Victor Leahul – „Starţun între temniţă şi vecie” (XV)

Bucovina

      Noi, studenţii fără părinţi din regiunile răpite de sovi­etici, lipsiţi de orice sprijin familial şi hărţuiţi de aceştia şi chiar de autorităţile române aservite lor, lipsiţi uneori de cele mai de bază bunuri materiale, cum ar fi hrana şi îm­bră­cămintea, am ajuns la un fel de conştiinţă de colectivi­tate, ca şi cum am fi fost cu adevărat fraţi şi surori. Numai solidaritatea care a existat între noi ne-a ajutat să răzbatem prin timpurile grele de la sfârşitul războiului. Un moment în care această coeziune s-a manifestat în toată puterea ei ne-a fost oferit de o întâmplare neaşteptată în iarna lui 1947/48. >>>

Reclame