romaşcani cu care ne mândrim – Ioan Chelaru la a 60-a aniversare, Melidonium vă urează La mulţi ani!

Ioan Chelaru„M-am născut într-un sat, în care cred că Dumnezeu a lăsat un strop de noroc! Într-un sat aflat undeva pe valea Moldovei, într-o așezare în care oamenii și locurile, după ce le cunosti, sunt greu de uitat.”

 Ioan Chelaru s-a născut la 10 februarie 1953 într-o familie romano-catolică din localitatea Pildești, județul Neamț,  soția sa, Doina Chelaru, este medic oftalmolog. >>>

Interviu cu actorul Mircea Diaconu – În voia sorţii (I)

Mircea-DiaconuAm început discutia cu binecunoscutul actor Mircea Diaconu, undeva, la margine de oras, într-o seară de la sfîrsitul anului trecut, rememorînd impresiile pe care le-am încercat cu 10 ani în urmă, la finalul unei reprezentatii de exceptie cu spectacolul „Variatiuni enigmatice“ de Eric – Emanuel Schmitt, pus în scenă de regizorul Claudiu Goga printr-o colaborare a Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Brasov cu Teatrul „Nottara“ din Bucuresti, si în care evoluau, cu farmecul binecunoscut, doi mari actori ai teatrului românesc dintotdeauna: Alexandru Repan si Mircea Diaconu.  >>>

Alexandru Petria – Daniel Cristea-Enache: „Îmi place orgoliul scriitoricesc, fiindcă el vine exact din conştiinţa unei valori care există, se afirmă, a fost sau va fi omologată

– Domnule Daniel Cristea-Enache, nu ştiu de ce, îmi vine să vă compar cu o maşină care merge cu schimbătorul de viteze pus incorect. Aveţi umor, dar, totodată, vă cenzuraţi, parcă. Vreţi să păreţi sobru, profesoral, când, cred, vă abţineţi cu greu să nu vă pufnească râsul, uneori… Bat câmpii?

– Nu mă pricep foarte bine la maşini, stimate domnule Alexandru Petria. O maşină cu schimbătorul de viteze pus incorect merge? Şi dacă da, în ce fel?
– Merge, eu am reuşit, fiind un ageamiu în şofat. Că s-a turat motorul, e altă poveste…
– Bun, atunci o să mă străduiesc ca umorul să nu tureze motorul profesoral… Da, domnule Petria, aveţi dreptate. Oamenii care ştiu să rîdă îmi plac mult. Iar cei care ştiu să rîdă inclusiv de ei înşişi îmi plac cel mai mult. Mi se pare că ţine nu numai de o inteligenţă peste medie, dar şi de ceea ce numim bun simţ.
– Sunteţi unul dintre criticii literari la care ţin. Na, că o să zică unii că vă periez. Ştiu că iubiţi tenisul de masă. Să vă las să câştigaţi, considerând interviul un meci?
– Dialogul e un meci, dar unul de echipă. Intervievatorul şi cel intervievat sînt în aceeaşi echipă. Chiar şi atunci cînd asumă roluri extrem de diferite. Chiar şi atunci cînd par din alte „filme” (cartea lui Gabriel Liiceanu cu M. Ivănescu.) Putem pierde sau putem cîştiga împreună. Fiţi liniştit: o să câştigăm. >>>

„L-am găsit pe Dumnezeu în Liturghia Ortodoxă”

În paşaport se numește George. Numele de botez este Vasile. Adesea își semnează corespondența sub pseudonimele de Georgy Georgiyevitch și Alexandru, după numele împăratului său preferat, rusul Alexandru al III-lea. Fost programator, acum muncitor pentru Lavra Mănăstirii Poceaev, americanul și-a găsit patria spirituală în Rusia. Într-un interviu acordat lui Vitaly și Valentinei Trubetskoi a dezvăluit numeroasele lucruri interesante.

Ce v-a atras la Biserica Ortodoxă Rusă, dvs. fiind un american nativ?

Deși părinții mei sunt protestanți, m-au trimis la o școala catolică pentru că în America acestea sunt considerate a fi mai bune, având cursuri mai serioase și absolvenți cu performanțe. Acolo este obligatoriu să mergi la orele de religie catolică. Când eram mic era interesant, pentru că la școală auzeam un punct de vedere, iar la Biserica protestantă (Presbiteriană) un altul. La ore am învățat despre Marea Schismă și am fost încurajați să vizităm o biserică ortodoxă. >>>

Despre Bucureşti şi bucureşteni – Interviu cu Andrei Oişteanu

Cu ocazia Zilei Bucureştilor (21 septembrie 1459 – cea mai veche atestare a oraşului, într-un document semnat de Vlad Ţepeş), publicăm un interviu cu antropologul ANDREI OIŞTEANU, preluat de pe site-ul B365.ro.

Ce ne puteţi spune despre Bucureşti, ca oraş mul­ti­et­nic?

Când se vorbeşte despre oraşe româneşti multietnice şi mul­ticulturale, de regulă se vorbeşte de Timişoara, de Cer­năuţi, de Brăila. Întotdeauna se uită Capitala. Or, Bu­cureştiul este un oraş multietnic şi multicultural tipic. În primul rând, pentru că a adunat – ca şi alte capitale – populaţii din diverse regiuni ale României: moldoveni, tran­silvăneni, bănăţeni, dobrogeni şi, evident, mun­teni. De-a lungul secolelor, oraşul a atras şi diverse gru­puri etnice. S-a creat ceea ce sociologii numesc un „eth­nic melting pot“, un „mojar de mixtură etnică“, în care toate aceste comunităţi etnice s-au amestecat, social şi cultural, s-au produs căsătorii mixte şi a ieşit o populaţie relativ distinctă, numită „bucureşteni“. Este vorba des­pre foarte multe comunităţi etnice alogene: armeni, greci, evrei, nemţi, ruşi, turci, unguri ş.a. La un moment dat, umbla legenda că Bucureştiul este al doilea oraş, după Budapesta, >>>

Mihai Ştirbu – Iubirile scriitorilor: Liviu Rebreanu şi Fanny

    Pe cât de plină de întâmplări nefericite, care poate l-au stimulat să ajungă pe culmile literare visate de orice scriitor, viaţa lui Liviu Rebreanu pare, la prima vedere, plină de tinderi spre perfecţiune doar în scris.

    Era primul dintre cei 14 copii, (dintre care au supravieţuit doar şase), ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi din Beclean (născută Diuganu), amândoi decendenţi din familii de „grăniceri”(ţărani liberi) de pe Valea Someşului. Nu întâmplător, tatăl său îi dorea să ajungă cunoscut (din punct de vedere literar), ca şi George Coşbuc. >>>

Ileana Vulpescu – „În fiecare epocă oamenii sunt altfel”

Va prezentam un interviu exceptional cu doamna Ileana Vulpescu, realizat de Emil Proşcan. Multumim domnului Mănăilescu si redactiei revistei prietene Fereastra pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispozitie acest interviu document.

Stimata Doamna, dupa licenţa in litere (limba si literatura franceza), la Facultatea de Filologie a Universitaţii din Bucureşti (1953-1958), ati lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistica al Academiei. Foarte putini oameni cunosteau cercetatorul – cred eu ca este o meserie ingrata din toate punctele de vedere – si, cu atat mai putin scriitorul Ileana Vulpescu. >>>

Aromânii din Albania

Interviu cu parintele Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe din Korca, Albania.

Parintele Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe “Schimbarea la fata” sau “Sotir” din Korcea, marturiseste ca Romania nu acorda sprijin suficient pentru aromanii din Albania, Macedonia, Grecia. In schimb, Grecia ofera avantaje materiale si locuri de munca celor care se declara greci. Cu alte cuvinte, grecii incearca “sa-i cumpere” pe bietii aromani. Una dintre doleantele parintelui si a Asociatiei Aromanilor din Albania este ca aromanii sud- dunareni sa fie recunoscuti ca minoritate etnica pentru a-si pastra limba si identitatea si, cei care vor, sa poata obtine mult mai usor cetatenie romana. >>>

Grigore C. Moisil – Gânduri

  • O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman psihologic.
  • Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
  • Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.

>>>

Mihai Eminescu – „Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini”

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Pornind de la această realitate culturală care, deşi publică, este necunoscută publicului (căci Eminescu este mai mult citat decât citit), ne-am gândit să-l “confruntăm” cu situaţia din prezentul imediat, printr-un interviu virtual. De fapt, virtuală este proiecţia în prezent, pentru că răspunsurile “intervievatului” sunt, de fapt, extrase din textele sale apărute în publicaţiile FederaţiuneaConvorbiri LiterareCurierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) – şi din manuscrisele publicate postum. >>>

Octavian Curpaş – Interviu cu Anca Iacob, avocat în Phoenix, Arizona, specializat în „Criminal defense”

Anca Iacob s-a născut şi a crescut în Bistriţa, iar în prezent locuieşte de opt ani, împreună cu soţul şi fiul ei, care a împlinit de curând un an, în Phoenix, Arizona, unde i s-au stabilit de altfel, şi fratele şi părinţii. A absolvit dreptul, este specialist în Criminal defense, Immigration, Bankruptcy şi Chapter 7 şi a reprezentat sute de cazuri în care inculpaţii se făceau vinovaţi de posesie şi vânzare de droguri sau arme, furturi, frauda ori infracţiuni contra persoanei. S-a orientat mai mult spre family based immigration şi considera că >>>

Cezar Ivănescu- “Jalnic e atunci cînd un autor încearcă să publice mai mult decît poate scrie”

Cu cîţiva ani înainte de a trece în eternitate, poetul Cezar Ivănescu, în trecere prin Piatra Neamţ, ne-a acordat un interviu. O parte din această discuţie cu marele poet a fost publicată atunci în ziarul nostru. Răspunsul la una dintre întrebări – cea referitoare la mărimea cantitativă a operei unui scriitor – îl publicăm acum. Poetul Cezar Ivănescu s-a născut pe 6 august 1941, la Bîrlad. S-a afirmat ca poet, dramaturg, traducător şi director al Editurii Junimea Iaşi. De-a lungul vieţii a publicat mai multe volume de poezie (Rod, Rod III, Rod IV, Muzeon, La Baaad, Fragmente de Muzeon, Rosarium, Doina, Sutrele muţeniei, Poeme etc) şi proză documentară (Pentru Marin Preda, Timpul asasinilor), a tradus numeroase cărţi, toate apreciate la nivel naţional. A decedat în aprilie 2008, la Bucureşti. >>>

“Casa vindecării”- Un proiect de suflet, pentru suflet!

Interviu cu Dumitru Huţan, pastorul Bisericii Penticostale Betel şi Preşedintele Asociaţiei  “Casa Vindecării” – Centrul de reintegrare socio-profesională, Câmpina

 “Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
Biblia – Iacov 1:27

 Câmpina, oraşul prahovean aşezat într-un minunat amfiteatru natural, încadrat de albiile  a trei râuri ce au modelat o splendidă terasă triunghiulară cu pante mai line sau mai abrupte ce conferă aşezării o specificitate aparte,  este cunoscut ca fiind localitatea din România cu cele mai multe zile însorite pe parcursul unui an şi cu un aer cu reale >>>

Corneliu Coposu despre condiția intelectualului

Este poate de datoria celor care au avut privilegiul de a-l cunoaste pe Corneliu Coposu de a oferi imaginea omului politic, a idealurilor si a sperantelor sale. Acestei datorii ii raspunde publicarea interviului de fata, difuzat in cadrul emisiunii „Controverse, Confluente Est, Vest”, a postului de radio „Europa Libera”, München, 18 februarie 1993.

Română: Bustul lui Corneliu Coposu, Bucureşti,...

Crisula Stefanescu : Ii avem ca invitati in studioul nostru din Munchen pe Corneliu Coposu, Presedintele Partidului National Taranesc Crestin Democrat, si pe Nicolae Stroescu-Stinisoara, directorul Departamentului Romanesc al Europei Libere. Dorim sa supunem atentiei dumneavoastra citeva dintre problemele cu care se confrunta in prezent intelectualitatea din tara. Atitudinea intelectualului fata de politica intereseaza in cel mai inalt grad, intereseaza, bineinteles, pe intelectual, pe omul politic si societatea in general. >>>

Interviu realizat în 1990 cu Majestatea Sa, Regele Mihai I al României de Mirela Roznoveanu

Ben Todică-Armele culturale

Viitorul copiilor noştrii, VIITORUL CIVILIZAŢIILOR este dictat de poveştile pe care le aud şi de eroii lângă care cresc. Spartacus eroul trac, gladiatorul imperiului roman în filmul cu acelaşi nume din versiunea lui Stanley Kubric, în interpretarea lui Kirk Douglas a fost eroul copilăriei mele. Fiecare copil voia să fie SPARTACUS.

Sigur, el este un pic demodat astăzi pentru că nu mai reprezintă valorile şi directivele cerute de societatea în care trăim. Douglas spunea într-un interviu că pentru a fi uşor de  asimilat filmul şi acceptat eroul, a fost necesar ca povestea să fie cioplită şi structurată în jurul infrastructurii societăţii de azi, azi însemnând timpul realizării filmului, anii ’60. Eroul trebuia construit să apere valorile trasate de societatea şi vremurile războiului rece – patriotism, naţionalism, dragostea de familie, de casă, de pământ, libertatea cuvântului, a dreptului de a alege etc. Trebuiau sădite aceste valori în conştiinţa tineretului pentru asigurarea unei Americi eterne. >>>

Corina Martin: Sunt convinsă că în viitorul apropiat tot mai mulţi turişti vor trece Prutul dintr-o parte într-alta

Interviu cu Corina Martin, președintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din România (ANAT) pentru Moldova.ORG.

Turismul românesc este în ascensiune, litoralul pregătit pentru sezonul estival, Delta Dunării tot mai cunoscută printre cele mai solicitate destinaţii. Cel puţin asta susţine Corina Martin, preşedintele ANAT. Potrivit ei, cam de doi ani lucrurile au început să schimbe şi asta datorită implicării active a organizaţiei pe care o conduce. >>>

Gh. A. M. Ciobanu: Portret, nicicum cu ramă

Gh. A. M. Ciobanu- Portrete printre rame. Editura Musatinia Roman 2012

 În dialog cu autorul

Am ajuns şi la finalul acestor „zâmbiţi, vă rog!”. Numai că eu nu am mai apucat să „zâmbesc”. Hai, fie. Dar, ce pot spune eu, despre mine? Eu, despre „eu”? Mă simt „scos din priză”. Să spun că am fost, cum am fost, cum trebuia să fi fost…E cazul să mă opresc. Dar ce mă fac cu simetria lui „111”? Să spună altcineva despre mine, ceva? Dar de unde să-l iau?

– AUTOR: Sunt aici, lângă tine. Hai să-ţi iau un interviu. Vrei?

– PERSONAJ: Doamne, cine te-a scos în faţa mea, aşa din senin, ca în „Omul  invizibil” al lui Wells? >>>

Gheorghe Popa – LAUDATIO cu prilejul conferirii titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA domnului prof. DUMITRU IRIMIA- 2005(Fragment)

In patrimoniul spiritual, inclusiv cel ştiinţific – şi nu numai cel românesc, şi nu numai cel filologic -, opera ştiinţifică a profesorului Dumitru Irimia constituie, pe drept cuvânt, o adevărată zestre intelectuală pentru specialiştii în domeniul lingvisticii, ştiinţei literaturii, stilisticii,poeticii, esteticii, filozofiei, mitologiei etc.

Departe de a exagera, dar lucrările ştiinţifice ale dlui Dumitru Irimia domină triumfător, în multe privinţe, didactica şi cercetarea filologiei generale,romanice şi româneşti. Ea – această operă – este, deopotrivă, şi sursă de inspiraţie, şi producătoare de idei, şi ghid al demersurilor lingvistice şi literare, şi model de analiză, şi îndemn la cercetare, şi încurajare şi sfidare a incertitudinilor. într-un cuvânt, această operă are, citîndu-1 pe prof. Eugeniu Coşeriu, „cădere în cultura şi în ştiinţa universală” (Fiinţă şi limbaj. Interviu cu Eugenio Coşeriu//Echinox,p.3). >>>

Norman Manea: „M-am desprins cu dezamăgire de comunism”

Interviu cu Norman Manea

Scriitorul Norman Manea (76 de ani) descrie marile provocări ale unei vieţi marcate de un continuu exil. Norman Manea zâmbeşte cald şi primitor. E, întrucâtva, mulţumit. Vine destul de rar în România, dar, atunci când vine, e asaltat de prieteni, de ziarişti, de televiziuni. De-aţi şti ce forfotă e în hotelul care-l găzduieşte, căci sunt multe întrebări nerostite aici, sunt multe nedumeriri şi fiecare ar vrea să stea la poveşti şi să-l descoasă pe scriitor, să ştie mai mult decât stă scris între copertele cărţilor sale. „Am venit pentru huligan”, >>>

Petru Dumitriu- in memoriam

1924-2002, scriitor

Era în primăvara lui 1999, într-o seară, când l-am sunat pe Petru Dumitriu la Metz. Ştiam că scrisese celebra Cronică de familie şi că ple­case din ţară în primul val de emigraţie, încă din 1960. Cum s-ar zice, din perspectivă cine­matografică, el era „un pod prea îndepărtat”… >>>

O carte cât (şi ca) o Biblie: “Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi în RSSM(1940-1947)” de Alexei Memei

Categoric, pentru patriotul Vasile Şoimaru, harnicul militant pentru Unire, Prutul nu mai are conotaţia de hotar nedrept în sânul Neamului. Nici un basarabean, cred, n-a trecut Prutul de-atâtea ori de câte a facut-o universitarul de la ASEM Chişinău în ultimele două decenii, doar cu scopul de a trezi din somnul uitării românismul cel încă adormit. Şi de fiecare dată când trece prin preajma locurilor de unde se trage, prin strămoşii săi de demult, aduce şi cărţi (scrise la Chişinău) pentru Biblioteca din Mirosloveşti, îmbogăţind colecţia de carte basarabeană (al cărei fondator este) a acestei instituţii culturale săteşti de pe malul Moldovei. >>>

„Cultura e preferabilă politicii, iar dragostea, culturii“. Interviu cu Liviu Antonesei

E cel mai la indemina sa spun in primul rind ca CV-ul domnului Liviu Antonesei este impresionant, ca as avea nevoie de citeva pagini bune pentru a putea surprinde toate etapele esentiale din cariera sa. In anii ’80, era deja un personaj cunoscut in lumea culturala ieseana, devenind foarte cunoscut in toamna lui 1989, cind Liviu Antonesei s-a numarat printre >>>

Octavian D. CURPAŞ- De vorbă cu jurnalista care a reprezentat Franţa la bicentenarul Statuii Libertăţii din New York!

Laurence Lemoine este născută la Paris, în Franţa în, 1969. La vârsta de 12 ani visa să devină jurnalistă. La 16 ani, Laurence participă la bicentenarul Statuii Libertăţii din New York alături de Nancy Reagan, reprezentând astfel tineretul francez, în urma unui concurs organizat de Ambasada SUA din Paris. Câţiva ani mai târziu, visul său de a deveni jurnalistă s-a împlinit. A studiat Științele Politice la Paris, vorbeşte patru limbi şi e interesată de toate problemele mondiale. Laurence a călătorit în multe ţări, unde a şi locuit, lucrând la fel de bine pentru presa scrisă, radio sau televiziune. Din Orientul Mijlociu în Africa, unde l-a intervievat pe Yasser Arafat, în Caraibe, unde a lucrat pentru un post de radio, Laurence Lemoine a acoperit toate domeniile de jurnalism şi comunicare. >>>

Interviu cu poetul Daniel Corbu

În splendidul ţinut al Neamţului, pe malul Ozanei cea limpede ca cristalul, la umbra cetăţii bătrâne şi nestricate de mână de om, se naşte la 7 aprilie 1953 cel ce va ridica versul la rang de gnoză şi va trăi doar pentru a respira poezie.

Păstrător al graiului românesc autentic şi moştenitor al iubirii patriotice, Daniel Corbu trăieşte la răscrucea dintre două lumi, una metafizică reprezentată prin rădăcinile sale abisiniene şi dorinţa acută de îmbrăţişare şamanică postmodernă şi una palpabilă, ce se poate defini prin cuvântul versului gravat în tezaurul culturii româneşti. Ca fundament primordial existenţial, Daniel Corbu aşterne asemeni unei pături spirituale versul vertical ce conferă nu numai siguranţa ci şi accesul direct la o reîntoarcere la origini. >>>

Octavian D. Curpaş- De vorbă cu scriitoarea Elena Armenescu despre virtuţile vindecătoare ale poeziei

scriitor

Elena Armenescu, medic şi scriitoare, este pasionată de istorie, de cultură şi de artă. Licenţiată în 1972 a Facultăţii de medicină din Timişoara, aceasta este autoarea volumelor  “Ferestrele somnului”, “Regatul ascuns”, „Exodul uitării”, “Dictatura iubirii”, “Strigăt spre lumină”, “Memoria statuilor”, „Iubirea împărătească”. Elena Armenescu afirmă că scriitorul trebuie să fie dominat de iubirea faţă de oameni, trebuie să fie >>>

Interviu: Constantin Bălăceanu Stolnici- Relatările istoriei metafizice

Motto: Secretul meu a fost muncă, disciplină și maeștrii..

Într-o lume post-modemă, ce pendulează între inepţie şi spirit ludic, apar personaje parcă rupte din basme şi aruncate in timpul semiobscur. Realitatea cotidiană ne obturează perspectiva asupra frumosului bunului simt şi dramului de religiozitate ce-l mai păstram in geneza ADN-ului nostru, asemenea unei utopii transmise din generaţie in generaţie.

Aşa s-a născut pe pământul României la data de 6 iulie 1923 cel ce va purta stema şi stigmatul familiei Bălăceanu, urmaş al unei istorii multiseculare, aureolat de-o sete de cunoaştere ce mai târziu va fi cartea de vizită şi uşa deschisă spre o Europă realistă. >>>

Ştefan Remus, iconarul căruia i-ar plăcea să fie „zugrav de subţire“ :

pictor, Roman

„Pictarea unei icoane nu ţine doar de meşteşug“

 Deşi cu foarte multe expoziţii la activ şi cu un curriculum vitae impresionant, artistul Ştefan Remus consideră că tot ce-a făcut până acum au fost doar studii de înţelegere a fenomenului şi a limbajului plastic, drumul lui fiind pe tradiţia creştină românească de pictură, dorindu-se a fi un succesor al şcolii lui Pârvu Mutu şi al lui Savu Moga prin importanţa, minuţiozitatea şi atenţia redării chipului, prin păstrarea tradiţiei bizantine şi linia canonică a reprezentării. Dintr-un scurt interviu vom afla care sunt reperele lui stilistice, canonice şi duhovniceşti. >>>

Sergiu Celibidache în S.U.A.

Sergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912 în Roman, judeţul Roman, România. Dirijor si compozitor român de elită, membru de onoare al Academiei Române. S-a stins din viaţă la 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franţa (în apropiere de Paris). 

>>>

Lansarea cărţii „În două lumi”, a scriitorului australian de origine română, Ben Todică, la Universitatea „Ioan Slavici” din Timişoara

La Simpozionul Național „Ioan Slavici la aniversară”, ediția a II-a, din 29 februarie 2012, lansarea cărții „În două lumi” a scriitorului australian de origine română, Ben Todică, a fost onorată de prezentările distinșilor invitați: Prof. univ. dr. Dumitru Mnerie Rector al Universităţii „Ioan Slavici” din Timişoara, poeta Mariana Gurza, Nicu Chișe și scriitoarea Veronica Balaj.

>>>

Adrian Alui Gheorghe în dialog cu Dimitrie Grama – „Să fii fiul mai multor patrii este, în fond, o şansă enormă..”

Dimitrie Grama este născut la 25 octombrie 1947 la Reşiţa. La Stockholm a luat un Master of Science la Facul­tatea de Ştiinţe şi apoi a făcut medicina la faimosul lnstitut „Karolinska„. După aceea a lucrat ca doctor chirurg la diverse spitale, unele renumite cum ar fi Upsala University Hospital (unde a stat 11 ani), Liverpool University Hospital, Norfolk & Norwich University Hospital, King Abdul Aziz Teaching Hospital în Arabia Saudită, acum în Gibraltar etc. Prin 1985-86 a publicat cîteva poezii în ziarul lui Virgil Ierunca, ,,Limite”, la Paris. Din anul 2000, cînd a debutat editorial, a publicat: „Făptura cuvîntului„, „Pasărea melancoliei„, „Vînătoare de umbre„, „Elegiile depăr­tării„, „Suflete atîrnate de catarge„, „Neguţătorul de imagini„, „Voi lua cu mine noaptea„, „Dă-mi mîna ta, străine” şi „Bastian şi alte confidenţe” etc. >>>

Nicolae Teodoreanu – Ştefan Niculescu. Dialog despre creaţia muzicală (text inedit)

              Cu zece zile înainte de dispariţia maestrului Ştefan Niculescu dintre noi, am purtat un dialog despre creaţie. Vorbeam despre creaţia  individuală (de autor) şi cea colectivă (populară). Era o discuţie „obişnuită”, o frântură de vorbă, cum purtam adesea. Deobicei, el te provoca la un schimb de opinii şi tu încercai să îţi defineşti ideile, iar el dezvolta, fără să te strivească, un punct de vedere temeinic, rod al unei aprofundări îndelungate.

>>>

interviu: Grigore Leşe.Punct.

 Realizarea unui interviu cu Grigore Leşe este o aventură spirituală. Chiar dacă vocea sa te face să te treacă fiori, chiar dacă cântecele sale te fac să fii mândru şi să te simţi părtaş la o comoară spirituală nepreţuită, chiar dacă posedă titlul de doctor în etnomuzicologie, Grigore Leşe reprezintă cu mult mai mult.

>>>